sâmbătă , 7 decembrie 2019
Home / Actualitate / La Chișinău Guvernul Sandu a fost pus „pe calea cea bună”. Demis

La Chișinău Guvernul Sandu a fost pus „pe calea cea bună”. Demis

Pe vremea regimului sovietic, în fosta URSS, 8 noiembrie era zi de odihnă, a doua în cadrul sărbătoririi Marii Revoluții Socialiste din Octombrie. Lumea se odihnea după o participare obligatorie și obositoare, cu o zi înainte, la paradă, care în beții, care în vizită la părinți etc. La mai bine de 100 de ani de la acea revoluție, când lumea întreagă s-a convins definitiv că de fapt a fost o insurecție, nici măcar proletară, ci mai degrabă bolșevică, iar comunismul, considerat de mulți o utopie, nu a fost decât un imperialism roșu, la Chișinău, Igor Dodon cu socialiștii săi (comuniști sovietici prin esență) procedează și ei la o insurecție, de astă dată parlamentară. Despre ce este vorba de fapt?

 

Nici un mandat fără crize politice răsunătoare
Pe 8 noiembrie curent, în cadrul unei ședințe a legislativului convocată aproape ad-hoc, socialiștii au înaintat o moțiune de cenzură aliaților de guvernare. Adică Guvernului Sandu. Asta după ce cu două zile înainte, premierul Maia Sandu a anunțat despre asumarea răspunderii guvernului în fața parlamentului pentru o nouă modificare a Legii Procuraturii, care i-ar permite să numească o listă scurtă (doi candidați) pentru funcția de procuror general pe care să o înainteze Consiliului Superior al Procurorilor (CSP). Ulterior, CSP desemnează viitorul procuror și-l înaintează președintelui pentru confirmare.
Acțiunea premierului vine după ce concursul de preselecție a candidaților organizat de Ministerul Justiției a eșuat, iar ministrul justiției Olesea Stamati a anulat rezultatele lui. Motivul: unul dintre membri (reprezentantul legislativului, iar mai corect al socialiștilor) a trucat procesul de punctare în favoarea preferatului președinției. La rândul său, premierul susține că aceasta este singura soluție corectă pe care ar fi putut să o ia Guvernul pentru a reforma sistemul justiției. Una din cele mai importante reforme pe care și-au asumat-o de la bun început actualii parteneri de guvernare și care poate duce la capăt, practic și efectiv, dezoligarhizarea și decapturarea statului, dar și elimina orice condiții de a face uz de ele în viitor de un oricare alt oligarh dictator.
De fapt trebuie să recunoaștem că reforma justiției patinează de câteva luni, dacă nu chiar este sabotată de înșiși protagoniștii breslei. Cei mai toxici și corupți judecători au prins la tupeu și dau dovada unui comportament vizibil sabotor. Capi ai structurilor ierarhic superioare, Ion Druță, președintele Curții Supreme de Justiție (CSJ), Oleg Sternioală, judecător al CSJ, după ce sunt reținuți de procuratura anticorupție cu învinuire de crime deosebit de grave (îmbogățire ilicită în proporții deosebit de mari și respectiv spălare de bani în proporții deosebit de mari) colegii lor magistrați din judecătoria Chișinău resping integral solicitarea procurorilor anticorupție. Aceste două cazuri și altele similare se întâmplă oare fără un sprijin politic ascuns de public? „Igor Dodon trebuie să renunțe la jocurile de sub masă prin care subminează reforma justiției… Noi suntem cu cărțile pe față, transparenți, spunem lucrurilor pe nume și este foarte clar că vrem să-i scoatem pe acești oameni din sistem. De partea cealaltă discuțiile sunt frumoase, dar acțiunile nu neapărat”, a declarat în câteva rânduri șefa executivului.
Ei bine, la două zile după anunțul despre asumarea răspunderii în fața parlamentului Maia Sandu este convocată la fracțiunea PSRM, unde, după o oră și jumătate de discuții, socialiștii au înaintat un ultimatum colegilor de coaliție: dacă premierul nu-și retrage proiectul de modificare a Legii Procuraturii prin asumare de răspundere, Guvernul va fi demis. Printr-o moțiune de cenzură. De astă data a PSRM. La capătul acestei întruniri socialistul Vasile Bolea,
într-un briefing ad-hoc, rupe demonstrativ și cu învinuiri halucinante o copie a Acordului PSRM-ACUM din luna septembrie și declară că socialiștii vor înainta o moțiune de cenzură. Lucru pe care l-au și făcut în după-amiaza aceleiași zile, într-o ședință a parlamentului, convocată și ea ad-hoc, cu un singur subiect pe agendă. Acel ce viza soarta de mai departe a actualului Guvern.
