fbpx
2.3 C
Ploiești
vineri, 15 ianuarie, 2021
Acasă Actualitate Muzeul de artă populară „Traian Frâncu”

Muzeul de artă populară „Traian Frâncu”

Pe interpretul de muzică populară Traian Frâncu l-am urmărit încă din vremea când a câștigat trofeul Festivalului-Concurs „Irina Loghin”, de la Vălenii de Munte. De atunci au trecut poate 20-22 de ani. Între timp a câștigat mai multe concursuri naționale de folclor, a absolvit o facultate, a devenit solist vocal al Filarmonicii „Paul Constantinescu”, concertează pe toate scenele din Prahova și oriunde este invitată Orchestra populară „Flacăra Prahovei”. Dar Traian Frâncu a mai făcut ceva: a rămas credincios satului în care s-a născut și mai cu seamă se profilează a fi unul din păstrătorii a ceea ce țăranul român a zidit în veacuri și a transmis din generație în generație, arta, meșteșugul tradițional și portul popular. Artistul a amenajat în locuința sa un muzeu, nu neapărat unic în județ (mai există unul la Brebu), dar singurul aranjat de un solist de muzică populară.

Cum s-a născut ideea unui muzeu privat
L-am întrebat pe interpret cum s-a născut această idee de suflet, căci colecționarea obiectelor din gospodăria tradițională și a costumelor populare nu poate să țină de altceva, decât de sufletul omului legat indisolubil de vatra sa rurală. Iar povestea începe așa: „Pe vremea când eram student, am venit acasă la un moment dat, atunci îmi trăiau părinții, și am auzit fără să vreau o discuție între ei. Mama îi zicea tatei: <<măi, Nicule, am crescut șase copii, toți au plecat, o să rămânem ca niște cuci, o să se aleagă praful de tot ce-am agonisit. Uite, am cusut la lumina lămpii atâtea carpete, am țesut atâtea covoare și cuverturi, ștergare, o să rămână totul de izbeliște.>> Atât de tare m-a tulburat și m-a mișcat conversația asta încât le-am promis că voi avea grijă să nu se piardă nimic, că voi păstra cusăturile mamei și obiectele tatălui, că și el le avea moștenite de la bunici, ca pe ceva sfânt. Nu aveam foarte clar conturat atunci ce voi face. Dar ideea n-a întârziat să apară. S-a întâmplat să merg în Maramureș, la colega mea de facultate și de cântec Ileana Matus; ea are în curte o casă a bunicului ei, strămutată din munți, reasamblată întocmai, unde a deschis un muzeu al satului maramureșan. Și m-am gândit așa: dacă ea a putut să aducă o căsută din creierul munților, bucată cu bucată, n-aș putea și eu să fac un muzeu la mine acasă? De atunci m-am apucat de treabă! Mai exact, când mi-am făcut lucrarea de licență, am mers mult în teren. Ajungând pe la bătrâni, am văzut la ei tot felul de piese-costume, ștergare, țesături, obiecte din vechea gospodărie țărănească- și le-am cerut. Ei mi le-au oferit fără tăgadă, zicând ceva de genul „ia-le, că și așa copiii noștri o să le arunce pe foc”. Am mers prin case dărăpănate, părăsite și am recuperat obiecte pe care eu le consider de mare preț. Mai apoi, ascultându-mă la radio povestind despre ceea ce vreau să fac, m-am trezit cu oamenii la poartă, cu diverse costume sau ustensile vechi. Și uite așa, în timp, am strâns o mulțime de piese care se regăsesc, astăzi, în muzeu.”
Țesăturile mamei îmi sunt cele mai dragi
Muzeul este deschis la Slon, în casa solistului. L-a amenajat inițial într-o cameră la casa părintească, dar pentru că a strâns foarte multe exponate, a mansardat special clădirea, să aibă spațiu suficient. Locului nu i-a dat un nume, dar crede că îi va spune Muzeul de artă populară „Traian Frâncu”. Cum arată colecția, ce exponate sunt prezentate, care e povestea celor mai dragi obiecte, ne-a lămurit creatorul expoziției: „Sentimental, cea mai mare valoare o au obiectele lucrate de mama, cărora le-am rezervat un spațiu special. Iar povestea care-mi adună mereu o lacrimă este că am războiul de țesut, cu o năvădeală în el, țolul pe care biata de ea n-a mai reușit să-l termine, când a plecat din lumea aceasta. Din acest colț aș începe turul muzeului. Apoi vine camera de port popular. Prima dată am colecția din satul meu, iar cele mai vechi costume, dat fiind faptul că strămoșii noștri vin din Ardeal, au