marți , 7 aprilie 2020
Home / Actualitate / În așteptarea celei de-a doua veniri a lui Go…, pardon, Dodon

În așteptarea celei de-a doua veniri a lui Go…, pardon, Dodon

Cortina luptei pentru un procuror independent, a demiterii Guvernului Sandu și instalării în regim de urgență a cabinetului Chicu pare să fi eclipsat câteva mișcări pe segmentul reglementării diferendului transnistrean. Cu o zi înaintea căderii Guvernului Sandu, pe 5 noiembrie, la München, se încheia conferința bavareză, organizatorii căreia își propuneau să obțină semnarea protocolului de la Bratislava, care rămăsese nesemnat în cadrul ședinței de negocieri în formatul 5+2 din 9-10 octombrie. Dar și aici eșec: autorii conferinței și protocolului, în egală măsură, nu au reușit să apropie pozițiile pe care se postaseră Chișinăul și Tiraspolul în procesul de „consolidare a încrederii” dintre cele două maluri.

Strategia „pașilor mici” – direcții și rezultate finale neclare
La fix două săptămâni de la instalarea guvernului Chicu, noul vicepremier pentru reintegrare, Alexandru Flenchea, s-a grăbit să anunțe într-o conferință de presă că autoritățile de la Chișinău acceptă o nouă redacție a protocolului de la Bratislava, redacție propusă de Franco Frattini. Potrivit vicepremierului, ea ar oferi ambelor părți oportunitatea de a păstra spațiu de manevră de a agrea, în trei-patru luni, o nouă listă de priorități de ordin social, economic și umanitar. În același timp însă oficialul nu a deconspirat ce conține mai exact formula de compromis. Decât că Chișinăul a insistat pe patru priorități: libertatea de circulație în zona de securitate, respectarea drepturilor omului, asigurarea activității școlilor cu predare în grafie latină în regiune, precum și unificarea standardelor fiscale și vamale. Lucruri despre care s-a discutat și în cadrul rundelor anterioare, dar succesele au rămas „valabile” mai mut pe hârtie. „La finalul rundei înțelegerea a fost că toate părțile vor continua lucrul și se vor abține de la declarații publice. Cu excepția unui articol, proiectul a fost definitivat. Era vorba de un singur punct care să stipuleze prioritățile în viitorul apropiat dintre Chișinău și Tiraspol”, s-a mai arătat confuz Flenchea.
Nici fostul viceprim-ministru, Vasile Șova, responsabil de aceste negocieri, care renunțase nemijlocit să semneze la Bratislava protocolul, nu a fost mai dispus să dezvăluie amănunte din conținutul nemijlocit al negocierilor și motivul nesemnării acelui protocol. Și dânsul a „îmbrăcat” subiectul în formulări lunecoase gen disponibilitatea Chișinăului de a continua consultările, de a definitiva proiectul de protocol al rundei oficiale de negocieri la Bratislava, cu menținerea abordărilor constructive, luarea în considerare a subiectelor de interes pentru ambele părți, direcționarea eforturilor spre soluționarea durabilă a dificultăților ce le înfruntă populația de pe ambele maluri etc. Ce-i drept, înainte de reuniunea de la Bratislava Șova declarase că e timpul ca părțile să treacă la problemele din coșul trei, care prevăd în esență reglementarea politică a diferendului transnistrean. Anume la acest lucru Tiraspolul reacționează bolnăvicios.
Declarațiile confuze și lipsite de clarități de rigoare ale ambilor responsabili au o singură explicație. Și unul, și altul sunt oamenii lui Dodon. Iar interesul lui Dodon, și în aceeași măsură al Kremlinului, este cu totul altul, unul care nu poate fi făcut public la acest moment din două motive: 1) la Chișinău puterea încă nu s-a așezat pe un fundament temeinic; 2) adevăratul scop, făcut public, ar diminua șansele lui Dodon de a obține al doilea mandat și de a asigura socialiștilor un număr mai confortabil de mandate în cazul unor eventuale alegeri anticipate.
