fbpx
12.2 C
Ploiești
joi, 29 octombrie, 2020
Acasă Actualitate Mari valori ale neamului

Mari valori ale neamului

Ctitoria de la Gura Motrului
Se povestește că Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfințit de la Tismana, pe când întemeia schitul de la Vodița (1369), a primit veste sfântă că trebuie să zidească o altă mănăstire undeva, între două ape. Și a purces la drum, prin păduri și locuri sălbatice, neumblate de oameni, până a găsit o vatră care i s-a părut că seamănă cu cea din vedenie. S-a așezat aici și a ridicat un schit, cu câteva chilioare, la Gura Motrului, aproape de confluența râului Motru cu Jiul și la granița de azi dintre județele Mehedinți și Gorj. După ce și-a săvârșit opera, a aflat că de fapt nu aici era zidirea poruncită, ci mult mai sus, „la Cascade”; astfel a fost ridicată și cea mai faimoasă mănăstire de prin părțile de nord ale Olteniei, ctitoria de la Tismana.
Nu există documente care să lege Mănăstrirea Gura Motrului de Sf. Nicodim, dar oamenii țin cu sfințenie la această legendă, numind o apă vie de aici „izvorul Sf. Nicodim”, iar un alt loc, unde se presupune că ar fi existat o podgorie, „via lui Nicodim”. Oficial, mănăstirea, a cărei biserică este închinată Sf. Cuvioase Parascheva, a fost construită de Harvat, mare logofăt al Sf. voievod Neagoe Basarab, între anii 1512 și 1521. Într-un hrisov al domnitorului, din 13 ianuarie 1519, se menționează această ctitorie atribuită „jupânului Harvat”, precum și dania de moșii în satele Șușița și Grosieri. 130 de ani mai târziu, prin anii 1642-1643, mănăstirea va fi rezidită din temelie de voievodul Matei Basarab. Mărturie stă înscrisul din 1960 al patriarhului Partenie al Constantinopolului: „fiind veche (n.n.-mănăstirea Gura Motrolui) și uitată de mulți ani și de tot stricată, Matei Basarab au ridicat-o din temelie cu multa cheltuială și strădanie și au înnoit-o cu multe sfinte vase și danii mișcătoare.” Probabil intervenția nu viza și biserica de vreme ce, în 1653, aceasta este refăcută, tot din temelie, de marele vornic Preda Brâncoveanu, nimeni altul decât bunicul faimosului voievod Constantin Brâncoveanu. Pelerinul Paul de Alep consemnează: „Biserica de aici, în vechea ei formă, era mică și simplă și a fost dărâmată de unul dintre dregătorii din aceasta țară, care era mare vornic și al cărui nume era Preda Brancoveanu, rudă a răposatului Matei voievod. De la tatăl său și de la strămoșii săi el avea multe moșii, mănăstiri, biserici și sate. El a zidit-o din nou, a doua oară și a făcut clădire măreață și aleasă, cu trei turle.” Pictura a fost realizată o jumătate de secol mai târziu, între anii 1702-1704, pe cheltuiala domnitorului Sf. Ctin Brâncoveanu, ocazie cu care, în pronaos, a fost așezată următoarea pisanie: „Această Sfântă și Dumnezeiască Mănăstire de la Motru, al carei hram se prăznuiește probedeba Parascheva, din temelia ei este zidită de jupan Preda Brâncoveanul, vel vornic, la anul de la zidirea lumii 7161 (1653), care de la aceea vreame până acum au stătut nezugrăvită, iară după aceea, luminatul și înalțatul Io Constantin Brâncoveanul Basarab Voevod, nepotul lui de fecior,
într-al șaptesprezecelea an al Domniei Sale, o au zugrăvit și o au și mai înfrumusețat, cum vede la leat 7213 (1705), săvârșind-o în bună pomenire și slavă veșnica. Luna septembrie, 20 zile.” În 1712, prin strădania starețului mănăstirii, cuviosul Ștefan, a fost adăugat un zid cu „ferecături la poarta de fier de sub turnul clopotniței”, pesemne cu rol de apărare, iar în 1852, pictura a fost refăcută pe cheltuiala domnitorului Barbu Știrbei și prin osteneala starețului Eufrosin Poteca.
Muzeul Casa Romanței


