Turul al doilea al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova a fost unul care i-a ținut cu sufletul la gură inclusiv pe români. Miza a fost mai presus de numele înscrise pe buletinele de vot: alegerea unui viitor european sau revenirea la statutul de țară prizonieră. Votul final a fost ca un fel de eliberare. Maia Sandu, liderul care a deschis negocierile de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, a câștigat un al doilea mandat cu 930.000 voturi (55,41%), iar Alexandr Stoianoglo a obținut peste 748.000 voturi (44,59%). Adevărul trist și puțin confortabil este că Stoianoglo a avut mai mulți susținători în țară, iar calea europeană a fost decisă ferm prin votul dispora moldovenească, prezentă la urne în număr mare (peste 320.000 de persoane). Rezultatul acesta este uriaș pentru o Moldova care se visează liberă și mai ales pentru cei care doresc un viitor bun pentru națiunea vecină.
„Moldova, ești o învingătoare! Azi, dragi moldoveni, ați oferit o lecție de democrație, demnă de a fi scrisă în manualele de istorie. Azi ați salvat Moldova! În alegerea noastră pentru un viitor demn nu a pierdut nimeni. Libertatea, adevărul și dreptatea au învins! Moldova a reușit să-și arate voința și puterea prin votul fiecăruia dintre noi. Am dovedit că uniți reușim să învingem pe cei care voiau să ne îngenuncheze. Astăzi ați arătat că noi suntem Moldova, cu bune și rele, cu etnii care își poartă de grijă și se respectă, cu multe nevoi, cu istorii zbuciumate, dar peste toate acestea ați arătat că Moldova este o familie – lucrul de care aveam nevoie cu toții ca să devenim mai buni în ceea ce facem, de la actul de guvernare până la ultima sămânță pe care o sădim în pământul nostru”. Din declarația Maiei Sandu, după ce scorul a intrat în ascensiune clară.
„Nu pot ei cumpăra, cât putem noi vota”
De la frustrare, trădare, deznădejde spre un licăr de speranță, bucurie palpitantă, extaz și explozia victoriei – acesta a fost „itinerarul” trăirilor electorilor de bună credință de la Chișinău și diasporă în noaptea de 3 spre 4 noiembrie. Frustrare la primele cifre după procesarea a circa 50 la sută din procese verbale – o diferență pentru Alexandr Stoianoglo de puțin peste 3%, Maia Sandu fiind dezavantajată la început. Un sentiment de trădare față de raioanele, care, unul după altul, deveneau roșii pe harta votului – tocmai 18, cu două mai mult decât cele ce întârziau să se schimbe din gri în galben. Cum să nu te simți trădat, când știi de câte investiții europene au beneficiat aceste raioane și votează majoritar cu reprezentantul adversarilor integrării europene? Ei bine, dacă raioanele din nord – Briceni, Ocnița, Edineț, Dondușeni, mai puțin Glodeni – sunt populate de un procent considerabil de ruși, dar mai ales ucraineni rusificați, iar Găgăuzia e roșie încă de până la destrămarea URSS, cum, Doamne, au ajuns a se înroși Soroca cu Cetatea lui Ștefan cel Mare, Drochia, Râșcani, Cahul de pe malul Prutului, cu o română perfectă păstrată și pe timpurile sovietice? De ce etnicii bulgari, majoritari în raioanele Basarabeasca și Taraclia, a căror patrie istorică e de aproape un deceniu în UE, au dat preferință omului roșu, al socialiștilor, comuniștilor și oligarhilor fugari?
