La 8 iulie 2024, liderul PSRM, Igor Dodon, a pretins să producă un eveniment senzațional prin intermediul unui anunț de mare importanță politică, ce va marca pozitiv soarta de mai departe a democrației moldovenești. Anunțul senzațional s-a referit la faptul că Dodon a decis să nu participe la alegerile din 20 octombrie. Respectiv, candidatul PSRM la alegerile prezidențiale este Alexandr Stoianoglo, ex-procuror general, decizia fiind adoptată de organele deliberative ale formațiunii. Anunțul a provocat o confuzie, care a ieșit la iveală chiar în aceeași zi, când liderul PSRM s-a văzut nevoit să nege că Stoianoglo este candidatul PSRM, insistând că ar fi un candidat independent, dar susținut de socialiști.
Lider unic al unei opoziții dezbinate?
De fapt, scopul PSRM a fost de a-i lua prin surprindere pe partenerii din opoziție, punându-i în fața unui fapt împlinit. Deși negociaseră ca de comun acord opoziția să se unească în jurul unui candidat neutru, apartinic, care să aibă o autoritate publică larg recunoscută atât în Republica Moldova, cât și peste hotare. Mai mult, Dodon a afișat și numele celor pe care i-a îndemnat să susțină inițiativa PSRM, dând dovadă de maturitate politică: Vladimir Voronin, PCRM, Renato Usatîi, „Partidul Nostru”, Ion Chicu, PPDCM, Ion Ceban, MAN, Irina Vlah, Platforma Moldova, Vlad Filat, PLDM, Andrei Năstase, ex-lider PPDA ș. a. Surpriza a fost imensă, întrucât încununarea lui Stoianoglo drept candidat unic, apolitic, susținut de majoritatea populației, care va câștiga alegerile prezidențiale, urma să aibă loc în trei zile, în incinta Bibliotecii civilizațiilor (!?), a liderului Congresului Civic, fostului comunist Marc Tkaciuk.
Confuzia provocată de liderul PSRM a atins apogeul chiar a doua zi, când candidatul unic s-a văzut nevoit să declare că „unele contacte… cu colegii din opoziție sugerează că mulți dintre ei nu sunt încă pregătiți pentru o discuție imediată în format extins. Mulți dintre ei mai au nevoie de timp pentru analizarea situației actuale”. Într-adevăr, majoritatea dintre liderii ce urmau să-și dovedească maturitatea politică prin susținerea lui Stoianoglo, își anunțaseră deja propriile candidaturi la funcția de șef al statului. Astfel, doi dintre aceștia, Renato Usatîi și Andrei Năstase, au respins categoric îndemnul lui Dodon, iar ceilalți au reacționat cu nedumerire. Nici lidera Platformei Moldova, Irina Vlah, nu s-a lăsat convinsă de acest îndemn. „La moment încă nu am luat o decizie… Noi acum putem vorbi de trecut, pentru că situația de acum nu e cea din septembrie sau octombrie 2023. Atunci discutam, aveam o listă, era timp potrivit pentru discuții. Dar în februarie anumiți politicieni au zis că nu vor găsi compromis, nu va fi un candidat unic și au decis să candideze. Acum despre ce putem să vorbim? Avem o poziție clară pentru turul II”.
Personalitatea lui Stoianoglo versus păcatele Irinei Vlah
Irina Vlah are motive serioase de a nu se lăsa ademenită de propunerea lui Dodon, acestea pur și simplu nu sunt sincere. Acum un an, la încheierea mandatului de guvernator al Găgăuziei, Vlah își declarase intenția de a reveni în politica națională, lăsând să se înțeleagă că ar vrea să devină candidat unic al opoziției la funcția de șef al statului. Pretenția se baza pe faptul că ar fi devenit cu adevărat un politician profesionist. Speranța a fost însă spulberată de liderul PSRM, care a descurajat-o foarte brutal să aspire la candidat unic al opoziției pentru prezidențiale. „Atunci când e vot direct pentru un candidat, cu toată stima și respectul față de cei din Găgăuzia, eu nu cred că moldovenii masiv vor vota pentru un reprezentant al Găgăuziei la alegeri directe”. În al doilea rând, Dodon lăsase să se înțeleagă că regretă că ar fi salvat-o pe Vlah de pușcărie, când coordonatorul executiv al Republicii Moldova, Vlad Plahotniuc, ar fi vrut să o aresteze.
De remarcat că declarațiile liderului PSRM, făcute în numele moldovenilor, care, chipurile, nu ar vota vreodată vreun etnic găgăuz în vreo funcție publică înaltă, sunt incalificabile. Totuși, trebuie să recunoaștem că între timp Dodon a înregistrat un anumit „progres”. La distanță de doar un an, el și formațiunea pe care o conduce au decis să înainteze la funcția de șef al statului pe Alexandr Stoianoglo, deși acesta este etnic găgăuz. „A apărut speranța, șansa… că lucrurile pot fi schimbate, noi astăzi am dat această speranță oamenilor și ea va fi în creștere. Da, ei vor încerca să invoce că e găgăuz, că Platon…, nu știu ce… Lăsați aceste prostii, el e jurist, în primul rând, e independent, unicul procuror general care nu a fost controlat politic de nimeni… Noi suntem acum în situația când oamenii nu se vor uita la etnie, se vor uita la personalitate”. Așadar, trebuie să înțelegem că deosebirea dintre Vlah și Stoianoglo ar fi că ultimul are personalitate, spre deosebire de prima, deci identitatea etnică nu mai contează. Problema e că pentru Vlah demersul lui Dodon în favoarea lui Stoianoglo nu mai poate fi credibil.
