…Cu toții avem, mai ales când anii dau să se îngrămădească în buletin.
Apar când, uitându-te în jur, simți lipsa unui lucru, a unui obicei, a unui context familiar.
Și, pe măsură ce timpul trece, surprinzi din ce în ce mai multe priviri mirate.
Majoritatea, mai tinere.
Atunci realizezi că timpul tău a făcut un pas în spate și te-a lăsat în ofsaid, iar destinul fluieră și dictează lovitură liberă…indirectă, ca nu cumva să-ți zguduie orgoliul de “căpitan de echipă” al generației tale.
Ea este NOSTALGIA!
Evident că prima reacție este să sari în apărarea lucrurilor “mai bune”, “mai cu sens”, care te-au făcut ceea ce, cu mândrie, strigi astăzi că ești.
Degeaba, însă.
Sunt semnele clare că începi să îmbătrânești.
Și se vede asta când:
-lauzi gustul parizerului cu muștar și pâine caldă, mâncate pe ziar;
-spui tuturor că te-ai făcut mare cu ciorbă, pui de țară, tocăniță de cartofi cu mărar și cu fructe din pom, de la mamaie sau furate de la vecini;
-ridici în slăvi serile când stăteai cu orele la taclale cu vecinii, față în față, la scara blocului, nu ca azi, pe internet;
-dai vina pe telefoanele mobile, că ele sunt cauza tuturor relelor, dar, în același timp, “rupi” facebookul în două;
-vorbești despre mingea “de 35” bătută în spatele blocului, dar te lauzi la toți de leat cu tine când nepotu’ e campion la FIFA24 pe calculator;
-aclami că mâncarea de pe vremea ta era 99,99% sănătoasă și acuzi marii jucători din industria alimentară de otrăvirea oamenilor, dar, când erai tânăr, băgai în tine sifon și Cico “făcut în cadă”, ori înghețată plină de prafurile Colco;
-ridici în slăvi cititul cărților și dai cu degetul de două ori pe poza din revistă sau din ziar, ca să se “mărească”, sau ca să te ajute să vezi scrisul;
-lauzi bunele maniere “de pe vremea ta”, dar te vede Dumnezeu ce e la gura ta, când afli că vecinul l-a votat pe alt “nenorocit” decât pe “al tău”;
-nu-ți mai tace gura despre corectitudinea, seriozitatea și respectul de pe vremea ta, dar ai și acum balconul și cotețul de găini făcute din cornierul “împrumutat “ de la fabrică;
-te lauzi cu performanțele de orice fel ale generației tale, ca și cum ar fi personale, dar te indignezi la știrea că Popovici și-a luat mașină de 100k!
-îți amintești și dai, cu mândrie, exemplu cum te pedepsea doamna, la școală, pentru lecția nefăcută, bătându-te la palmă cu rigla de lemn ori punându-te la colț pe coji de nucă, ca să devii om cu “o”mare;
-lauzi “Teleenciclopedia” și celelalte programe educative de pe vremea ta, când programul la TV era de două ore, pe principiul “mai bine puțin și bun, decât mult și prost, ca azi”;
-întrebi dacă mai știe careva unde e rogojina din portbagaj, pe care toată tinerețea ai stat la plajă la Eforie și la iarbă verde, la Cheia;
-îți lasă gura apă cu gândul la țapul de bere, băută cu colegii, când ieșeai de la program, la grădina Berbec, sau la Gară;
-strâmbi din nas la spuma de ras de la tub, pentru că n-ai mai găsit cremă și lame “d’alea bune”, ca pe vremea ta;
-te trezești la casa de marcat că ai în coș două Eugenia și o ciocolată cu ROM;
-te lauzi că ți-ai trăit tinerețea fără aer condiționat la muncă, acasă, în mașină, când plecai la mare, și n-ai mai murit, ba, mai mult, d’aia nici nu prea răcești!
***
Gata! Mă opresc aici!
Se vede că m-a luat valul.
Mai adăugați motivele voastre de nostalgie.
***
Chiar!?
Era să uit de unde mi-a venit ideea materialului.
Voi aveți poze scoase pe hârtie cu voi, cu bunicii, părinții, frații, verii, vecinii, cu colegii de muncă sau de școală!?
Sunt sigur că da.
Dar, v-ați gândit la ce s-or face copiii copiilor noștri dacă are loc o pană de curent la nivel global și li se șterg pozele de pe telefoane!?
Pe ce s-or uita, sărăcuții de ei, când vor îmbătrâni și îi va apuca dorul de-ai lor și când, inevitabil, se vor îmbolnăvi și ei de..nostalgie!?
Nasol!
Editorial de Marius Marinescu