Situat în capitala romanței, în Târgoviște, este un muzeu relativ nou, inaugurat în 2017, sub patronajul Federației Asociațiilor, Centrelor și Cluburilor UNESCO din Europa și America de Nord, la jubileul Festivalului Național „Crizantema de Aur”, prin strădania unor mari iubitori de romanță și, în general, de cultură, Alina Mavrodin Vasiliu (director artistic al festivalului și al Centrului Cultural Unesco „Cetatea Romanței” Târgoviște) și Teodor Vasiliu (autorul monografiei „Istoria Crizantemei de Aur”). Firește, ei sunt cei care au pus în mișcare proiectul susținut, cum era și firesc, de autoritățile publice locale și județene. Este găzduit de fosta clădire de protocol a Consiliului Județean Dâmbovița, situată pe bulevadrul Regele Carol I ( fost al Castanilor), în apropiere de Teatrul „Tony Bulandra”. Firește că muzeul este indisolubil legat de „Crizantema de Aur”, festival care a debutat în 1968, așezând în imagini și obiecte o istorie realmente aparte, încărcată de nume uriașe ale genului muzical, Ioana Radu sau Mia Braia. Despre „Casa Romanței” se spune că este unică în România și în lume. Evident că da, este unic în lume, fiindcă romanța nu se mai cântă nicăieri în altă parte în afară de România și români. De altfel, chiar artista poporului, Ioana Radu, încearcă să-i caute izvoarele: „Romanța se revendică din doină, această comoară eternă a folclorului nostru“. Sau: „Cred că la începutul începutului, în muzica românească a fost romanța. Căci ce este doina? O splendidă romanță!“ (Mia Braia, artist emerit); „Romanța s-a născut din spiritualitatea profund originală a poporului român și reflectă caracterul său“ (Octav Enigărescu, artist emerit). Mai clar o spune renumita soprană Felicia Filip: „Ce e romanța? Este, desigur, melodie,  melodie izvorâtă din doina și baladele noastre străbune. Este, apoi, poezie, poezie de dragoste, dar și pastel, cu versuri generoase și… muzicale. Dar, mai presus de toate, este trăire, expresie a sufletului, acel sentiment numit DOR, cuvânt de negăsit în alte graiuri ale lumii”. În fine, muzeul în sine adăpostește, ca piesă de rezistență, pianul salvat, ca prin minune, din incendiul care a mistuit Casa Sindicatelor, o bogată colecție de partituri și manuscrise, imagini din edițiile festivalului, fotografii cu laureații concursului, recuzită etc.
Biserica fortificată din Prejmer
Biserica evanghelică fortificată din Prejmer (Brașov), cel mai bine păstrat obiectiv medieval din estul Europei, a fost înscrisă, în 1999, în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO, alături de alte 6 cetăți săsești fortificate din Transilvania (Biertan, Câlnic,  Darjiu, Saschiz, Valea Viilor și Viscri).
Începurile sale sunt strâns legate de Ordinul Cavalerilor Teutoni care au primit, în anul 1211, de la regele Andrei al II-lea al Ungariei, act de donație și drept de stăpânire peste Țara Bârsei, cu condiția apărării acestui flanc al regatului de invazia cumanilor, care pătrundeau în zonă prin trecătorile Buzăului. Deși se vorbește despre un ținut pustiu, în realitate, acesta era locuit de o populație autohtonă predominant română, dar și de sași colonizați în sudul și sud-estul Transilvaniei de regele Geza al II-lea, prin anii 1141-1162, care aveau aceeași misiune de apărare. Biserica în stilul gotic burgund a fost construită de primii cavaleri teutoni pe ruinele unei bazilici romane. Dar nu lor li se datorează întreaga zidire, așa cum o vedem astăzi, deoarece aceștia au fost alungați în anul 1225, din cauza nesupunerii și pentru faptul de a fi închinat bisericile Romei și ar fi încercat numeroase expansiuni în Țara Românească (cetatea de la Tabla Buții). Clădirea a fost compusă inițial din patru brațe egale dispuse în jurul unui careu centrat de un turn octogonal. Fiecare braț avea câte două travee, una pătrată și alta poligonală, corul fiind flancat pe ambele laturi de câte două perechi de capele rectangulare. Mai târziu, când Sigismund de Luxemburg a dispus ridicarea unor sisteme de apărare în țara Bârsei, a început și fortificarea bisericii din Prejmer, prin construirea unei incinte puternice și amenajarea unor șanțuri umplute cu apă. Aceasta avea ziduri groase de 3-4 m și înalte de 12 m, bastioane, porți de fier, poduri de intrare (dispuse peste șanțuri) care aveau sistem de ridicare și guri de foc fixate în zid. Foarte interesantă este așa-numita „orgă a morții”, alcătuită din mai multe arme care trăgeau deodată, provocând pierderi și panică printre atacatori. Accesul în cetate se realizează prin bastionul de intrare, care duce într-o curte interioară și traversează un tunel prevăzut, la un moment dat, de o poartă de fier cu țepușe, acționată cu scripeți. Cetatea țărănească s-a ridicat în jurul bisericii și avea rolul de a adăposti, pe timpul asediului, populația civilă a satului, iar în restul timpului, proviziile. Aceasta număra 272 de camere, dispuse pe patru niveluri, având totodată și o sală care ținea loc de școală. Biserica a suferit numeroase intervenții de-a lungul timpului, dar cea mai completă restaurare a întregului complex a fost realizată, o să vă mirați, în timpul comunismului, între anii 1960 și 1970, când Direcția Monumentelor Istorice a făcut în așa fel încât toată cetatea să capete forma inițială.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

LISTE NOI, FĂRĂ NOI!

Și când zic “noi” mă refer la oameni noi, pentru că nu mai am pretenția să ne recunoaștem în ei, ca fiind cei mai...

Percheziții în Prahova și Dolj, la persoane bănuite de evaziune fiscală

Poliţişti ai Inspectoratului Județean de Poliție Prahova au efectuat două percheziții domiciliare în județele Prahova și Dolj și au pus în aplicare un număr...

Explozie într-un apartament din Ploiești

Pompierii militari au fost solicitați să intervină după ce într-un apartament din Ploiești, situat pe strada Sondelor, a avut loc o explozie neurmată de incendiu....

Fostul ministru al Justiției, Ana Birchall, susține că SIIJ trebuie desființată

Fostul ministru al Justiției, Ana Birchall, continuă să susțină că Secția pentru Investigarea Infracțiunilor în Justiție, înființată și operaționalizată de către Guvernul PSD-ALDE-UDMR în...

Pacienți ținuți în ploaie la SJU

A devenit virală o fotografie în care pacienții, unii în vârstă și în scaun cu rotile, erau ținuți la rând, în ploaie, la Spitalul...

Candidat – surpriză pe listele PNL Prahova pentru alegerile parlamentare

Un secretar de stat din Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor candidează pentru funcția de deputat pe listele PNL Prahova. Adrian Dupu, în vârstă de 37...