Mutul, proasta și actorul
Într-o zi s-au apucat
De pe câmp pe drum s-aducă
România fix în gard.
Și la ea toți se înhamă:
Trag, întind dar iau de samă
Că țara nu-i de clintit,
Căci se trăgea neunit.
Mutu’ doar semne făcea,
Proasta numai bombănea,
Iar actorul se strâmba
Și nimic nu isprăvea.
Nu știu cine-i vinovat
Însă la un moment dat
Un străin i-a tot mânat
Drumul de le-a arătat
Cum duci România-n gard.
C’așa-i peste tot în lume
Când își dau mână cu mână
Mutu’, proasta și actorul
Dar le dai o țintă bună
Să tot fugi mâncând țărână!
