joi , 27 februarie 2020
Home / Actualitate / Inaugurează dronele o conflagraţie de proporţii?

Inaugurează dronele o conflagraţie de proporţii?

Efectele atacului cu drone asupra saudiţilor sunt greu de calculat. Riscul unui nou război de amploare în Orientul Mijlociu a sporit considerabil, inconsistenţa politicii SUA nefiind deloc străină de acest pericol, avertizează Petre M. Iancu pe Deutsche Welle.

Un atac complex, cu drone, asupra rafinăriilor saudite a pus pe butuci, la mijlocul lunii septembrie 1919, concernul Aramco şi jumătate din producţia de ţiţei a Riadului. Agresiunea revendicată, probabil la ordinele Teheranului, de miliţiile yemenite şiite Houthi, finanţate, instruite, înarmate şi susţinute de Iran, a pus pe jar şi pieţele financiare şi eşicherul politic internaţional. Europa, grevată de conflictul comercial sino-american, de tensiunile iscate de Brexit, ca şi de perspectiva tot mai continuă a recesiunii în Germania, numai de perspectiva unei scumpiri masive a ţiţeiului n-avea chef.
Că, temperat de anunţul posibilului apel la rezervele strategice americane, preţul petrolului a scăzut rapid, după ce, vremelnic, se scumpise cu 20%, nu e un motiv de relaxare totală. E edificatoare reacţia şefului diplomaţiei americane, Mike Pompeo, care realist, dat fiind că miliţiile Houthi sunt, militar vorbind, invenţia şi creaţia Teheranului şi nimic nu le probează în acest caz implicarea directă, a arătat cu degetul spre Iran, ca sursă a atacurilor antisaudite: avem de-a face cu o „agresiune fără precedent asupra aprovizionării energetice a lumii”, a spus secretarul Departamentului de Stat. Declaraţia sa implică şi prefigurează, tacit, o ripostă practic obligatorie, dacă lumea astfel atacată nu vrea să se vadă complet discreditată, iar agresorul, oricine ar fi încurajat.
O astfel de ripostă în forţă e cu atât mai probabilă, cu cât America va realiza, mai devreme sau mai târziu, că provocările iraniene, fie ele directe sau indirecte, prin miliţiile Houthi, nu sunt decât efectele inconsistenţelor teribile ale politicii externe americane, iar lipsa unei replici energetice s-ar solda cu consecinţe regionale şi globale nedorite.
Problematică s-a dovedit în special îndepărtarea de la Casa Albă a lui John Bolton, un consilier de securitate renumit pentru refuzul său de a cauţiona atitudini împăciuitoriste şi pentru coerenţa opţiunilor sale dure în raporturile cu inamicii SUA şi ai lumii libere, între care Iranul.
Nu e un secret că Bolton s-a opus categoric diverselor ocheade aruncate de Donald Trump islamiştilor. Avansurile Casei Albe, făcute talibanilor şi ayatollahilor, au inclus propuneri de întâlniri, între altele cu omologul iranian al preşedintelui. Plecarea lui Bolton, şocantă pentru saudiţi şi cotată de iranieni ca semnal al prăbuşirii politicii de maximă presiune aplicată de SUA teocraţiei persane, n-avea cum să nu-i încurajeze mult pe extremiştii de la Teheran.
Crescânda conştiinţă a ameninţării iraniene ar fi putut influenţa considerabil şi alegerile israeliene de la mijlocul lunii septembrie, întărind susţinerea acordată partidelor de dreapta ale statului evreu şi, implicit, ideii unei riposte în forţă la ameninţările iraniene cu genocidul.
Nu mai puţin clar e că Iranul, însufleţit şi de laşitatea unei Europe împăciuitoare, n-are de gând să respecte regulile convieţuirii internaţionale, considerându-se păgubaş, chipurile nevinovat, al sancţiunilor americane şi, mai ales, mesager divin, deasupra lor. A nu trage la răspundere acest regim terorist, a-i cauţiona politica aventurieră sau a reacţiona la ea doar prin tăceri complice echivalează cu a-l stimula şi mai mult în delirul său agresiv şi expansionist.

Pagină coordonată de Grigoraş NIŢĂ;

Check Also

Nou rector la UPG Ploiești

Pe 24 februarie s-au încheiat alegerile pentru funcția de rector al Universității Petrol-Gaze din Ploiești. …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inline