Ooo! Stați! Nu săriți! Aveți puțintică răbdare să zic care e ideea și pe urmă puteți, dacă sunteți de altă părere, să aruncați cu pietre.
Dragilor, românii mei, ce trăim zilele astea pe mine mă bucură enorm.
Nu pentru că statul ăsta mereu luat prin surprindere l-a blocat din cursa electorală pe Călin Georgescu, pe drept sau nu, că l-au finanțat interlopii, rușii, dacii, tracii sau extratereștrii lui, pe Tic, pe Toc și i-au dat…Tac!
Nu, nu de asta îi mulțumesc eu statului român.
Ci pentru un singur lucru, extrem de important pentru mine.
Pentru prima oară de când am drept de vot, statul nu m-a mai lăsat să aleg între DOUĂ MARI RELE.
Mă săturasem!
Măcar până s-or hotărî ăștia când ne prezentăm iar la urne, stau naibii cu conștiința liniștită că n-a trebuit să aleg iar între două persoane cu care, dacă mă întâlneam în lift, apăsam pe butonul de la primul etaj, chit că trebuia să urc pe scări 100 de etaje, doar ca să nu trebuiască
să respir același aer și să iau vreun virus precreștin de neam tracic sau vreo bacterie a mediocrității care să-mi provoace uscarea creierului.
M-am săturat sa-mi torturez sufletul și mintea, așa cum o facem de 34 de ani, când punem ștampila pe oameni din ce în ce mai mult sub orice critică.
Pentru că, nu cred că s-a potrivit vreodată mai bine vorba asta: DECÂT CEVA PROST, MAI BINE NIMIC BUN!
Sper doar că s-a înțeles ideea, iar statul să pună mâna și să le facă controale la cap candidaților, să îi supună unor teste de cultură generală minimă și să le caute sursele de finanțare, pentru a nu ne mai pune într-o asemenea postură ingrată.
Editorial de Marius Marinescu