România. Suprafață – 238.391 km², plus 23.700 km² platforma Mării Negre. Populație –20.121.641 (conform recensământului 2011). Candidați la prezidențiale (cu intenție): 8 persoane (Lasconi, Ciolacu, Ciucă, Geoană, Simion, Șoșoacă, Gușă, Birchall).
Republica Moldova. Suprafață – 33.843 km2, inclusiv 472 km² ape. Populație – 2.423 mii locuitori (date provizorii la 1.01.2024). Deși nu are drept ieșire la mare, portul Giurgiulești de pe Dunăre asigură transportul maritim. Candidați la prezidențiale (cu intenție): 18 persoane.
Liderii baltici la Chișinău: moldoveni, treceți Rubiconul!
De ceva ani încoace, sărbătorile sfârșitului de august de la Chișinău mă înghesuie tot mai des spre o regretabilă dilemă – de unde am pornit și unde am ajuns, ce ne-am dorit și ce am obținut. De la nemaipomenite forțe centrifuge la răscrucea anilor ’89 – ’92, secolul trecut, ale cărui ax era entuziasmul cu care am luptat să readucem limba și alfabetul în capul mesei și care, în același sistem de referință, ne-au adus la Declarația de Independență, și până în prezent mi-a fost dat să mă confrunt cu mai multe deziluzii. Și în acest sfârșit de august m-am războit cu ele, e drept între a le mai suferi sau depăși, savurând participarea celor trei președinți baltici – ai Lituaniei, Letoniei și Estoniei – la omagierea Independenței și admirând vizita lui Klaus Johannis la Chișinău, marcând simbolic ambele sărbători – Ziua Independenței și Ziua Limbii Române. Ca participant activ la ambele sunt nevoit a recunoaște că la 33 de ani suntem încă departe de adevărata independență. Cum mai avem încă până a ne vorbi, toți, corect limba, deși de 35 de ani nu ne mai împiedică nimeni nici să o vorbim, nici să ne-o perfecționăm fiecare, de la jurnaliști, miniștri până la profesori, elevi, studenți și simpli vorbitori. Mai ales că odată cu declanșarea războiului din Ucraina resimțim din nou o invazie de tot mai mulți vorbitori de rusă, pe lângă cei autohtoni, care și azi refuză să o cunoască chiar și aflându-se în cele mai înalte funcții de stat. De ce? Pentru că, spre deosebire de statele baltice, care după 1990 au devenit un exemplu pentru tot estul Europei, noi n-am fost în stare să urmăm consecvent calea spre dezrobire națională și revenire la matca națională. Am început în anii ’90 cerând unire, ca în ’94 să readucem nomenclatura sovietică la guvernare, deghizată în agrarieni. În ’98 am fost aproape să obținem parcursul european la pachet cu România, ca peste 2 ani să cedăm guvernarea comuniștilor lui Voronin. În 2009 părea că pornim pe drum cu finalitate clară ca să ajungem până la urmă în una dintre cele mai crâncene dictaturi mafiote de pe continent. Pentru că n-am fost destul de consecvenți, hotărâți, cum au făcut balticii, care în ’89 au format lanțul baltic din milioane de oameni mână de mână, de la Tallinn până la Vilnius, și au finalizat în 2004 cu aderarea la NATO și UE, azi țări cu adevărat independente, libere, prospere, exemple de democrație, cultură, educație pentru tot continentul. Lor le-a ieșit din prima căci au știut ce vor. Noi suntem azi la a treia încercare, una ce ne-a apropiat foarte mult și pe care, de data asta, ar fi de neiertat să n-o ducem la capăt. Consecvent, hotărât, cu determinare și dragoste de țară, cum ne recomandă cei trei președinți baltici. Și cum ne îndeamnă și președintele României, care în 2007 și-a atins același obiectiv ca și balticii, la NATO aderând odată cu ei, în 2004. „Prin participarea la Referendumul de integrare europeană […] e vital ca vocea dumneavoastră să fie foarte clar auzită aici la Chișinău, la Bruxelles, în toate capitalele europene, la nivel internațional. România vă va fi alături ca cel mai de încredere, cel mai activ și aprig susținător al parcursului european”, ne-a asigurat Johannis la conferința susținută în comun cu președinta Maia Sandu. În ce măsură vom urma sfaturile și îndemnurile balticilor și ale celor doi șefi de stat români?
