Așa că, stai acasă!
Nu te duce, dacă ai auzit că aici sunt lucruri interesante de văzut! Nici chiar dacă ești pasionat de istorie și îți fac cu ochiul ziduri de o mie de ani, nu te duce! Dacă ai chef să te plimbi prin natură și să admiri peisaje frumoase, îți sugerez să nu o faci!
Sunt multe alte locuri în care poți să-ți satisfaci curiozitatea, să-ți verifici și
să-ți completezi cunoștințele, sau de unde să te întorci cu aparatul plin de imagini cu adevărat senzaționale.
Muntele Sfânt este pentru altceva.
Nu are rost să bați 12 ore de mers cu mașina, să cheltuiești bani pe benzină, mâncare și cazare, dacă crezi că vei vedea ceva care să te dea “pe spate”.
Nici dacă pleci cu gândul unei apariții miraculoase, pe care s-o prinzi pe camera telefonului, nu cred că locul e pregătit să ți-o ofere.
Mai bine, stai acasă!
Nu te va face cu nimic special mersul pe Munte. Poate chiar să te enerveze statul la coadă la: ridicat permisul de intrare, urcatul pe barcă, găsirea mijlocului de transport pe munte, repartizarea cu bagaje cu tot, unde o să dormi cu alție două, cinci, șapte, zece persoane în aceeași cameră, masa de dimineață și de seară, spălat pe dinți și pe corp, închinatul icoanelor etc.
Nu e locul în care să primești, pentru că așa consideri tu. Că ai plătit, ai donat, ai ajutat cu bani și nici chiar pentru că ai muncit și zici tu că meriți.
Te înșeli, prietene!
La Athos, e alta rânduiala.
Ține minte!
La Athos, ajungi când ești pregătit. Și nu așa cum crezi sau ai mai făcut-o în alte dăți.
Nu.
Ca să pui piciorul aici nu e nevoie să faci tu ceva.
Trebuie ca sufletul tău să fie pregătit și să ți-o ceară. Iar tu să I-o ceri Iei.
Abia atunci urci, cu adevărat, pe Athos!
Când rugăciunea ta ajunge la Maica Domnului direct, curat, cu smerenie, cu lacrimi, cu speranță, obligatoriu din adâncul inimii.
Când ai convins-O că e din tot sufletul și CREZI cu adevărat că te aude, Ea te așteaptă.
Abia atunci!
Pentru că, așa cum ți-am spus, aici este o altă rânduială. Timpul nu este cel cu care ești tu obișnuit. Secundele sunt cuvinte, minutele sunt propoziții, iar orele sunt rugăciuni. Aici Evangheliile, cântarea, Psalmii sunt timpul. În funcție de ele se întâmplă totul. Noaptea nu e noapte. Pentru că rugăciunea atunci se face. Atunci, călugării sunt “la muncă”, “pe teren” și dau totul. Iar rugăciunea strălucește, nu ca o “vedetă”, ci ca o regină, în inima nopții, sub pâlpâita lumină a “reflectoarelor” din ceară.
Lumânările amestecă realitatea pe care o știai, cu taina pe care ți-o împărtășesc bărboșii în rasă (haina călugărilor), cu fețele trase, cu priviri și glasuri pătrunzătoare.
Este un sentiment care te copleșește. Nou, dar care pare atât de cunoscut. Te cutremură forma pe care o ia propriul suflet și forța cu care este pusă amprenta rugăciunii pe el.
Nu ai cum să mai fii același după o noapte de rugăciune în Sfântul Munte.
Ești propriul tău spectacol.
Uimirea, trăirea, plânsul, oftatul, iarăși plânsul, plânsul, plânsul…apoi liniștea…
Asta este starea.
LINIȘTEA!
Muntele Athos este LINIȘTEA dăruită, fără nicio plată. Este flacăra credinței în întunericul lumii. Este bătaia inimii atunci când omenirea se cere resuscitată. Athosul este regăsirea cu tine, cu ceilalți, cu Duhul Sfânt.
Așa cum minunat a spus-o şi românul nostru, pusticul, omul simplu, dar cu har de la Cel de Sus, Ioan David, “focul numai cu foc se poate aprinde, iar inima numai cu inima se poate câștiga”, Athosul este IUBIRE!
Iar ea nu ține de culoarea pielii, de rasă, de sex, de ideologie și nici chiar de religie, așa cum cutremurător, dar adevărat, a spus-o părintele grec Ioanis Romanidis: “Iisus s-a întrupat ca să ne scape de obsesia religiei”.
Iubirea este de la Dumnezeu și iese și intră din și în inimile celor care CRED.
Dar, mai mult decât a crede, iubirea adevărată este în aceia care, nu doar cred, ci au ÎNCREDERE în Dumnezeu.
Se pot arunca în foc cu încrederea totală că El îi va scoate vii și nevătămați din el.
De aceea, la călugării de aici vei vedea doar două stări. Cea de bucurie că ai venit în casa lor și a Maicii Domnului, din ochi văzându-i dispuși să îți ofere oricât din puținul pe care îl au, și cealaltă stare. De statuie vie. Una pusă în templu ca să transmită fermitate, statornicie și forță totală în fața rugăciunii.
Călugării de la Athos impresionează prin seriozitatea în fața misiunii pe care și-au asumat-o, de bunăvoie și nesiliți de nimeni.
CREDINȚA!
Abia acum, dacă ai înțeles rânduiala Sfântului Munte Athos, te poți gândi la călătorie.
PS. Las la final câteva chipuri și instantanee care nu s-au dorit artistice, și pentru care îmi cer iertare, multe fiind făcute pe ascuns, ca nu cumva să tulbure liniștea și pacea locului.
Editorial de Marius Marinescu