Un sfert de oră. Atât le-a luat germanilor să se așeze-n ghete și să ia pulsul României. A fost suficientă o demarcare care l-a prins pe asistent cu steagul jos – oh, VAR-ule, unde ești tu? – și pe Camora depășit de misiune, iar Gnabry a penalizat visătoarea echipă a lui Rădoi cu gol.
Cu singurul gol al meciului, deși nemții au pus tunurile pe noi și-au ridicat pedala de pe accelerație abia când mai erau puține minute la dispoziție, ca ai noștri să facă vreo mare brânză.
Și poate că ar fi ieșit ceva, dacă Pușcaș ar mai fi avut și forță și precizie la șut. Sau dacă Stanciu n-ar fi ținut cu tot dinadinsul să dea și el un gol. A dat, în plasa laterală, răpindu-i bravului portar Niță laudele care i se cuvin. Pentru că nu-i așa? Statistica va consemna înfrângerea, iar mulți vor uita paradele portarului care a scos cu mâna, cu piciorul și cu capul, întinzându-se ca un elastic peste tot.
Dar chiar și cu această înfrângere, logică, așteptată și de ce nu, prevăzută în economia acestor trei jocuri, deocamdată suntem în grafic. Am câștigat ceea ce era de câștigat cu Macedonia și mergem în Armenia de unde e musai să nu se întoarcem cu mâna goală. Au trecut prea mulți ani, totuși, de la ultimul „mondial”.
