10.7 C
Ploiești
vineri, 3 decembrie, 2021
Acasă Ocolul Pamantului Noul rasism nu va rezolva problema vechiului rasism

Noul rasism nu va rezolva problema vechiului rasism

Cu ocazia împlinirii a doi ani de mandat în calitatea ei de cel dintâi primar femeie, negru şi declarat homosexual al oraşului Chicago, Lori Lightfoot, anunţa că nu va mai acorda interviuri individuale decât „reporterilor POC” (referindu-se la „oamenii de culoare”, pe motiv că vrea să promoveze echitatea în ce priveşte compoziţiile grupului de jurnalişti acreditaţi la primăria sa, în marea lor majoritate albi, notează Bret Staphens în paginile The New York Times.

A fost nevoie ca Gregory Pratt, un reporter hispanic de la The Chicago Tribune, s-o denunţe public pentru abuz de putere. Politicienii, a scris el pe Twitter, „nu-şi pot permite să aleagă cine scrie despre ei”. Pratt solicitase şi i se aprobase un interviu cu Lightfoot dar a renunţat la el din motive principiale.
Luna aceasta doi clionicieni evrei de la Stanford au depus o plângere la Comisia pentru Şanse Egale la Angajare, acuzând că unul dintre programele de diversitate, echitate şi incidenţe (DEI) ale universităţii făcea presiuni asupra lor pentru a se înscrie într-un „grup de afinitate pentru <<responsabilizarea albilor>> (whiteness accountability), segregat pe criterii rasiale, care fusese creat pentru <<personalul ce deţine privilegii în virtutea identităţii sale albe>>.
„Pentru persoanele de origine evreiască nu s-a înfiinţat nici un grup de afinitate. În consecinţă, în program nu există nici un <<spaţiu>> în care angajaţii evrei să-şi poată exprima în siguranţă experienţa lor de viaţă în calitate de evrei”, se afirmă
într-un raport de evaluare a reclamaţiei depuse de Brandeis Center.
Tot luna trecută, o judecătoare federală, Marcia Morales Howard, a suspendat provizoriu un program de patru miliarde de dolari prin care administraţia Biden intenţionează să ofere scutiri de datorii „fermierilor dezavantajaţi social” – cu condiţia ca respectivii fermieri să facă parte dintr-o minoritate rasială -, cu toate că ea însăşi a recunoscut istoricul urât de practici de discriminare rasială al Departamentului Agriculturii.
„Fermierii dezavantajaţi social” pot beneficia prin acest program de scutiri de datorii de până la 120% chiar dacă nu sunt „nici pe departe în pericol de faliment”, a observat judecătoarea. Pe de altă parte, „un fermier femeie alb care e în pragul falimentului nu poate face nimic pentru a deveni eligibil pentru scutirea datoriilor. Rasa ori etnia constituie factorul unic şi inflexibil care determină disponibilitatea scutirii”.
Aceste trei cazuri ridică întrebări distincte de ordin juridic şi etic. Însă toate sunt în esenţă variaţiuni ale aceleeaşi dezbateri dintre echitatea ultramodernă şi egalitatea de modă veche – dintre aceia care-şi doresc noi forme de „discriminare antirasistă”, după cum o denumeşte scriitorul Ibram X. Kendi, în scopul remedierii unor forme de discriminare rasistă din trecut, şi cei care consideră că, pentru a-l parafraza pe judecătorul John Roberts, putem opri discriminarea rasială fără a apela la discriminare rasială.
N-ar trebui să fie greu de ghicit cine va câştiga această dezbatere. Şi nu doar pentru că poziţia dominantă în instanţe o deţin conservatorii, unde vor fi lămurite măcar câteva dintre principalele probleme juridice. Dar instanţele nu pot face prea mult pentru a schimba cultura, deşi e greu de imaginat că programul pentru fermieri al preşedintelui Biden va putea supravieţui în forma lui actuală.
Motivul mai profund este acela că susţinătorii echităţii fac două lucruri care contravin sensibilităţilor generale – unul mai subtil, celălalt mai grosolan.
Subtilă este redefinirea cuvântului „echitate” (care în engleza uzuală înseamnă calitatea de a fi corect şi imparţial), astfel încât să ajungă să însemne ceva mai apropiat de opusul lui, calitatea de a fi oricum numai nu imparţial, cu scopul de a obţine un rezultat dorit şi, chipurile, mai corect.
Iar grosolane sunt preferinţele rasiale, segregarea explicită, supoziţiile insultătoare şi, în general, sofisticarea intelectuală care constituie ideologia antirasistă în acţiune.
Să înfiinţezi aşa ceva precum un grup pentru „responsabilizarea albilor” este insultător pentru oricine încă mai crede că ar trebui să fim judecaţi fiecare după caracterul propriu. Şi să te aştepţi ca nişte angajaţi evrei să fie repartizaţi în acel grup este obscen, mai cu seamă când există încă supravieţuitori ai Holocaustului în viaţă. Să propui ca guvernul federal să se îndeletnicească cu creditarea discriminatorie, când în orice alt context creditarea discriminatorie constituie infracţiune, înseamnă să transformi într-o bătaie de joc legislaţia pe care acel guvern ar trebui teoretic s-o aplice. A defavoriza jurnalişti excluşi pe baza rasei lor constituie prin definiţie rasism, indiferent ce justificare nobilă invoci.
Până acum câţiva ani, toate acestea ar fi fost mult prea evidente pentru a merita să fie exprimate. Noua dispensă prin care rasismul e justificat în numele antisemismului, discriminarea e pusă în serviciul egalităţii şi favoritismului în slujba egalităţii şanselor este tot atât de orwelliană pe cât sumă. Ea poate găsi tracţiune în obişnuitele cercuri progresiste instituţionale şi politice, dar nu constituie o modalitate bună de a câştiga noi prozeliţi, atunci când majoritatea noastră crede că promisiunea Americii rezidă în evadarea din viziunile înguste ale rasei şi identităţii, iar nu în a rămâne prinşi definitiv în capcana lor.
Liberalii înţelegători, care consideră că toate acestea sunt mult zgomot pentru nimic, ar trebui să cheltuiască la modul perfect în care oameni precum Lightfoot se suprapun peste stereotipurile dreptei. Ar trebui să petreacă o vreme
întrebându-se dacă idealul pentru care luptă de atâta vreme – o societate care, deşi nu oarbă la culori, poate vedea dincolo de culori – nu este cumva periclitat de acei progresişti care aparent nu pot să vadă altceva decât culori.
Oricum ar fi, n-ar trebui să fie atât de greu de înţeles că a încerca să repari vechiul rasism prin intermediul noului rasism nu va produce decât şi mai mult rasism. Dreptatea nu se obţine niciodată răspunzând la nedreptate cu nedreptate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

Lucrările la CN „I. L. Caragiale”, preț majorat pentru a treia oară

Șantierul este programat să se deschidă la anul Ce înseamnă să nu faci o investiție la timp! Vom vedea exemplul clar al proiectului «Restaurare parțială...

Zece teorii şocante ale conspiraţiei

    Nu de puţine ori evenimente importante care au marcat cursul istoriei au stârnit vii controverse. La fel şi o serie de fapte...

Patru noi locuri de joacă, în Ploiești

Rominserv, companie membră a K.M.G. International (Rompetrol), în parteneriat cu Primăria Ploiești, urmează să amenajeze 4 locuri de joacă în oraș, pe strada Gh....

Turcia nu poate fi jandarmul SUA în Afganistan

Erdogan, care a făcut declaraţii după şedinţa cabinetului său, a dat vestea opiniei publice: ”Ne-am înţeles cu Biden asupra faptului că nu avem nicio...

Scrumiere stradale, în Ploiești

Luna trecută, municipalitatea anunța că, în baza unui parteneriat cu British American Tobacco, va începe programul „Alege asumat un oraș curat”. Ei bine, mai...