Alexandr Stoianoglo pe urmele lui Nicolae Timofti?
În discursul său, după ce a fost prezentat ca și candidat al PSRM, Stoianoglo a ținut să sublinieze că nu e politician, iar în calitate de susținător al integrării europene a Republicii Moldova are capacitatea de a comunica cu diferiți politicieni în căutarea și găsirea soluțiilor de compromis. Acest discurs a readus în memorie epopeea alegerii președintelui Republicii Moldova în 2012. Atunci, cu susținerea PSRM, în funcția de șef al statului a fost ales juristul Nicolae Timofti. Fără suportul lui Dodon și ai Zinaidei Greceanîi alegerea lui Timofti ar fi fost imposibilă. Asemănarea situației lui Stoianaglo cu cea a lui Timofti din 2012 este izbitoare. Timofti, la fel ca Stoianoglo, era un jurist de înaltă calificare, fost președinte al Curții Supreme de Justiție. Și Timofti sublinia că nu e politician, dar că e susținător al integrării europene. Asemănarea se extinde și asupra faptului că în 2012 PSRM se rupsese de PCRM pentru a-l susține pe Timofti. În 2024 PSRM se rupe de grupul susținătorilor dornici de a identifica un candidat unic al opoziției. Aceste asemănări ar trebui să-l pună în gardă pe Stoianoglo, pentru că Dodon nu-și schimbă năravul. În acest sens merită să ia în considerare cum și-a schimbat liderul PSRM atitudinea față de Timofti la trei ani după ce-l promovase ca șef al statului: „Propunerea noastră este următoarea. Domnule Timofti, ca să nu plecați în istorie cu porecla de „rață mută” și fără de voință, la ispășirea mandatului, mai bine demonstrați caracter acum și dați-vă demisia de onoare”.
Din păcate, nefiind politician, Stoianoglo a devenit, se pare, victima manipulărilor politice ale PSRM și a liderului acestuia. Dacă era un politician experimentat, ar fi tras concluzia că niciodată un partid politic sau liderul lui nu renunță a candida la o înaltă funcție publică dacă e încrezător că o poate câștiga. Renunțarea în favoarea altei persoane, neexperimentate, e un truc politic de camuflare a slăbiciunii și fricii de a pierde alegerile. Trucurile în schimb permit pescuitul în ape tulburi. Așa s-a întâmplat în cazul candidaturii lui Timofti. Dodon și PSRM au avut nevoie de o pauză pentru a nu intra în eventuale alegeri parlamentare anticipate, care ar fi pus capăt supraviețuirii politice a PSRM. Profitând de pauză, în doar doi ani, Zinaida Greceanîi a reușit să-l convingă pe Putin să parieze la Chișinău pe susținerea PSRM în detrimentul PCRM – la parlamentarele din 2014, fotografia celor doi alături de Putin a convertit jumătate din electoratul comunist, PSRM devenind unul dintre principalele partide din Republica Moldova. Ironia sorții e că în prezent favoritul Moscovei a devenit Ilan Shor, care a preluat fluxurile bănești pentru menținerea controlului asupra Chișinăului. Acestea sunt circumstanțele ce-l fac pe Dodon să se teamă de participarea la prezidențiale, înțelegând că nu le poate câștiga. Trucul lui creează spațiu de manevră ca să dea vina pentru eșec pe partenerii care nu au manifestat maturitate politică când au fost puși în fața faptului împlinit.
Favorit sau în capcana unor daune morale?
Folosindu-se de lipsa experienței politice a lui Stoianoglo, PSRM i-a cauzat deja daune morale acestuia. Mulți și-au amintit că ex-procurorul general și-a exprimat public convingerea că Igor Dodon este un infractor, ce primea bani de la Plahotniuc pentru finanțarea ilegală a PSRM, dar nu putea demonstra infracțiunea. Acest compromis a provocat un asalt asupra lui Stoianoglo, care ar fi făcut un deal cu propria-i conștiință, acceptând să fie promovat de o persoană a cărei onestitate a contestat-o public el însuși. În plus, scoasă în prim plan, presupusa relație a ex-procurorului general cu fugarul Veaceslav Platon, bănuit de numeroase crime financiare, Stoianoglo a fost etichetat imediat drept candidat al oligarhilor. Bănuială alimentată nu doar de declarațiile sale neatente în raport cu Platon, ci și suspectată și de susținerea lui exagerată de fosta jurnalistă Natalia Morari, care face jocurile lui Platon, convingându-l pe Stoianoglo că ar putea câștiga alegerile prezidențiale chiar din primul tur. Vorba e că Morari e un sfetnic extrem de periculos – s-a implicat și în alegerile din 2009, contribuind la deturnarea unui protest pașnic în unul extrem de violent, soldat cu arderea Parlamentului și a Președinției. Implicarea ei alături de liderul PSRM în a-l convinge pe Stoianoglo ar fi să-i provoace suspiciuni, fiindcă aceasta s-a înfruptat copios din tușonka (conservă din carne înăbușită la foc lent – N.M.) lui Dodon, până a găsit o sursă bogată în proteine în milioanele lui Veaceslav Platon.
Victor PELIN, editorialist, Agenția de presă IPN