Soluții pentru cetățeni sau pentru oligarhi?
De cealaltă parte, Tiraspolul s-a arătat însă nemulțumit de formula reprezentantului special al OSCE pentru reglementare transnistreană Franco Frattini. Ea chipurile nu ar conține prioritățile asupra cărora a insistat Tiraspolul atât în cadrul rundei de la Bratislava, cât și în cadrul Conferinței pentru Securitate și consolidarea încrederii de la München. Așa-zisul ministru de externe transnistrean, Vitali Ignatiev, tot dânsul șeful negociatorilor transnistreni, se plânge că propunerea lui Franco Frattini nu reflectă nicio prioritate a părții transnistrene: se propune excluderea din protocolul de la Bratislava a mențiunilor ce vizează problemele bancare, de import și cele privind permisele de conducere. Anume aceste probleme au fost dezbătute mai aprig în acea rundă de discuții. În plus, șeful negociatorilor de la Tiraspol îl învinuiește pe Alexandru Flenchea de lipsă de profesionalism atunci când acesta afirma că partea transnistreană insista pe subiecte ce țin de interese corporative ale unui grup îngust de persoane, lucru care nu-și are loc într-un document politic.
De fapt nu-i exclus. Acum un an și jumătate fostul spicher Andrian Candu recunoștea într-un interviu acordat portalului ucrainean cenzor.net.ua că cele patru protocoale semnate cu transnistrenii au fost posibile datorită unei înțelegeri prealabile între Vlad Plahotniuc și Victor Gușan, liderul concernului Sheriff și tot dânsul conducătorul de facto al regiunii separatiste. (Amintim că la sfârșitul lunii noiembrie 2017, Tiraspolul și Chișinăul semnau la Tighina patru decizii protocolare referitoare la asigurarea funcționării nestingherite a școlilor din regiune cu predare în grafia latină; accesul la terenurile fermierilor aflate pe traseul Dubăsari-Tiraspol; apostilarea diplomelor de studii a Universității din Tiraspol; restabilirea legăturii telefonice mobile și staționare între cele două maluri). Chiar dacă la deschiderea podului peste Nistru dintre cele două localități, Gura Bâcului și Bîcioc, reparat cu sprijinul UE, au participat premierul de atunci Pavel Filip și liderul separatiștilor Vadim Krasnoselski (eveniment desfășurat cu mare fast, în prezența reprezentanților mediatorilor și observatorilor din cadrul formatului de negocieri „5+2”, a numeroase echipe de jurnaliști), realizarea a fost posibilă cu adevărat în urma înțelegerilor, într-un cadru foarte discret, a celor doi de facto coordonatori de pe ambele maluri.
Al cui joc îl face totuși Franco Frattini?
Faptul că și la München, în cadrul Conferinței pentru Securitate și consolidarea încrederii la fel nu a fost atins consensul în chestiunea respectivă îi face pe unii experți să creadă că totuși discordiile dintre cele două părți țin de probleme politice, adică despre eventualul statut al Transnistriei în cadrul Republicii Moldova. După încheierea Conferinței de la München, Vitali Ignatiev, pretinsul ministru de externe al separatiștilor, a fost și foarte palid când a comentat rezultatele acestei conferințe – se simțea că Tiraspolul a ajuns în fața unei situații când nu mai poate spera că evoluțiile se vor schimba în favoarea regimului separatist. Dar cum negocierile au avut loc și de astă dată într-un cadru discret, comentatorilor și jurnaliștilor nu le rămâne altceva decât să facă speculații.