similitudini cu cele din zona Făgărașului, cusute în negru. Am-și e o piesă la care țin enorm-un costum popular de mireasă din Slon; persoana care mi l-a oferit a împlinit 82 de ani, iar acesta a aparținut bunicii sale. Deci numără, să zic, pe puțin 150-160 de ani, dacă nu mai bine. Istoria portului popular de la noi e mai complicată un pic. Avem o primă inspirație ardelenească, o alta muntenească, de pe Valea Drăjnuței, care încorporează și comuna Cerașu și o alta care s-a insinuat în urmă cu 45-55 de ani. Despre această a treia influență trebuie să spun că a alterat cumva filonul din zona aceasta a Prahovei. Pe timpul comunismului, căminele culturale erau obligate- era o „obligație” foarte bună până la un punct- să creeze costume populare pentru ansamblurile artistice. La noi s-a confecționat unul, dar de fapt modelul era adus din Breaza, nu inspirat de cusăturile sau țesăturile femeilor de la noi. În toate comunele s-a procedat cam la fel, ajungându-se astăzi să se spună-iar afirmația este complet eronată-că acesta este costumul de Prahova. Nu, Slonul are alt costum, la fel Valea Doftanei sau Valea Teleajenului, care diferă semnificativ față de cel din Breaza. Mai am apoi câteva piese din Maramureș, Ardeal, Muscel, Banat etc. Pe urmă trecem în camera țesăturilor și cusăturilor, după care urmează alte obiecte, inclusiv din gospodăria rurală tradițională. Toate sunt din zona noastră, mă rog, un pic extinse din zona Munteniei, fiindcă nu colecționez nimic din alte regiuni. Vorbesc strict despre țesături și cusături.”
Istoria unui covor
Traian Frâncu a investit și bani în muzeu, nu are numai obiecte donate de săteni. De exemplu, a găsit la cineva o țiteră și n-a vrut să i-o ofere decât pe o sumă generoasă. Altcineva are un țambal de gât, dar tot așa, l-a procurat contra-cost, plus că a plătit parte din costume. Dar acest aspect are puțină importanță; esențial este rezultatul pe care interpretul nu-l măsoară în bani, ci în sentimente, în suflet: „Am o poveste frumoasă cu un covor pe care l-am găsit la o stână; l-am văzut acolo și am făcut schimb cu o mochetă. Covorul acela a fost luat de bunicul ciobanului de la Castel, o constucție-dărâmată între timp-ridicată de Eforia Spitalelor Civile, o organizație care administra spitalele în Muntenia și Moldova, fondată de generalul Pavel Kiseliov în 1832 și care a supraviețuit până în 1948, la venirea comuniștilor. Pe urmă am secțiuni cu carte veche bisericească, icoane și de peste 100 de ani, una chiar e din 1832, ceva numismatică, documente vechi legate de satul Slon și comuna Cerașu, ceramică veche ( un vas de sarmale în cenușă, printre altele, pe care au pus ochii mai multe muzee, dar am refuzat categoric să-l dau), obiecte vechi din gospodăria țărănească- topor, barda de cioplit, rindea, vârtelniță, furcă și fus de tors, suveică de război, un dispozitiv de înfășurat ața, cufere, doniță, cădițe din lemn, fier de călcat cu jar, lăzi de zestre, instrument de pieptănat lâna, lampă de gaz, felinare, ploscă, mașină de răsucit și de tors lână etc.”

Maria BOGDAN; www.ziarulploieştii.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

Ce (nu) a reușit să facă Alexandr Stoianoglo într-un an de mandat

Pe 29 noiembrie 2019 Igor Dodon semna decretul de numire a lui Alexandr Stoianoglo în funcția de șef al Procuraturii Generale. Unii colegi și...

Șumudică nu o are mică!

Gura. Șumudică n-a avut niciodată gura mică. Dar nu cred că atunci când l-a adus cineva la vreun club, l-a luat direct de pe...

Petrolul Ploiești / Achiziții și un nou antrenor secund

Petrolul Ploiești se pregătește la turație maximă pentru reluarea campionatului Ligii a doua la fotbal. Elevii lui Viorel Moldovan au început cu un stagiu...

1,5 miliarde de dolari pentru Belarus

La Soci a avut loc mult aşteptata întâlnire între Vladimir Putin şi Aleksandr Lukaşenko, pe fondul crizei profunde de legitimitate politică din Belarus, o...

Accident pe DJ 102 B, în comuna Drajna

Accidentul rutier s-a produs în satul Ogretin, comuna Drajna, după ce un autoturism, condus de un tânăr în vârstă de 27 de ani, a...