6.2 C
Ploiești
vineri, 9 decembrie, 2022
Acasă Mozaic Minte, trup, suflet Jurnal de Tibet (II)

Jurnal de Tibet (II)

Ziua a II -a

Prima noapte în India. Frig şi umezeală.
M-am trezit odihnită, fără alarmă. Mi-am dat seama în scurt timp că telefonul meu facuse un up date peste noapte, după care s-a închis, astfel încât am ratat plecarea cu grupul către medicii tibetani… Cu o fărâmă de semnal, am reuşit să iau legătura cu grupul şi să ajung şi eu la un renumit medic care, pur, şi simplu, mi-a palpat încheietura mâinii drepte şi m-a întrebat dacă vreau să-i spun ce mă deranjează. După ce i-am răspuns scurt că am o problemă cu tiroida, mintea mi s-a blocat total şi i-am spus că nu am nimic, aşa că a început el să turuie. Ai o durere aici? Şi a apăsat pe spatele lui exact punctul din partea stângă unde mă doare ascuțit de vreo 2 ani. Ai probleme cu piciorul? Şi mi-a atins genunchiul stâng, unde am o durere veche de 20 ani, de la un accident de călărie. Îți e greu să respiri? Da, de peste 20 de ani nu respir normal. Şi cu urechile ai probleme. Da, la câte otite am avut… Mi-a palpat cu atenție şi încheietura mâinii stângi. Am răsuflat uşurată, având în vedere că nu a identificat afecțiuni de altă natură. Mi-a recomandat un tratament din plante de mai multe feluri, care arată ca boabele pentru câini. Povestind cu restul colegilor de grup, având fiecare experiențe diferite cu medicul, care a identificat perfect diversele afecțiuni ale acestora, tind să cred că voi mânca boabele.
În continuare plouă şi peste tot, inclusiv în interiorul clădirilor, e un frig care intră până în cele mai îndepărtate cotloane ale corpului.
După vizita la medici, m-am delectat cu mâncarea delicioasă tibetană. Evit să mănânc de pe stradă, deşi miroase îmbietor. Carnea este ținută direct pe jos, în ploaie, fructele şi ceapa se taie cu acelaşi cuțit, uleiul se foloseşte până se arde complet. Aşa că aleg să mănânc la restaurante de încredere, să-mi păstrez stomacul întreg.
În magazine miroase divin, a santal şi bețişoare parfumate, cu excepția momentelor în care îşi face simțită prezența câte o vacă. Considerate animale sfinte, da, vacile intră în magazine ca la ele acasă, iar indienii nu au voie să le dea afară, aşa că acestea ies doar când au ele chef.
Astăzi am vizitat cascade, temple, mânăstiri şi un guru, am intrat natural în atmosfera religiei tibetane, am învățat despre stupe, Dorge şi clopoței, am primit un Bindi (ca semn de protecție) în mijlocul frunții şi m-am lăsat copleşită de grija pentru natură şi de curățenia de care tibetanii, îmbrăcați pe stradă în robele lor galben-vişinii, sunt preocupați. Nimic din ceea ce îmi imaginam când am plecat de acasă.
Seara m-am încumetat să ies pe străzi, singură. Linişte, indieni zâmbitori care mă opreau să facă fotografii cu mine pe post de ciudățenie. Finalul zilei m-a prins în compania unei femei frumoase, dar sărace, cu un bebeluş în brațe. Am vrut să îi dau nişte rupii, dar nu m-a lăsat. M-a rugat să vin cu ea într-un magazin, să îi cumpăr orez şi lapte pentru cel mic.
Mă las copleşită de o linişte necunoscută şi adorm înfrigurată.

