Ce am simțit la final de Campanie “Bine cu mine, din nou!”?
Am simțit că “Dar din dar se face Rai!”. De ce?
Pentru că fiecare ședință de consiliere psihologică dăruită din suflet, mi-a adus bucurie, curaj și motivație pentru a continua să investesc timp, bani și energie, într-o meserie care nu este deloc ușoară, dar este foarte frumoasă.
Campania a fost despre și pentru OAMENI, a fost prima la care am participat eu și cu siguranță nu va fi ultima.
În ultimele două săptămâni, am întâlnit atât fizic cât și online, oameni care au ales să-și deschidă sufletul și să lase deoparte prejudecățile, fie dintr-o nevoie acută de ascultare fără frică de judecată sau doar pură curiozitate, de a vedea ce înseamnă o «vizită» la psiholog.
Întâmplător sau nu, majoritatea persoanelor cu care am avut ocazia să interacționez în campanie au fost femei.
Varietatea poveștilor si contextelor care le-au determinat să apeleze la consiliere psihologică, mi-a oferit oportunitatea de a lucra intens și de a-mi exploata toate resursele profesionale și personale. Femei care, într-un moment critic din viața lor, poate pentru a supraviețui situației,
și-au îngropat feminitatea și s-au agățat de un feminism aparent salvator, dar nociv pe termen lung, atât pentru ele cât și pentru sistemul familial.
Fie că vorbim de mame singure, văduve sau divorțate, care se luptă zilnic cu anxietatea de diverse tipuri, sau credințe și frici moştenite din generație în generație, femei aflate în relații toxice, adolescente pentru care atacurile de panică au devenit ”prieteni” nedoriți sau familii în care depresia și adicțiile produc victime colaterale, toate au reușit să treacă un prim obstacol, cel mai greu, al conștientizării situației, al acțiunii concrete și al vizualizării unui alt tablou posibil pentru viața lor.
De departe, cea mai impresionantă poveste este cea a unei doamne de poveste, femeie simplă de la țară, care la 83 de ani, a apelat la un psiholog pentru a-și alina durerea provocată de pierderea fiului în urmă cu opt ani și neputința de a-și ajuta nepotul care se luptă cu o depresie cruntă.
Am ales să merg pentru consiliere, la domiciliul dânsei, nu pentru că vârsta ar fi împiedicat-o să vină la cabinet, ci faptul că vederea nu o mai ajută și din păcate nici durerile de genunchi.
Cu toate astea, am fost impresionată de ordinea și curățenia din curtea și casa dânsei.
Fiecare om are un limbaj aparte de iubire și apreciere față de semeni.
La a doua întalnire, doamna L. m-a așteptat cu masa de prânz.
Recunosc că gestul dânsei m-a emoționat foarte tare, și mi-am dat seama cât de grea trebuie să fie bătrânețea, boala, dar nu mai grea decât singurătatea.
Nu îmi era foame, dar am mâncat împreună, și m-am simțit ca la un restaurant de 5*.
Indiferent de motivele care au determinat aceste femei minunate să mă contacteze, eu le mulțumesc din suflet pentru încredere.
Știu, cu o floare nu se face primăvară, dar poate fi mesagerul ei!
Puterea unui grup de oameni care își doresc să ofere din timpul și energia lor, pentru a schimba o percepție prăfuită, aceea că ”doar nebunii merg la psiholog”, este mult mai mare decât indiferența sau complicitatea prin tăcere, într-o societate unde judecata, blamarea, superficialitatea și cancanul, reprezintă ”hrană” zilnică.
Colegelor mele din campanie, celor 18 psihologi din toată țara, le mulțumesc pentru energie, fair-play și profesionalism.
Coordonatoarei proiectului, Danielei Gavankar – mentor pentru psihologi, îi mulțumesc pentru oportunitate și pentru tot ce a «plantat» cu drag, în viața noastră profesională și nu numai.
Mă înclin!
Cu stima,
Psiholog Cristina-Irina Budurin
