Guvernul maghiar s-a folosit de HARTA 1 cu prilejul arbitrajului de la Viena din 30 august 1940. Aspectul etnic al Transilvaniei a fost schimbat printr-un abil joc de culori.
Populația românească a fost reprezentată cu un violet șters, cea maghiară cu roșu puternic, iar cea germană cu portocaliu.
Prin acest procedeu s-au obținut următoarele rezultate: populația românească dominată de cea maghiară; asemănarea roșului ungar cu portocaliul german confundă aceste grupuri, așa că numai cu greutate se putea face deosebirea dintre ele. Dacă la acest sistem abil optic se adaugă și faptul că intenționat s-a omis a se înfățișa si ținuturile din împrejurul Transilvaniei, pentru ca blocul românesc să nu impresioneze prin masivitatea lui, se poate deduce ușor intenția vădită și bine practicată de a truca realitatea.
Harta este lucrată cu metoda punctului, un punct = 1000 locuitori. Peste tot ungurii au rotunjit fracțiunile în favoarea lor, astfel că și în această privință harta îi avantajează. Apoi, în teritoriul maghiar dinainte de 1940 evreii au fost considerați prin tradiție unguri. Pentru ca lucrul acesta să nu frapeze, autorii hărții au trecut, în teritoriul român, pe evrei la rubrica “diverși”. Conform hărții maghiare în Ungaria nu sunt “diverși”.
Și totuși, chiar și așa, cu oricâte corective și ameliorări, masa românească a Transilvaniei, cu excepția secuimii (o insulă în mijlocul românismului) este atât de evidentă, încât, numai cu rea credință se poate nega caracterul românesc al acestei provincii. Pentru a demonstra și mai bine efectul optic pe care ungurii l-au urmărit prin acel joc subtil al culorilor prezentat în HARTA 1 să urmărim HARTA 2
HARTA 1 este o reproducere întocmai a hărții editate la Budapesta.
HARTA 2 nu se deosebește de prima decât printr-o singură modificare și anume s-a atribuit ungurilor violetul șters și românilor roșu aprins. Și iată cum aceeași hartă, dar colorată diferit, exprimă de data aceasta realitatea!
Pentru continuarea demonstrației de mai sus, folosind metoda culorilor așa cum au procedat ungurii în HARTA 1 să vedem harta etnică a României, după recensământul din anul 1930. În felul acesta se poate evidenția:
1. că maghiarimea formează o fâșie îngustă întreruptă la granița de vest a țării;
2. că în restul Transilvaniei ungurii apar sporadic;
3. că secuimea este doar o insulă în mijlocul românimii;
Comparând acum HARTA 1 cu HARTA 3 nu este greu de înțeles de care etnicitate este mai legată Transilvania.
Şi iată cum apare harta etnică maghiară după dictatul de la Viena (HARTA 4 după ediția italiană Agostini).
De aceea nu trebuie să uitam niciodata istoria și bine făcea Ștefan cel Mare și Sfânt când îi punea pe boieri să-și aducă odraslele pe malurile Nistrului și îi punea sa le tragă o mamă de bătaie pentru a nu uita granițele țării.
