Tocmai am asistat la singurul moment respectabil din această campanie pentru alegerile prezidențiale. Ludovic Orban a renunțat la candidatura sa din partea Alianței Forța Dreptei-PMP în favoarea Elenei Lasconi (USR), căreia i-a garantat toată susținerea partidelor de dreapta, altele decât PNL. Gestul, deși onest, este oarecum tardiv și nefolositor: tardiv pentru că numele său a fost deja trecut pe buletine, iar orice vot luat de la cei care nu știu despre această renunțare va fi de drept anulat; ajutorul oferit candidatului USR este unul minim având în vedere că, în sondajele de opinie, era cotat cu maximum 2% intenție de vot. Altfel mai trebuie să consemnăm că mișcarea este una destul de altruistă la cât rău i-au făcut useriștii cândva. Reamintim că, în 2020, Orban a pierdut postul de prim-ministru și, prin extensie, cel de președinte al liberalilor, fix din cauza USR, care a acceptat să vină la guvernare alături de PNL, dar cu Florin Câțu ca premier.
Articol de Maria Bogdan