Sunt de presupus două aspecte. Prima este că Igor Dodon încă nu a intrat în pâinea lui Victor Gușan. Este arhicunoscut că disensiunile dintre cele două maluri sunt foarte convenabile unui business murdar ce alimentează afacerile oligarhilor stăpâni pe fiecare mal, ale camarilei acestora și chiar ale politicienilor corupți. Nimeni de la PSRM, și nici Dodon nu s-au încadrat încă „armonios” în jocul și regulile acestui business. Și dacă pe această direcție ușile încă nu sunt larg deschise, Dodon încearcă să vadă cât de trainice sunt zăvoarele ușilor de pe din dos.
Declarația că Chișinăul agreează noua redacție a protocolului de la Bratislava are două motivații. Pe de o parte, Franco Frattini și Claus Neukirch sunt foarte interesați ca protocolul să fie semnat până la Consiliul Ministerial al OSCE din 5-6 decembrie în capitala Slovaciei. Altminteri, nu vor putea raporta un rezultat pozitiv al activității întregului an sub președinția Bratislavei. În plus, după ministeriala din capitala Slovaciei președinția revine Albaniei, iar lipsa unui rezultat pozitiv s-ar putea răsfrânge negativ inclusiv asupra schemei de suport material pentru OSCE. Pe de altă parte, Franco Frattini își dă foarte bine seama că puterea Moscovei este atât de mare, încât nu mai este mare nevoie de Chișinău. Poziția Chișinăului va fi cea care trebuie atunci când va fi timpul. Problema nu este în a convinge Chișinăul, ci a identifica momentul oportun. Iar acest moment trebuie să fie în favoarea lui Dodon, a PSRM, care acum este expresia intereselor Moscovei la Chișinău. Deși Neukirsh a declarat că până nu va fi semnat protocolul final „nu putem oferi detalii despre subiectele negocierilor”, din surse ce au preferat anonimatul s-a aflat că la actuala rundă nu s-a discutat despre retragerea armatei ruse din regiune, nici măcar despre retragerea sau distrugerea munițiilor de la Cobasna, considerându-se că acestea sunt subiecte de negocieri bilaterale și nu în cadrul formatului 5+2. Abia după instalarea noului guvern și vizita lui Chicu la Moscova, Franco Frattini propune neașteptat o variantă de compromis agreată de Chișinău. Ceea ce demonstrează o dată în plus că Frattini este profund implicat în jocurile Kremlinului și exercită o funcție care ar mai diminua în anumită măsură obrăznicia Moscovei.
Va trăda sau nu va trăda premierul Chicu?
Dar mai este un aspect. Tiraspolul era gata încă la Bratislava să semneze, ba și la München, dar pur și simplu nu avea unde semna, fiindcă nu era semnătura Chișinăului. Meritul de a nu fi semnat Chișinăul, pare să aparțină Maiei Sandu, care aprecia critic tactica „pașilor mici”, temperând astfel elanul povățuitorilor și mediatorilor externi, care, în opinia dânsei, în căutarea unui „statut special” pentru regiunea separatistă pun caii înainte căruței. Tot ea a insistat pe necesitatea unei clarități a acestui statut special. Or, în formula în care în prezent îl agreează Dodon și Kozak, statutul special ascunde aceeași federalizare, dacă nu una mai periculoasă decât în memorandumul Kozak din 2003. Pașii care s-au făcut până acum le oferă separatiștilor o recunoaștere de facto a unor pretenții statale – circulația automobilelor transnistrene în Europa, cu plăcuțe proprii, „neutre”. Mai mult, Tiraspolul a devenit mai obraznic și cere acum și dreptul de a elibera propriile permise de conducere, iar Comratul, atent la toate mișcările separatiștilor transnistreni, va solicita curând același lucru în contextul actualelor pretenții de autonomie mai pronunțată. De altfel, Irina Vlah a și declarat recent că UTA Găgăuzia trebuie să aibă același statut ca Transnistria, care trebuie să se întoarcă în „statul unitar” Republica Moldova și vede în viitor acest „stat unitar” ca pe unul prosper și puternic. Iar spicherul Zinaida Greceanîi nu a întârziat să asigure că legislativul va încerca să adopte „proiectele de legi găgăuze” până la 23 decembrie, când se va sărbători a 25-a aniversare de la constituirea Autonomiei Găgăuze. Toate acestea subit după vizita lui Ghicu la Moscova (în cadrul delegației a fost și Irina Vlah), dar și a pretinsului ministru de externe transnistrean Vitali Ignatiev.
Ideea „statutului special” cu o autonomie foarte puternică aparține chipurile lui Dodon, și nu Moscovei. Forma nu e foarte nouă, ea totuna prevăzând un grad mai mult sau mai puțin de suveranitate a Transnistriei, care din momentul în ce va fi semnat documentul, nu va mai fi parte componentă a Republicii Moldova, ci o structură oarecare, ce va ține numai nominal de Chișinău. Or, atât cât este dependent de Moscova, Chișinăul va rămâne permanent în pericolul unui deznodământ în care să piardă acest teritoriu. Federalizarea sub nume de „statut special” pentru Transnistria este cel mai mare pericol pe care îl poate prezenta Guvernul Chicu pentru Republica Moldova. Rămâne doar de văzut dacă prețul acestei semnături se va limita la cele 500 milioane de dolari promise drept credit sau la a doua instalare a regimului Dodon-PSRM. Decât că despre aceasta vom afla la timpul potrivit, convenabil imaginii și următoarei „victorii” a socialiștilor.

Distribuie:

Check Also

Eutanasia este moral greşită

La sfârşitul lunii octombrie 2019, papa Francisc a primit în audienţă o delegaţie a celor …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *