Cred că asta ar fi cea mai potrivită descriere a depresiei la adulți.
„Simt că o iau razna!”, „Îmi vine să-mi iau câmpii!”,
„Aș vrea să dispar de pe fața Pământului!”, „Urăsc persoana care am devenit!”, „Nu mai am chef de nimic și de nimeni!”, și lista poate continua.
Vă sună cunoscut?
Așa încep majoritatea întâlnirilor în cabinet cu oameni care au simțit în ceafă, răsuflarea rece și perfidă a depresiei. Oameni cu copii, familie, joburi, afaceri…sau oameni singuri în doi sau în mulțime.
Aparențele, etichetele, teama de judecată, conveniențele sociale, ne copleșesc de cele mai multe ori și ne fac să ridicăm un covor invizibil sub care ascundem simptome, ignoram semne, ne dăm cu părerea, fugim de un diagnostic și/sau de o luptă de lungă durată cu un demon care sapă ușor ușor , fără zgomot, dar suficient de adânc, o groapă, o prăpastie între noi și cei dragi, între noi și…noi cei de altă dată.
De unde știu cum arată depresia? De unde știu că e ca un măr frumos pe dinafară, dar plin de stricăciune pe dinăuntru?
Din păcate nu doar din studiile sau cărțile de psihologie.
Am văzut-o în cabinet și în viața celor dragi, dar și a mea.
De fapt cred că ordinea este in sens invers.
Da. Și eu am fost acolo, în cazanul fierbinte cu tristețe, gânduri negative, sentimente de vinovăție, somn prea mult sau prea puțin, concentrare și energie redusă, libidou scăzut și tendința de a plânge din orice.
Terapia personală și familia au fost motivație, speranță și putere pentru a schimba povestea.
Ignoranța și lipsa de informații corecte, duce la asocierea depresiei cu „nebunia”, că de`, noi românii ne pricepem la toate, nu-i așa? La sport, la politică, la economie, dar cel mai mult ne pricepem la pus diagnostice și stabilit tratamente, mai ales de pe internet.
Nu. Depresia nu înseamnă “nebunie”. Nebunia se traduce în termeni simpli prin pierderea contactului cu realitatea, un comportament incoerent, psihotic, în timp ce depresia este o boală pe care o poate avea oricine, indiferent de statutul social sau financiar, în anumite momente critice din viață, și se simte ca o stare acută de tristețe și inutilitate.
Depresia la adulți este ca o săracă fată bogată. Am avea resurse financiare să o tratăm, dar ce folos dacă nu o recunoaștem, dacă nu stăm strâmb și judecăm drept, ce și cum simțim, ce facem și ce nu facem ca înainte de primele simptome de depresie. Pierderea interesului pentru activitățile cotidiene, insomnia sau somnolența excesivă, tulburările de alimentație, senzația de tristețe constantă și plâns cu ușurință, creșterea sau scăderea greutății corporale, o stare de oboseală cronică sau gândurile negre, sunt câteva din cele mai frecvente și evidente semne de depresie.
Deși depresia face ca viața de zi cu zi să pară un calvar și cei care care suferă, fac eforturi mari să ascundă cât mai bine anumite stări, asta nu face decât să agraveze boala și duce la senzația că viața nu merită trăită, astfel gândurile de suicid își fac apariția, gânduri care din păcate, uneori au un final inevitabil și cât se poate de tragic.
În situația ideală și «fericită» în care identificăm și acceptăm că există o problemă, important este să căutăm și să ne concentrăm pe soluții, pentru că da, ele chiar există.
Un pas foarte important spre un alt final al poveștii depresiei, este cel făcut de familia și prietenii actorului principal. Nichita Stănescu spunea că ,”Cea mai mare fericire este să simți că cineva te iubește, nu să știi, ci să simți!”.
Afecțiunea, empatia și acceptarea sunt primele “medicamente” pe care o persoană cu depresie le poate primi, pe lângă tratamentul cu antidepresive prescris de medicul psihiatru și psihoterapia de durată, care uneori este suficientă pentru tratarea unor forme mai ușoare de depresie.
Ce mai poți face concret, după ce ieși din bula rușinii și a ideilor preconcepute?
Scoate capul din cochilia ta, păstrează legătură cu oamenii dragi, monitorizează-ți și echilibrează-ți somnul, ieși în natură, încearcă să faci sport, și poate cel mai important lucru, VORBEȘTE despre sentimentele și stările tale, scoate-le la plimbare, privește-le în față și apoi urcă-le într-un tren spre NICĂIERI și NICIODATĂ.
Și uriașul Goliat a fost învins de omul obișnuit David, și tu poți învinge depresia, dacă accepți provocarea de a începe lupta cu ea.
Vă îmbrățișez cu sufletul!
Psiholog Cristina – Irina Budurin