Primul înregistrat și, posibil, nu ultimii respinși
Ziua de 31 august a fost și ultima în care CEC accepta dosare de înregistrare a grupurilor de inițiativă de colectare a semnăturilor pentru înregistrarea pretendenților în cursa prezidențială. În ultima zi, la CEC au depus solicitări trei pretendenți, dintre care doi repetat: Vasile Tarlev, de astă dată susținut de partidul său „Viitorul Moldovei”, renunţând la calitatea de independent. Ultimul solicitant, care se declară tot independent, este Avelin Tabarcea, „susținut de un grup de cetățeni”. Asta după ce instituția electorală respinsese, repetat, cererea de înregistrare a unui „nou” grup de inițiativă în susținerea candidaturii deputatului Vasile Bolea la prezidențiale, de astă dată ca „independent”. De precizat că „independentul” Tabarcea nu-i decât încă o figură lansată prin eclozare din incubatorul fugarului Ilan Shor. În 2019 acesta candida de la partidul „ȘOR” la funcția de deputat în circumscripția uninominală nr. 37 „Răzeni”, iar prin martie 2024 așa-zisul post „Radioorhei” scria că Tabarcea e directorul Centrului de Cultură „A.Suruceanu” și al Complexului Sportiv Raional Orhei, dar și administratorul firmei care gestiona Radio Orhei FM. Mai recent îl descoperim ca prezentator al evenimentelor organizate de Shor, inclusiv cel din 16 august, organizat la Moscova de blocul „Victorie-Pobeda”, în cadrul căruia Vasile Bolea a fost desemnat candidat la funcția de președinte. Iar de Ziua Independenței Tabarcea prezenta festivitatea desfășurată la Orhei, alături de invitatele sale Marina Tauber și Reghina Apostolova din aceeași echipă șoristă, și Tatiana Cociu, primar de Orhei, toate din același incubator.
În aceeași zi CEC a prezentat un raport privind numărul total de alegători înscriși în Registrul de Stat al Alegătorilor – 3.300.790, dintre care 2.740.172 atribuiți pe unități administrativ-teritoriale de nivelul II. Diferența cuprinde persoanele cu cetățenia Republicii Moldova, dar neavând înregistrare la domiciliu sau reședință, inclusiv cei care au emigrat autorizat peste hotare (285.900 persoane) și persoane cu drept de vot având domiciliul înregistrat în unitățile administrativ-teritoriale din stânga Nistrului, aflate provizoriu în afara controlului suveran al autorităților constituționale (274.718 persoane).
Pe 2 septembrie CEC a înregistrat primul candidat în cursa pentru prezidențiale, Alexandr Stoianoglo. Acesta a depus listele tot pe 31 august, declarând că plafonul maxim de semnături a fost colectat într-un „timp record de 3 zile” și mulțumind „tuturor susținătorilor, grupului de inițiativă și structurilor teritoriale ale PSRM”. În schimb tot în această zi CEC a refuzat înregistrarea lui Avelin Tabarcea ca și candidat. Supus votului, proiectul a obținut doar 3 voturi „pentru”, alte 6 fiind „împotrivă”. În plus, președinta CEC, Angela Caraman, a precizat: „Persoane care sunt propuse ca membri ai grupului de inițiativă ce susține un candidat care se declară independent sunt, de fapt, foști candidați în alegerile locale generale de pe lista partidului „Șansa”. Și dacă ar fi fost domnul Tabarcea aici, l-aș fi întrebat de ce ne ascundem în loc să spunem lucrurilor pe nume, înaintând o persoană care se pretinde a fi independentă”. CEC a respins de asemenea, repetat, și înregistrarea candidaturii lui Valentin Borodachi în cursa prezidențială, deconspirând adăpostirea calității de independent sub umbrela partidului „Acasă Construim Europa” (PACE) a fugarului Gheorghe Cavcaliuc.
Rătăciții în noaptea orgoliilor, între 0,3% și 0,2%
Nu în zadar în capo acestui articol am inclus niște cifre date statistice despre cele două state românești. La o suprafață de circa 240.000 km² și o populație de peste 20 milioane locuitori, Bucureștiul înregistrează deocamdată doar 8 pretendenți cu intenție de a candida la funcția de președinte al României. Pe celălalt mal al Prutului, cu mai puțin de 34 mii km2 și nici 3 milioane locuitori, CEC de la Chișinău are de-a face cu tocmai 18 jinduitori la funcția de șef de stat. În toiul secetei cumplite pe ogoare și în disperarea multor agricultori, la Chișinău plouă torențial cu pretendenți la fotoliu de președinte, ce se va năpusti asupra Maiei Sandu. Surzi la apelurile tot mai multor cetățeni la unitate și fructificarea oportunității momentului istoric, la sfaturile numeroșilor parteneri și susținători ai parcursului european al Republicii Moldova, prizonieri ai propriului apetit politic, incapabili de a-și măsura capacitățile și calcula perspectivele. Despre care lucru ne demonstrează și ultimul sondaj realizat de Comunitatea „WatchDog.MD” cu suportul Open Society Foundation în perioada 20-23 august pe un eșantion de 1011 respondenți. Astfel, dacă duminica viitoare ar avea loc alegerile prezidențiale, pentru Maia Sandu ar vota 35,5%, fiind urmată la mare distanță de Alexandr Stoianoglo cu 9,9%. Apoi, Renato Usatîi cu 6,8%, urmat de Irina Vlah cu 5,8% și socialistul transfug Vasile Bolea cu 4,4%, dar exclus definitiv din ecuația prezidențialelor. La celălalt pol rătăcesc Alexandru Arseni cu 0% (!?), având în față alți vreo 5 cotați între 0,3% – 0,2%. Mă întreb ce cred acești oameni despre ei înșiși, câți vor reuși să adune semnăturile necesare și câți se vor trezi din noaptea orgoliilor? Dar și scap oare de acea nesuferită dilemă – când obținem ce ne-am dorit, când ajungem încotro ne-am pornit în anii ’89 – ’92?
Articol de Nicolae Misail
