fbpx
21.8 C
Ploiești
marți, 11 august, 2020
Acasă Actualitate La Chișinău, în plină pandemie, oportunități și dileme politice

La Chișinău, în plină pandemie, oportunități și dileme politice

Valorile europene sunt puse la grea încercare azi în Republica Moldova. Pandemia COVID-19 ne-a găsit într-un moment nefericit, când la Chișinău avem un regim preocupat să susțină, prin tot felul de stratageme și, desigur, prin figurile lui politice exponențiale, agenda Kremlinului în acest teritoriu. Pe un fundal de frică și suspiciune generalizată, dau în clocot tensiunile politice. Atâta timp cât încă guvernarea și societatea în ansamblu nu a isprăvit lupta cu un dușman invizibil, deosebit de periculos și fără identitate geopolitică, tocmai acum fiecare formațiune sau grupare politică își caută o nișă într-o eventuală viitoare guvernare. Cui și cum le va reuși?

Ce-i prescris pentru opincă, nu-i stă bine lui vlădică
În Republica Moldova, și după schimbarea regimului de urgență pe unul de urgență în sănătatea publică (greu de înțeles dacă e cu adevărat o schimbare?!), crește constant numărul celor infectați cu COVID-19. Sporește și numărul medicilor contaminați. Și cu fiecare slăbire a rândurilor „armatei în halate albe” se diminuează și capacitatea noastră de a face față celei mai cumplite molime din acest, al treilea, mileniu. Pe un astfel de fundal, de frică și suspiciune generalizată, tot mai evident și mai puțin precaut, dau în clocot tensiunile politice dintre partidele (dar și grupările) aflate la guvernare și cele din opoziție.
Cel care le alimentează cu o înverșunare demnă de o cauză mai bună este ubicuul „prezident” Igor Dodon, mai nou specialist (câte olecuță!) în toate domeniile – medicină, istorie, lingvistică, agricultură, economie, creditare, gaze naturale, tradiții populare etc., etc. Tot el încurajează aproape în permanență, prin comportamentul său zilnic, încălcarea regimului de carantină: merge în ziua de 9 Mai, cot la cot cu premierul Ion Chicu și spicherița Zinaida Greceanîi, să depună flori la memorialul sovietic, fără să poarte mască și mănuși, dar cu nelipsita la evenimentele de această conotație panglică „colorado”, devenită deja tradițională pentru socialiști (excepție a făcut doar premierul Chicu). Și nu e singurul exemplu – la aeroport, însoțit de o numeroasă suită de consilieri, ca să aplaude avioane rusești cu „ajutoare” chinezești, la întâlniri cu veteranii războiului pentru apărarea URSS, aceștia bulucindu-se să-i mulțumească și să-l asigure de susținere și în următoarea electorală ori chiar la o plimbare cu prima doamnă și cele trei odrasle, ocrotiți cu strășnicie de bodyguarzi (nu cred că de corona-virus), toți și peste toți fără nici o măsură de precauție. Această ignorare a regulilor sanitare, pentru care cetățenii de rând au plătit amenzi piperate, i-a intrat în obișnuință. De fapt, să recunoaștem, nici nu a avut-o pe întreg parcursul perioadei stării de urgență.
Dodon cheamă partidele să nu facă geopolitică, dar felul cum au fost blocate de guvernul său ajutoarele medicale de la București, undeva la marginea orașului, invocându-se restricții impuse de carantină, a fost o rușine națională. Pentru că, la doar două zile, de 9 mai, în Piața Marii Adunări Naționale să aibă loc un marș automobilistic pro-rusesc, autorizat de primarul socialist Ion Ceban (cel care se disculpa că nu e în competența primăriei de a permite o astfel de acțiune de nivel internațional), cu steaguri roșii și panglici „colorado”, cu melodii de război sovietice, răsunând în tot orașul. Sunt gesturi insultătoare nu doar la adresa cetățenilor care se declară români în Republica Moldova, este o subminare a normelor sanitare instituite de autoritățile centrale însele.

Tot mai departe de UE, tot mai otrăviți de Kremlin
Asta în timp ce au fost anulate numeroasele manifestații publice programate de Ziua Europei. Unele dintre ele s-au desfășurat totuși în regim online, uzând noile practici de comunicare, impuse de criza de sănătate ce a cuprins întreg globul. Or, valorile europene sunt puse la grea încercare și azi în Republica Moldova. Pandemia COVID-19 ne-a găsit într-un moment nefericit, când la Chișinău avem un regim preocupat să susțină, prin tot felul de stratageme și, desigur, prin figurile lui politice exponențiale, agenda Kremlinului în acest teritoriu. Nimeni nu a reușit să demonteze rețelele de influență ale Rusiei în acest teritoriu. Nicio forță politică care a îndrăznit să-și manifeste prin acțiuni concrete convingerile pro-europene și autentic democratice nu s-a putut menține – a fost trădată, demonizată, i s-au întins tot felul de capcane, adesea chiar de partenerii de coaliție (să ne amintim de istoria demiterii guvernelor Sturza în 1998, Filat în 2013. e adevărat că și prin „străduința” fostului premier) și Maia Sandu în 2019. Astfel, o strategie de europenizare pentru Republica Moldova ar trebui să se bazeze nu pe deziderate afișate circumstanțial de „partenerii de dialog de la Chișinău”, ci pe o cunoaștere a realităților de aici, să ia în considerare „terenul minat” pe care forțele rusofile l-au îngrășat vreme de 30 de ani.
Pe de altă parte, dacă stai și chibzuiești la rece, degeaba sărbătorim valorile europene, pentru care concetățenii noștri au optat mai ales votând… cu picioarele, emigrând în Occident, dacă este ignorată poluarea fonică și vizuală a celor rămași acasă, ofensiva hibridă pe care Rusia o exercită prin mass-media. Propaganda reușește să creeze confuzie, să otrăvească mintea basarabenilor, încât adesea localități în care România și Uniunea Europeană au învestit masiv în grădinițe, școli, infrastructură, votează preponderent pentru Dodon și PSRM. Iar de această încremenire în proiectul sovietic este vinovată nu doar Moscova, ci și duplicitatea clasei politice autohtone, cleptocrația locală, ahtiată de putere și înavuțire. Ce-a mai rămas, de pildă, din „cabrarea anti-Putin” a guvernului Filip, care luase niște decizii de limitare a propagandei rusești, dacă azi amintitul Pavel Filip, actualul lider al Partidului Democrat, și echipa sa susțin cauza pro-rusului Igor Dodon? O fac fără crampe ideologice, fără procese de conștiință. Oricum, despre „suferința” lor nu știe nimeni.
Și pe acest fundal de „zarniță pandemică” („Zarnița” – concurs sportiv militarizat pentru elevi din perioada sovietică – n.a.), politica moldovenească produce un zgomot dizgrațios, ca și cum ai turna lichid dintr-o canistră-n alta. Migrarea deputaților din Partidul Democrat spre grupul „Pro-Moldova” și fracțiunea „Shor” alimentează speculațiile legate de posibilitatea formării unei noi majorități în Parlament și schimbarea guvernului Dodon-Chicu. Diferența de voturi dintre putere și tabăra antiguvernamentală, ca urmare a acestei hemoragii politice, este destul de strânsă.

O situație demnă de un thriller politic
Mulți atribuie activismul și cadența grupului „Pro-Moldova”, condus de Andrian Candu, uneltirilor fostului lider al democraților Vladimir Plahotniuc. Mai ales că procuratura de la Chișinău, reformată chipurile, pare neputincioasă să-l aducă în fața justiției și cumva s-a resemnat. Despre dorința oligarhului fugar de a se răzbuna pe Dodon, cel care a făcut alianță cu opoziția proeuropeană, se vorbește în presă și pe rețelele de socializare. Dodon s-a obișnuit cu eticheta de „trădător” încă de pe când părăsea partidul comuniștilor lui Voronin, iar fostul general de miliție sovietic nici azi nu-l scoate de sub tirul calificativelor infamante. Întrebarea momentului este dacă opoziția proeuropeană, PAS și PPDA, va încerca în noua situație să debarce un guvern pe care îl acuză de amatorism, neprofesionalism și chiar de sabotare a interesului național. Și care, în varianta cabinetului Chicu, trădează tot mai multe încercări de a promova sub pretextul stării de urgență interesele unor companii private, controlate de actuala coaliție, aprobarea împrumutului rusesc sau ezitările în a îndeplini cerințele Uniunii Europene pentru deblocarea ultimei tranșe din finanțarea macroeconomică.
Această posibilă regrupare de forțe e mai complicată decât pare la prima vedere. Componentele fostului Bloc ACUM sunt marcate în continuare de divergențe – își adresează reproșuri, își contabilizează reciproc greșelile trecute și prezente. Azi, când raportul de forțe în legislativul de la Chișinău se modifică de la o zi la alta, se vede cât de important ar fi fost ca partidele pro-europene să-și adjudece mandatul de deputat de la Hâncești, pe care-l aveau aproape asigurat, dacă nu l-ar fi irosit într-o concurență absurdă ele între ele, într-o luptă ce masca tot felul de supărări și frustrări acumulate în ultima campanie electorală parlamentară. În fine, dacă oportunitatea debarcării guvernului Dodon-Chicu va ajuta, probabil, cu condiția ca fostele componente ale Blocului ACUM să-și regăsească coeziunea, nu se știe cum vor reuși acestea să facă alianță cu niște oameni, grupări neomogene – grupul Candu, ieșit din PD – împotriva cărora Maia Sandu și Andrei Năstase au manifestat în stradă, hăituiți de poliția lui Jizdan?
Situația e demnă de un thriller politic. În mai puțin de un an, partidele proeuropene sunt nevoite să-și schimbe brusc ținta: în iunie 2019 au fost nevoite să se alieze cu socialiștii pentru a-l da jos pe Plahotniuc, răul cel mare, un rău imediat. Azi sunt invitate să se asocieze cu adversarii lor de atunci pentru a debarca un executiv pro-rus, pe care Andrian Candu, împreună cu întregul PDM, monolitic la acea vreme, l-a votat chiar a doua zi după ce făcuse front comun cu socialiștii lui Igor Dodon pentru a demite Cabinetul Maia Sandu.
Cinismul politicii de pe Bâc, dar și de oriunde, ne spune că în meseria asta important este să fructifici conjuncturile. Însă chiar și dacă treci peste diferențe, nu e deloc sigur că o temelie comună, necesară instalării unui guvern proeuropean, va putea fi identificată. Andrian Candu i-a promis lui Dodon dezvăluiri și „surprize” despre afacerile sale ilicite și finanțările obscure, sfătuindu-l să-și ia adio de la un nou mandat prezidențial. Această retorică cu subînțelesuri acide seamănă mai degrabă cu niște reglări de conturi, decât cu o mobilizare patriotică în numele interesului național.

Partidele proeuropene între PSRM și Ilan Shor?
Că politica de la Chișinău e o tarabă la care se achiziționează fidelități contra cost este o percepție pe care o confirmă și Pavel Filip, cel care a declarat că transfugii din PDM, trecuți la gruparea „Pro-Moldova”, au fost cumpărați cu sume mari de bani. Actualul președinte al democraților, bănuim, știe ce spune, pentru că exact la fel a fost înjghebată, în ianuarie 2016, majoritatea lui Plahotniuc, care l-a învestit atunci pe Pavel Filip prim-ministru. Urmărind loviturile pe care și le aplică foștii colegi democrați de partid, ne întrebăm cu ce ar fi mai „rea”, mai „imorală” vânătoarea de deputați a lui Andrian Candu decât participarea într-o guvernare pro-rusă a lui Pavel Filip și a colegilor săi din PDM? Vorbim, desigur, despre cei care nu-și ascund simpatiile pro-românești și aderența la valorile europene. În numele cărei „cauze nobile” și „consecvențe în principii” acești oameni continuă să-l cauționeze mai degrabă pe Igor Dodon, și nu pe PSRM?
Oricât de urgentă ar fi nevoia instituirii unui guvern pro-Vest (și negocierile vor fi anevoioase, având în vedere caracterul eterogen al facțiunilor anti-PSRM din Parlament), opoziția proeuropeană mai are o dilemă legată de partidul lui Ilan Shor. Este unul din paradoxurile șocante ale peisajului politic de la Chișinău: un condamnat în primă instanță în dosarul furtului miliardului, fugit în străinătate, aidoma protectorului său, Plahotniuc, țese intrigi, scenarii, clocește schimbări de guvern, mizând pe demagogia interesului național și sperând, evident, întâi de toate, la o amnistie penală.
Perspectiva unei majorități formate din grupuri și fracțiuni care îl detestă pe Igor Dodon, dar nu împărtășesc aceleași valori sau le declamă strict conjunctural, din rațiuni politicianiste, implică mai multe riscuri. Oricum, consideră analiștii politici, dacă nu o demitere a guvernului Chicu, cel puțin o regrupare de forțe, specularea unor animozități personale care să-i taie avântul lui Dodon ar fi utilă: o nouă majoritate în legislativul de la Chișinău ar putea să forțeze actuala guvernare (mai bine zis regim) să-și îndeplinească angajamentele față de cetățeni și condițiile de finanțare agreate de Occident. Este tocmai prilejul să reflectăm la ce mai înseamnă valorile europene în condiții de pandemie?
Important este ca formațiunile proeuropene să fi învățat ceva din experiența scurtei lor coabitări cu socialiștii, în 2019, când aceștia le-au întins capcane care au condus în cele din urmă la pierderea guvernării. Partida rămâne aceeași, chiar dacă culoarea figurilor pe tabla de șah aparent s-a schimbat.
Vitalie CIOBANU, columnist, Europa Liberă

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

Românii au acces la cartea electronică de identitate

Cetățenii pot opta însă și pentru CI simple, fără cip Președintele Klaus Iohannis a promulgat legea privind evidența persoanelor și actele de identitate ale cetățenilor...

România, pe locul al treilea pe continent, ca pierderi în industria turistică

Datele Institutului Național de Statistică arată că, în prima lună a verii, România a avut o scădere a numărului de turiști români de 68%...

Avertisment ONU despre închiderea școlilor

Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a avertizat că lumea se confruntă cu o „catastrofă generațională” din cauza închiderii școlilor în timpul pandemiei și...

Contracte europene de peste 140 mil. lei, la Sinaia

Primarul orașului Sinaia, Vlad Oprea, a anunțat că a semnat, la ADR Sud-Muntenia, contractul pentru Proiectul „Sinaia 3.0 Educație. Social. Mobilitate”, finanțat din fonduri...

Bărbat din Giurgiu, depistat cu Covid, la picnic pe Valea Prahovei

Un bărbat, în vârstă de 41 de ani, din Giurgiu, diagnosticat cu Covid – 19, a fost depistat în timp ce se afla, la...

PSD va depune moțiune de cenzură împotriva Guvernului Orban în august

Marcel Ciolacu, președintele interimar al social-democraților, a anunțat că PSD va depune moţiune de cenzură în luna august. Acesta a declarat, după ședința Comitetului...