Ziua a III-a

Dimineață, când m-am trezit, i-am facut o scurtă vizită indianului înalt şi frumos cunoscut ieri, mare proprietar de mic magazin cu amintiri. Acesta mi-a pregătit un ceai local grozav, cu lămâie şi ghimbir, şi m-a luat în brațe cu veselie, ca şi cum toată bucuria oamenilor s-ar fi regăsit în acea îmbrățişare.
Am plecat, apoi, spre Templul lui Dalai Lama. Nimic nu a fost mai surprizător, nici peisajul de vis, cu Munții Himalaya înzăpeziți, în fundal, şi nici agitația maimuțelor vesele, decât energia pe care am simțit-o organic în momentul în care am păşit pe aleea de la intrarea în templu. Prezența lui Dalai Lama la doar câteva zeci de metri de mine, stând liniştit în locuința lui, mi-a străpuns corpul în toate celulele. A fost o experiență pe care nu am mai trăit-o, asimilată şi unei emoții necontrolabile, apărută imediat după încărcarea energetică. Vizita în cele două temple (cel vechi şi cel nou) a fost una simplă şi scurtă, într-o atmosferă modestă şi impresionantă, în acelaşi timp.
Când am ieşit în curtea templului, zeci de copii tibetani alergau şi chiuiau, aruncând perne în sus, cu o bucurie de nedescris. E incredibil cum trăiesc aceşti oameni într-o simplitate care cuprinde esența vieții… Nu am plecat înainte de a răsuci câteva morişti de rugăciune care au gravate mantre pe ele. Acestea se învârtesc pentru a transmite dorințele în depărtări, astfel încât să fie împlinite. Se spune că acelaşi rol au şi stegulețele cu mantre de cinci culori diferite, reprezentând cele cinci simboluri ale naturii, care se agață în vânt şi răspândesc dorințele spre toate zările.
Din păcate, Dalai Lama este împiedicat de staff-ul acestuia nu doar să susțină învățăturile din templu, ci şi să primească audiențe, din cauza temerii ca acesta să nu contacteze Coronavirus. Incredibilă această situație, însă se pare că maestrul e bolnav şi se mişcă foarte greu, iar grija pentru el este exagerată, cu atât mai mult cu cât acesta a stabilit că el este ultimul Dalai Lama şi nu se va mai permite alegerea unuia nou. E un moment de răscruce în istorie, cu implicări majore pentru viitorul spiritualității tibetane.
Seara, am avut o întâlnire cu un yogin, urmaş de-al lui Milarepa. Ciudata apariție umană, slab, cu părul împletit, lung până la călcâie, ne-a povestit despre anii în care a trăit într-o peşteră, mâncând o singură linguriță de orez pe zi, precum şi despre simbolurile tibetane. Ritualul care a urmat povestirii a fost mai degrabă o pujá (slujbă de vindecare) pe care nu am avut voie să o fotografiem. O experiență foarte interesantă, despre care, oricât aş vrea, nu am cum să o pot relata în cuvinte omeneşti, desprinsă fiind dintr-o lume fantasmagorică. Odată încheiat ritualul, indianul ne-a avertizat asupra începutului unei ploi zdravene: “Aduc cu mine ploaia la fiecare slujbă pe care o fac, pentru ca ceea ce am plantat să vă crească frumos!”

Articol de Cristina Toma Cochinescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Articole recente

Centrul de Zi ECHINOX Ploiești pentru persoanele adulte cu dizabilități

Consiliul Județean Prahova și-a dat acordul pentru înființarea Centrului de Zi ECHINOX Ploiești pentru persoanele adulte cu dizabilități și includerea acestuia în organigrama Direcției...

Donează pentru copiii la care Moș Crăciun nu ajunge

PAROHIA SFÂNTUL GHEORGHE NOU PLOIEŞTI, Str. Boldescu Nr. 1 PRAHOVA Cod fiscal 13848321 Cont RO49RNCB0205143001350001 BANCA BCR PLOIEŞTI Pr. Paroh Oprea Gabriel Tel: 0732995501 Mail: goprea70@gmail.com

Fotbal / Petrolul părăsește Cupa României

Petrolul Ploiești părăsește ediția din acest an a Cupei României la fotbal, după ce a pierdut ultimul joc din Grupa A, 0-1 cu FC...

A provocat un accident rutier pe strada Cameliei și s-a ales cu dosar penal

Polițiștii rutieri din cadrul Biroul Rutier Ploiești au fost sesizați despre faptul că pe strada Cameliei din municipiu s-a produs un accident rutier soldat...

Situație oarecum hilară, la Ploiești, privind fosta Casă a Căsătoriilor

În urmă cu o lună, Consiliul Local Ploiești și Consiliul Județean Prahova au prorogat două hotărâri privind exercitarea sau nu a dreptului de preemțiune...

Cel mai valoros diamant vândut vreodată la o licitaţie

Recordul anterior la preţul pe carat pentru un diamant roz, de 2.656.909 de dolari (pentru Winston Pink Legacy, de 18,96 carate, vândut în 2018),...