Recent, în Olanda, a fost publicată o listă cu numele a 425.000 de presupuşi colaboratori nazişti. Oricine poate intra pe site-ul proiectului „Ooriog voor de Rechter” şi parcurge numele enumerate de Arhiva Centrală a Jurisdicţiilor Speciale (cunoscută sub acronimul CABR). Este nevoie doar de un nume de familie, iar site-ul va oferi o listă cu toate persoanele cu acel identificator, oferind locul şi data naşterii. Un comentariu publicat de Corriere della Serra.
Toate acele date care anterior puteau fi accesate doar personal –şi numai dacă erai cercetător, subiect implicat sau descendent direct – sunt acum de domeniul public. Legea de limitare a accesului public a expirat pe 31 decembrie 2024.
Cu toate acestea, în realitate, nu toate datele sunt disponibile. Arhiva, alcătuită din 32 de milioane de pagini, conţine numele a aproape jumătate de milion de oameni, majoritatea olandezi, investigaţi pentru colaborare cu ocupanţii germani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cei care ar putea fi încă în viaţă sunt excluşi din listă, informaţiile lor fiind protejate de Regulamentul general al Uniunii Europene privind protecţia datelor, care nu se aplică persoanelor decedate.
Ideea iniţială a fost cea de a publica toate dosarele disponibile în arhiva fizică, ceea ce implica şi numele victimelor martorilor, jurnalele, hotărârile legale, fotografiile, carnetul de membru al partidului, raportul oficial şi multe altele.
Apoi, un avertisment emis de autoritatea Olandeză pentru Protecţia Datelor a evidenţiat faptul că acest lucru ar putea constitui o încălcare a legilor privind confidenţialitatea, iar decizia a fost amânată, limitând proiectul la simpla publicare a numelor. Numai urmaşii şi cercetătorii pot consulta dosarele complete cu fotografii şi documente, mergând fizic la sediul arhivei din Haga.
Ministrul olandez al culturii, Eppo Bruins, a asigurat că, în cazul în care aceste date vor fi publicate vreodată, ele nu vor fi indexate de motoarele de căutare precum Google. Cu toate acestea, în rândul moştenitorilor există o oarecare teamă. „Este neplăcut, nu ştiu ce va ieşi, dacă oamenii ar căuta pe Google numele nostru”, a spus Connie, o femeie de 74 de ani, al cărei bunic deţinea o companie de construcţii care lucra pentru nazişti şi care, la sfârşitul războiului, a fost pedepsit pentru asta,
manifestându-şi preocuparea pentru difuzarea datelor. „Mă tem că vor exista reacţii neplăcute”, a declarat, pentru un ziar olandez, Rinke Smedinga, al cărei tată era membru al Mişcării Naţional Socialiste (NSB) şi lucra în lagărul de la Westerbork.
Un trecut care, pentru moştenitori, este adesea o „traumă, pentru că nu ştiu ceea ce a făcut tatăl sau mama lor în timpul războiului” – explică profesorul de istorie Hans Renders.
Mai există apoi şi un alt risc. Arhiva conţine numele a aproximativ 20.000 de olandezi care s-au alăturat forţelor armate germane şi a unor membri ai NSB, însă ar putea conţine şi numele unor persoane despre care se crede că sunt nevinovate. Asta pentru că, în arhivă, există şi dosare de la Jurisdicţia Specială, explică BBC, care îi cerceta, deja din 1944, pe presupuşii colaboratori.
Pentru alţii însă, acest schimb de informaţii este „esenţial”. „Pot să înţeleg că fiii şi nepoţii colaboratorilor se tem acum de posibile consecinţe”, a declarat Johannes Houwink ten Caste, profesor emerit de studii asupra Holocaustului la Universitatea din Amsterdam, pentru The Guardian, „însă, în baza experienţei mele personale, ştiu că sentimentele lor se domolesc odată ce au văzut dosarele. A face publice toate acestea este un pas important”.