0.6 C
Ploiești
duminică, 9 februarie, 2025
spot_img
AcasăActualitateIn Memoriam: DORU POPOVICI

In Memoriam: DORU POPOVICI

Doru Popovici – compozitor, muzicolog, scriitor, jurnalist şi profesor universitar (n. 17 februarie 1932 – m. 5 martie 2019)

 

Născut în ziua de 17 februarie 1932, în vestita Cetate de Foc din Banatul Românesc, Municipiul Reşiţa, a dovedit din anii copilăriei o incontestabilă vocaţie pentru studiul marei şi adevăratei muzici.
Studiile muzicale le-a început în oraşul natal şi apoi la Conservatorul Municipal din Timişoara, unde între anii 1944-1950, a beneficiat de îndrumările cunoscutului muzician Liviu Rusu (armonie, contrapunct, forme muzicale), studii pe care le-a continuat, cu brio, la Conservatorul de Muzică din Bucureşti, în perioada 1950-1955, printre profesorii săi aflându-se renumiţii maeştri ai creaţiei şi pedagogiei muzicale naţionale: Ioan D. Chirescu, Paul Constantinescu, Marţian Negrea, Mihail Jora, Mihail Andricu, Theodor Rogaslski, Nicolae Parocescu, Zeno Vancea, Adriana Sachelarie, Eugenia Ionescu etc.
În anul 1968, a urmat cursuri de perfecţionare în oraşul german Darmstadt.
Începând din 1968, timp de peste patru decenii, a fost redactor şi realizator de emisiuni la Radiodifuziunea Română şi profesor asociat la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, iar după 1990 şi la universităţile particulare Luceafărul şi Spiru Haret.
Eminentul muzician – personalitate complexă a muzicii româneşti, s-a dedicat în primul rând, nobilei activităţi de creaţie muzicală, realizând zeci şi zeci de opusuri de referinţă în domeniul muzicii simfonice, muzicii de teatru, muzicii vocal simfonice, muzicii de cameră, muzicii corale, muzicii pentru voce şi pian.
Lucrările sale sunt inspirate din tradiţiile istoriei şi culturii naţionale din vechea muzică bizantină, o seamă dintre acestea fiind distinse cu premii ale Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor în anii 1953, 1969, 1970, 1972, 1975 şi 2004, cu premiul „Pro Muzica” al Radiodifuziunii Ungare (1971), Premiul Academiei Române (1972) ş.a.
Iată numai câteva titluri dintre lucrările cele mai reprezentative: Muzică de teatru (Prometeu – operă într-un act, Mariana Pineda – operă într-un act, Nunta – Poem coregrafic, Noaptea cea mai lungă, operă într-un act, Statornicie, operă – libretul Doru Popovici, Întâlnire cu George Enescu, operă pentru soprană, bas, cor mixt, pian şi vioară solo ş.a.), Muzică vocal simfonică (În marea trecere – Poem pentru tenor şi orchestră de cameră, Porumbeii morţii – cantată, Noapte de august – Poem pentru bariton şi orchestră, Patria mea, opus pentru voce gravă şi orchestră, Im Memoriam – poetae – Mariana Dumitrescu, Epitaf pentru Eftimie Murgu, Cântec de speranţă şi rezidire, cantată pentru cor şi orchestră, Omagiu oraşului Braşov, Odă lui Mihai Viteazul, Omagiu lui Burebista, cantată pentru cor şi orchestră, Patria munceşte – cantată pentru alto şi orchestră, Imn muncii, Balada lui Horea, Omagiu ţării mele ş.a.), Muzică simfonică (Poem pentru orchestră, striptic pentru orchestră, Două schiţe simfonice, Concertino pentru orchestră de coarde, Concert pentru orchestră, Simfonii 1, 2, 3, 4 – In Memoriam Nicolae Iorga, Poem bizantin – Omagiu mănăstirii Arnota, Codex Caioni –pentru orchestră de coarde, Omagiu lui Sadoveanu – opus pentru violoncel şi orchestră, Pastorale din Oltenia – suită pentru orchestră de coarde şi timpan etc.), Muzică de cameră (Sonate pentru violoncel şi pian, Sonatina pentru pian, Sonată pentru vioară şi pian, Sonată pentru două violoncel, cvartetul de coarde nr. 1, Omagiu pentru Ion Ţuculescu, cvintet, Muzică solemnă pentru vioară şi pian, etc.), Muzică corală (Lucrări pentru cor mixt şi coruri pe