Abia după ce, odată cu procesele verbale din raioanele de centru, au prins a veni și rezultate din diaspora, deznădejdea a început a se topi, pic cu pic, și a trece în licăr de speranță. Voturile Maiei Sandu au prins a le înghesui pe ale adversarului său. Capac au pus cele din capitală – 57,38% cu Sandu și doar 42,62% pentru Stoianoglo. De aici încolo voturile pentru Maia Sandu au trecut peste baremul de 50 la sută, sutimile și zecimile crescând minut cu minut. Sloganul „Nu pot ei cumpăra, cât putem noi vota” a devenit realitate. Bucurie palpitantă în inimile proeuropenilor, urale, îmbrățișări și extaz în echipa președintei, care părea să nu se mai considere „în exercițiu”. La puțin timp, declarația din capo acestui articol și sincere mulțumiri pentru victoria pe care nu și-a adjudecat-o doar sieși, ci acelor care, cu bune cu rele, au arătat că Moldova învinge. De aici încolo, declara Maia Sandu, suntem o familie și va trebui „să devenim mai buni în ceea ce facem, de la actul de guvernare până la ultima sămânță pe care o sădim în pământ”. La ora când televiziunile și-au închis edițiile speciale cifrele nu mai lăsau loc de nici o îndoială și toată lumea a acceptat îndemnul „Noapte bună”.
Georgia: „Maia Sandu, victoria ta e victoria noastră”
La capătul unui lung șir de oficiali europeni venind cu felicitări către Maia Sandu – Ursula von der Leyen, Roberta Metsola, Emmanuel Macron, Josep Borell, Donald Tusk, Olaf Scholz, Joe Biden, Majestatea Sa Margareta, Klaus Johannis, Nicolae Ciucă, Marcel Ciloacu, dar și Iulia Navalnaia, Svetlana Tihanovskaia, lidera opoziției din Belarus, – în după amiaza zilei de 4 noiembrie au fost anunțate rezultatele finale: 55,33% pentru Maia Sandu și 44,67% pentru Alexandr Stoianoglo. Diferența cu care Maia Sandu și-a adjudecat victoria e mai mică decât în 2020 în duelul cu socialistul Dodon (57,75%), dar una suficient de convingătoare. Dar și bătălia mult mai dură. Meritul, în egală măsură, a fost al societății civile, inițiativei „Cetățeni pentru Europa”, dar și a structurilor de forță. Astfel, în doar două săptămâni dintre ambele tururi CNA a aplicat amenzi în valoare de 3 milioane lei prin procesele verbale de constatare a coruperii electorale. „Un fenomen fără precedent în Moldova, dar și în statele vecine si europene de finanțare și de corupere în vederea perturbării procesului electoral pe teritoriul Republicii Moldova”, declara șeful IGP Viorel Cernăuțeanu înainte de 3 noiembrie. Aproximativ 520 de persoane au fost amendate pentru că și-ar fi „vândut” votul.
La baza mobilizării exemplare a stat conștiința faptului că turul doi nu era doar despre alegerea unui președinte, ci și despre consolidarea rezultatului de la referendum și continuarea unui parcurs european clar. Ori victoria este nu numai a Maiei Sandu, dar și a celor care își doresc să trăiască într-o țară liberă, cu un viitor democratic și european. Mai mult, victoria moldovenilor e importantă și pentru alte state post-sovietice, în primul rând încurajatoare pentru Georgia, care încă nu se dă bătută după consumarea scrutinului din 26 octombrie, câștigat de partida pro-rusă. Nu în zadar în mesajul său de felicitare, președinta Georgiei, Salome Zourabichvili, e solidară cu victoria Chișinăului: „Maia Sandu, victoria ta e victoria noastră”. Mai precizând că scrutinul de la noi este cea mai bună „dovadă” a alegerilor furate în Georgia. Și nu în ultimă instanță, o victorie importantă pentru însăși UE, prin care comunitatea europeană își consolidează flancul drept, câștigând în plus o nouă fâșie de securitate. Și viceversa, rezultatul scrutinului prezidențial și al referendumului vor determina UE să crească și mai mult sprijinul pentru modernizarea Republicii Moldova, implicit îmbunătățirea nivelului de trai și pregătirea Moldovei de aderare.
PSRM și PCRM: Moldova se simte trădată și jefuită
Victoria Maiei Sandu a redus la tăcere un șir de politicieni specializați în oracole. Oracolul de serviciu, Vlad Filat, care practic peste o zi venea cu analize inventate și critici îndreptate asupra Maiei Sandu, pare a fi lovit grav de această victorie. La câteva zile după primul tur, prorocea un scenariu „cel mai realist în interiorul țării” de 40% pentru actuala președintă și 60% pentru Stoianoglo, votul din diasporă schimbând prea puțin această diferență zdrobitoare ca Sandu să câștige. „Diaspora nu-i mai oferă un „cec în alb”, scria liderul PLDM. Acum tace mâlc. Păstrează tăcere și ceilalți foști contracandidați, atât proeuropeni, cât și pro-ruși, din primul tur. Doar Tudor Ulianovschi, singurul care i-a adresat Maiei Sandu felicitări, puțin întârziate, secundate de un apel la unitate socială, guvernare responsabilă și îndeplinirea promisiunilor electorale.
Nu a fost redus la tăcere doar Igor Dodon. Mentorul lui Stoianoglo a declarat că PSRM și PCRM nu recunosc votul diasporei și că „adevărata victorie” a obținut-o Stoianoglo, iar „Sandu e un președinte nelegitim”. Mai exact, Dodon o acuză pe Sandu că ar fi „președinta diasporei”, după ce, pe plan intern, Stoianoglo, „președintele poporului din Moldova”, a obținut 51,19% din sufragii. Nu e original, căci subscrie aceluiași „verdict”, pronunțat câteva ore înaintea sa de oligarhul fugar Veaceslav Platon. Rezultatele alegerilor prezidențiale din turul II au arătat că Maia Sandu este președintele diasporei, iar Alexandr Stoianoglo președintele moldovenilor rămași în țară, califică Platon. Un lucru le scapă ambilor în silogismul logic al argumentării: votul din Găgăuzia. Aici s-a înregistrat cea mai înaltă rată a prezenței la vot, 51,80%, mânați la urne de conducerea șoristă de la Comrat. În UTA Găgăuzia (5% din totalul populației), Alexandr Stoianoglo a repurtat 97,04% din sufragii, adică 63.923 de voturi, Maiei Sandu revenindu-i doar 2,96% sau 1.051 voturi. Curios e și faptul că în primul tur Stoianoglo obținuse aici doar 30.441 voturi, altele, cam tot pe atâtea, mergând la ceilalți spoileri ai lui Shor. Ca să învingă și pe intern în turul doi, Maiei Sandu nu i-ar fi fost de ajuns circa 30 mii de voturi. Se vede unde s-a dus diferența? Ca să nu mai zicem de transportarea ilegală a alegătorilor, de astă dată cu avioanele, spre Turcia, Belarus, Azerbaidjan, care au votat, la sigur, nu cu Maia Sandu.
Și doar Alexandr Stoianoglo tace. După anunțarea rezultatelor finale nu și-a declarat nici învingerea, cum ar fi cu fairplay, nici că nu recunoaște rezultatele. A ieșit doar cu un mesaj ușor enigmatic, după ce rezultatele prinseră a se aranja viceversa începutului. „Apar primele rezultate și îndemn să păstrăm calmul, indiferent de cifrele afișate. Votul fiecăruia merită respect. Sper că de acum înainte să punem capăt urii și dezbinării care ne-au fost impuse. Mă adresez corpului diplomatic, acreditat la Chișinău, să trateze cu maximă prudență, obiectivitate și echilibru această etapă sensibilă. Moldova are nevoie de pace, nu de tensiuni artificiale. Viitorul acestei țări nu are loc pentru lupte absurde. Construim o Moldovă pașnică”. Un semn de resemnare? Un paravan fin pentru eventuale proteste, viitoare acțiuni, tăcerea-i cam îndelungată?
Articol de Nicolae Misail
