Marți, în premieră, am participat la ceremonia de învestire a noului Consiliu Județean.
Am fost curios de tot ceea ce înseamnă momentul în sine, cu solemnitatea și personajele lui.
Așadar…sala plină ochi, prezidiu, imn, aleșii, parfumați și emoționați, presă, invitați, discursuri și aplauze.
De reținut!?
Nimic special.
Aceleași atitudini de găști politice, împunsături și zâmbete forțate.
Impresia mea a fost că jurămintele validaților s-au făcut, nu în fața tuturor, ci doar în fața celor din echipa de partid.
Cei mai relaxați mi s-au părut pesediștii. Senzația că știu “să o joace” a fost evidentă. E și de înțeles, că doar au președintele.
Peneliștii au afișat un aer de leapșă luată, cu puțină unghie în gât, mimând însă mândria călărețului ieșit din arenă, totuși, în picioare.
Useriștii, cu și ca useriștii, dreptacii și auriștii la fel…nimic special adică.
Câteva luări de cuvânt mai colorate, cu sau fără cruce la final și…cam atât.
Pe scurt, s-au jurat că ne vor binele!
Discursul președintelui Nanu a fost unul clasic, deloc spectaculos, cu mesaj de pace, prietenie și…”unirea între popoare”.
După ce și-a terminat de citit textul pregătit de acasă, omul a devenit altul.
Zâmbitor, dar tranșant, a subliniat necesitatea consultării mediului privat, ca motor al economiei județene, în actul administrativ (lucru care m-a uns la suflet), nevoia continuării proiectelor începute și atragerea de investiții străine.
E atitudinea cu care Nanu a câștigat alegerile.
Și, deși nu pare deloc un tip conflictual, de data asta l-am simțit mult mai tăios, așa cum probabil o bună parte dintre cei care au pariat pe el sperau să fie, afirmând că, la nevoie, nu se va opri să “bată cu pumnul în masă pentru prahoveni.”
Celălalt moment de reținut, a fost discursul primarului Ploieștiului, Mihai Polițeanu.
Scurt, clar și la obiect.
“Avem nevoie de colaborare, nu de alte dispute.”
Apel la care Nanu a răspuns fără ezitare: “Da! Vom colabora fără rezerve, pentru ca ploieștenii să nu mai treacă prin ce au trecut.”
Doamne ajută, mi-am zis în gând!
Pentru că, pentru noi toți, încă patru ani de ceartă pe nervii, banii și votul nostru, ar fi un dezastru.
La final s-a aplaudat, pupat, pozat și postat.
Concluzia!?
Măcar, de data asta, dacă ne-au mințit că o să fie pace, prietenie și că nouă o să ne fie măcar puțin mai bine, au făcut-o frumos.
Vom trăi și vom vedea.