voci egale pe versuri de Ion Pilat, Ştefan Popescu, Lucian Blaga, George Călinescu, Mihai Dimiu, Alexandru Andriţoiu, Maria Banuş, Nina Cassian, Dan Mutaşcu, Mihai Eminescu, Domnica Filimon, Martha Popovici, Doru Popovici, Grigore Vieru ş.a.), iar în repertoriul formaţiilor muzicale corale s-au impus şi lucrările: Omagiu lui Bălcescu, Omagiu lui Sadoveanu, Legenda ciocârliei, In Memoriam Ciprian Porumbescu, In Mermoriam Richard Wagner, 3 madrigale solemne, Omagiu lui Brâncoveanu, 3 madrigale în stil bizantin, Scrisoare din Basarabia, Istoria Românilor, Omagiu lui Verdi, Învierea Domnului, Trei poeme apolinice: Cine cântă; Menirea noastră; Doamne, Cât de mult de iubesc, Rugăciune pentru Caraion ş.a.), Muzică vocală (Lieduri pe versuri de Petofi Şandor şi Octavian Goga, Şt. O. Iosif, George Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Nicolae Labiş, Dan Mutaşcu, Eugen Barbu, Valeriu Bucuroiu, Doru Popovici, Petru Zeno Popovici etc.) A susţinut zeci de emisiuni radio şi TV în fiecare an.
În paralel cu activitatea de creaţie muzicală, ilustrul muzician Doru Popovici s-a afirmat constant în domeniul muzicologiei. A cercetat profund sute de documente din arhivele bibliotecilor şi a multor instituţii de stat, reuşind să publice sute de articole, studii, eseuri, precum şi o seamă de volume la Editura Muzicală şi alte instituţii de profil din ţară unanim apreciate: Muzica corală românească (1966, 1970), Cântec flamand (1971), Muzica elisabethană (1972), Corespondenţe spirituale (1973), Arta trubadurilor (1974), Introducere în opera contemporană (1974), Cântec iberic (1975), Muzica Renaşterii în Italia (1979), Peste deal, Magicianul de la Bayruth, Cântec întrerupt, Vis de iubire, Falimentul verde, Dialog cu dirijorul Mircea Popa, Ultimul matein (Nicolae Kirculescu), compozitorul, dirijorul şi profesorul Nicolae Brânzeu (2005) etc. Lucrări didactice, manual de muzică pentru cl. a X-a (în colaborare).
Referindu-se la locul şi importanţa activităţii maestrului Doru Popovici în muzica românească şi cultura naţională, eminentul om de ştiinţă muzicală – prof. univ. dr. Viorel Cosma, DHC al universităţilor din Chişinău şi Iaşi, în Lexiconul Muzicieni din România, notează: Drumul creator al lui Doru Popovici a mers – timp de o jumătate de veac – într-un perfect paralelism între compoziţie şi muzicologie, între literatură şi critică muzicală, iar după 1990 cu accente mai pronunţate şi spre pedagogie (executată anterior prin lecţii particulare de teorie, armonie şi compoziţie). Dacă între anii 1975/1980 a manifestat o atenţie sporită spre muzica de operă şi simfonică, ulterior s-a orientat mai mult spre muzica vocală, corală şi camerală. Cele patru simfonii şi cele două opere în tinereţe (Prometeu, Mariana Pineda), i-au asigurat un prestigiu de creator al formelor ample, de notorietate naţională, ulterior refugiul spre muzica vocală cu accente pe originalele sale omagii: Mihai Viteazul, Palestrina, Burebista, Cucu, Sadoveanu, Ţuculescu, Bach, Bălcescu, Eugenia Montale, Brâncoveanu, Verdi ş.a.)
Pe parcursul activităţii mele, am avut fericitul prilej de a colabora cu maestrul Doru Popovici la multe manifestări şi activităţi organizate în judeţul Prahova, iar despre cartea vieţii mele: Cultura muzicală în secolele XIX, XX în judeţul Prahova, distinsă cu premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor în anul 2013, a propus să fie distinsă şi cu Premiul Academiei Române.
Fie ca aceste modeste gânduri să constituie un binemeritat omagiu adus acestui ilustru muzician român, de la a cărei trecere în lumea cea veşnică se împlinesc pe 5 octombrie şapte luni.

 

Prof. dr. Al. I. BĂDULESCU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole recente