Dodon: tătucul națiunii sau trântorul din stup?
Totuși cine sabotează reforma justiției – magistrații sau factorii politici?
Că socialiștii nu acționează de capul lor este deja o axiomă. Igor Dodon, liderul neformal al PSRM și președinte mai degrabă interimar, este pururi prezent la orice întrunire a socialiștilor, mai la toate ședințele legislativului. Și scenariul acestei moțiuni vine tot de la președinție, chiar dacă Dodon încearcă în fel și chip să o facă pe niznaiul și aparent să dreagă busuiocul. Întâlnirile cu ambasadorii acreditați la Chișinău și chemările la o soluție pașnică nu sunt decât perdele de fum, în spatele cărora se urzesc scenarii moscovite.
Primele săgeți asupra executivului Dodon le-a tras după ce partenerii de coaliție i-au reproșat conținutul discursului de la tribuna ONU – nu cel convenit cu partenerii și externele de la Chișinău, ci unul coordonat cu mentorii săi din Kremlin. Nu multă vreme au urmat învinuiri că guvernul este prea puțin preocupat de sfera socială și că s-ar impune remanieri la unele ministere. Firește cu schimbarea celor de la ACUM prin alții de la PSRM, care chipurile, ar fi mai profesioniști. Criticile s-au transformat treptat în amenințări și tentative de a chema premierul la covor. Nu i-a venit pe plac mai ales refuzul Maei Sandu de a merge la Moscova, în vizită la patronii săi. De aici încolo invectivele au căpătat caracter de ultimatum: „După alegeri trebuie să tragem linia, să vedem dacă mai putem merge împreună sau nu”; „Guvernul actual preia practicile lui Plahotniuc – dacă nu i-a plăcut candidatul care a câștigat concursul, anulează concursul”; „Lăsați judecătorii în pace, că asta înseamnă independența judecătorilor” și multe altele, culminând cu „Guvernul nu se isprăvește așa cum trebuie și va fi nevoie de o intervenție hotărâtă pentru a-l pune pe calea cea bună”. Și din vreme-n vreme câte o frază scurtă despre anticipate, însoțită firește de „asigurări” că dânsul nu și le dorește, doar dacă situația politică o va dicta. „Două campanii electorale de-a lungul unui singur an e prea mult. Chiar dacă părțile nu se vor înțelege, alegerile parlamentare cel mai bine să fie organizate odată cu cele prezidențiale, ca să nu-i batem pe oameni la cap și să nu cheltuim”, a declarat în câteva rânduri Dodon. Asta e! Prezidențialele!
Astfel Igor Dodon a început să pozeze în „tătucul națiunii”. El e cel care se ocupă de problemele sociale, el poate oferi soluția pentru un guvern mai bun, el știe cum trebuie să aibă loc alegerea noii componențe a CSM. Dar de fapt dânsul nu are nicio responsabilitate față de situația actuală. Șeful statului a devenit de fapt trântorul din stup. Până la urmă și „cearta” care s-a transformat în criză politică tot dânsul a dezlănțuit-o. Or, nimeni dintre socialiști, până la anunțul despre asumarea răspunderii pe Legea procuraturii nu a criticat guvernul sau miniștrii, nici măcar nu și-a afișat nemulțumiri. Decât poate Vlad Bătrîncea, așa, în surdină, îngânându-și „tătucul” despre preluarea unor ministere sociale. Iar Dodon a știut pe care rană să apese, prin interpuși. Nici un cuvânt, nici o critică la adresa jocurilor de culise ale unor judecători foarte influenți, care tulbură apele în sistemul judecătoresc, ceea ce le permite să-și impună proprii oameni în structurile ierarhic superioare, astfel încât să poată bloca orice tentativă de reformă.
Un alt Guvern. Ascultător de președintele pro-rus?
În toiul acestei crize ambele părți, înfierbântate de invective, la care corecte, la care absurde (unii despre anticonstituționalitate, alții despre frica socialiștilor de un procuror independent și frica lui Dodon de alegeri prezidențiale), nu auzeau vocile celor mai grei și cu experiență magistrați, cum ar fi constituționaliștii Nicolae Osmochescu și ex-președintele CC Alexandru Tănase, nici apelurile misiunilor diplomatice ale partenerilor – Germania, Polonia, România, SUA, UE ș.a. – privind păstrarea coaliției de guvernare și „luxul” impasului politic pentru Republica Moldova, care abia-abia și-a recâștigat un dram de încredere. Se pare că cineva își dorește toată puterea la picioare, iar statul, societatea pe post de slugă.
De fapt linia roșie s-a trecut odată cu numirea directorului CNA și alegerea președintelui Curții Constituționale. Ambii oamenii lui Dodon. Atunci justiției i s-au pus hamurile și zăbala de care avea nevoie liderul socialiștilor. Întocmai ca Plahotniuc, doar că fostul lider al PDM era omniprezent și în același timp invizibil, iar Dodon se complace în a fi și dânsul mereu omniprezent, doar că în fața publicului. Să-l vadă „poporul” ca să nu uite pe cine să-l voteze la anul în următoarele prezidențiale.
Din stimă pentru cititor, nu mă voi lansa în a cita discursurile replicile acide, declarațiile metaforice din parlament nici ale ACUM-iștilor (mai impresionante, mai sincere ale Maia Sandu, Octavian Țâcu), cu atât mai mult machiavelice ale socialiștilor. Iar după ședință declarații tot atât de machiavelice ale lui Igor Dodon (din oră-n oră altele), a PD-istului Adrian Candu, socialistului Grigore Novac. Deputații s-au acuzat în figuri de stil la ședința Parlamentului, când s-a decis căderea Guvernului Sandu, în loc să-și dea silința să identifice o soluție cât de cât rațională, că de una înțeleaptă nu sunt în stare. Mi s-a făcut silă să-i ascult și nu cred să v-ar face plăcere domniilor voastre. Le las pentru o sedimentare și analiză la mai rece. Ceea ce este mai trist că în după amiaza zilei de marți, 12 noiembrie, guvernul Sandu a picat. Cu 63 de voturi ale socialiștilor și democraților (totuși 3 din totalul de 66 a acestor formațiuni nu au votat). Machiavelici cum sunt, câțiva fruntași ai PSRM s-au grăbit să declare pe unde înroșite că mai speră să găsească limbă comună cu colegii din Blocul ACUM și să înceapă de la varianta zero. Nu fac decât să se gudure pe lângă stăpânul lor, care la nici jumătate de oră s-a grăbit să o învinuiască pe Maia Sandu de căderea intenționată a guvernului și de uzurpare (!?) și a lansat o invitație Blocului ACUM la discuții (Machiavelli pare că pălește pe lângă Dodon). Despre un al treilea Acord? Nu, deocamdată pentru a găsi soluții de depășire a crizei politice. Dar indiferent de conținutul discuțiilor, formale firește, este dispus să înainteze un premier „din afara politicului, tehnocrat, care să aibă grijă de cetățeni”. Indiferent că va fi consilierul său Ion Chicu, fost ministru de finanțe în guvernarea PD, sau altul, tot omul său va fi. Chicu se cheamă că e este un PD-ist preluat de la PD de către Igor Dodon. Îl va îmbrăca într-o redingotă de tehnocrat, îl va farda să nu pară roșu și va spune că nu e nici din PD și nici din PSRM. Cât privește dom’ președinte, el va purta în continuare fracul de moderator, care vine să gestioneze această criză politică. Iar la nici o oră de la prima declarație a venit cu alta: „Există două scenarii, fie coaliție ACUM-PSRM, fie președintele propune un nou Guvern”. Unul ascultător de președintele pro-rus.
Cei mai mulți, din nou pe gânduri: încotro?
Unii, proști sau înțelepți, îi prezic Maei Sandu victoria în prezidențialele din 2020. Eu, naivul de mine, citesc ecourile partenerilor din UE, ale celor de la București, Ambasadei SUA… Cu dezamăgire și indignare, Președintele PPE, Joseph Daul, la nici o oră de la căderea Guvernului Sandu: „Este îngrijorător să vedem că procesul de reformă a justiției s-a oprit și în cele din urmă a fost blocat de socialiști. Acum este clar că angajamentele lor în privința reformei nu au fost niciodată autentice”. Klaus Johannis: „Demersul inițiat de PSRM de înlăturare a Guvernului Maia Sandu, într-un moment esențial pentru reforma justiției, este îndreptat împotriva intereselor pe termen mediu și lung ale Republicii Moldova și ale cetățenilor săi”. Siegfried Mureşan: „Moțiunea împotriva Guvernului Sandu este o frână pusă parcursului european al Republicii Moldova”. Ludovic Orban: „Disponibilitatea de cooperare a României cu Republica Moldova va fi foarte mică”. Ambasada SUA la Chișinău: „Prioritățile noastre în relația cu Republica Moldova rămân neschimbate, în pofida regretabilei demiteri a Guvernului Maia Sandu”.
Și pentru a nu știu câta oară iarăși cad pe gânduri: eu acum încotro să o apuc?

Check Also

Echitaţia, hipismul, în onoare-n Prahova

Alexia Apostolescu „aur” la Praga, echitaţie – sărituri peste obstacole După ce cu aproape trei …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *