vineri , 6 decembrie 2019
Home / Actualitate / Impresii de pe Valea Prahovei

Impresii de pe Valea Prahovei

Nu cunosc o altă țară din Europa care să aibă un drum pe care se fac cozi de 5-6 ore de mers bară la bară și să nu găsească, în 30 de ani, soluții la această problemă. Numai noi puteam să atingem această „performanță”, cu DN1, între Nistorești și Predeal. Și invers. Este motivul pentru care evit să merg pe Valea Prahovei, fiindcă turismul înseamnă în primul rând recreere, nu stres, nu aglomerație, nu zarvă. Și totuși mi-am călcat recent pe inimă și m-am aventurat pe acest traseu, căutând o zi și o oră la care știam că n-ar fi motive ca șoseaua să fie blocată. Și-am nimerit, ei da, fix într-un rând format cu 2-3 km înainte de Nistorești. Drumul de la Ploiești la Azuga a durat cam 6 ore, un calvar care mi-a tăiat cheful de orice vacanță.

 

Să vă spun însă de ce am ales Azuga. Pentru că e o stațiune mai liniștită pe timp de vară. Pentru că e mai curată. Pentru că nu găsesc furnicarul de care fug din Ploiești. Pentru că… Bun, să fiu sinceră, Sinaia îmi place, e un orășel îmbunătățit urban elegant. Are ceea ce se cheamă un pic de ștaif. Dar resping forma asta de turism prețios și pretențios. Bușteniul are Caraimanul ca o capodoperă a naturii, dar orașul în sine, mă rog, partea care ține de domeniul public, este, după gustul meu, un kitsch de colo până colo. E ca o curte de-aia plină cu pitici. Predealul, de asemenea, e sufocat de mâncare proastă, hoteluri scumpe fără motiv, șmecheri, fițe etc. Așa că, chiar dacă nu are prea multe variante pentru petrecerea timpului liber, am preferat Azuga, cea mai puțin mediatizată și dezvoltată stațiune de pe Valea Prahovei. Vorbind despre stațiune, aleg să fiu cinstită cu mine și cu cititorii. Asta pentru că noi ne-am obișnuit, ca să nu ne bănuiască alții de pesimism sau lipsă de patriotism, să dăm la o parte lucrurile mai puțin plăcute și să prezentăm totul la superlativ. Am uitat de noțiuni precum realitate, echilibru. Tocmai așa ceva doresc astăzi, să prezint totul așa cum este, cu bune și cu mai puțin bune.
Legenda din care s-a născut Azuga
Bun. Cu Azuga aș începe de la o legendă. Se spune că, pe vremuri, aici ar fi domnit voievodul Timiș (personificarea râului cu același nume), a cărui oaste era condusă de viteazul căpitan Retivoiu. Acest brav oștean și-a pierdut viața într-o luptă pe viață și pe moarte împotriva popoarelor migratoare, care râvneau la bogățiile noastre. Fata voievodului, Azughia, îndrăgostită de căpitan, se duce să-i găsească trupul pentru a-l îngropa, după datină. La locul dramei, tânara se pierde, amețește și cade în prăpastia care apoi îi va purta numele, Valea Azugii. Și râul pesemne tot de-aici și-ar fi luat denumirea. În latină, Azuga înseamnă „ad juga”, adică „lângă jugul muntelui”. Localitatea este relativ nouă. În orice caz, nu era cunoscută până în veacul al XIX-lea. Abia prin 1815 un document semnala existența unui han, „Căciula Mare”. În 1881, localitatea își ia actuala denumire, fiind cătun al comunei Predeal, iar la reforma administrativă din 1948 devine oraș.
Variantă de avarie pentru Valea Prahovei
Din 2-3 fraze am putea expedia tot ceea ce înseamnă Azuga. Adică: are cea mai mică populație dintre orașele Prahovei (4.400 de locuitori), drumuri asfaltate-80% , gaze-98%, apă-100%, canalizare-98% , dispune de un liceu (Liceul Teoretic Azuga), o școală gimnazială, o grădiniță, bază sportivă, o sală de sport, un spital (Spitalul de Ortopedie și Traumatologie Azuga) cu ambulatoriu de specialitate, 3 cabinete medicale individuale, 2 farmacii, 2 cabinete stomatologice, 1 bibliotecă, 2 biserici și o capelă ortodoxă. Lista cu obiective turistice e la fel de scurtă: are domeniul schiabil cu pârtiile Sorica, Sorica Sud, Cazacu, Cazacu Variantă, Cazacu Bretea; trasee mountain bike și de drumeții în munte; crama regală; rezervațiile naturale de la Clăbucet și Unghia Mare (poiana cu narcise); rezervațiile naturale complexe de la Valea Turcului, Unghia Mare, Valea Cazacului etc. Din punctul meu de vedere, Azuga este, cel puțin vara, un fel de variantă de avarie pentru Sinaia, Bușteni sau Predeal. Nu știu dacă există 1.000 de turiști îndrăgostiți de acest orășel. Noroc că-n ultima vreme hotelierii s-au reorientat și organizează tabere private pentru elevi.
Impresii la… cald
În ipostază de turist la Azuga, prima impresie pleacă de la… omul transformat în afacerist în turism. Și mă refer la cazare. Românii ăștia și-au pierdut uzul rațiunii. Pesemne le și merge, de vreme ce-o fac! Să pui 300 lei/noapte (mic dejun inclus) pe-o cameră pe care, de la ușă la balcon, o străbați în 5-6 pași… Sau să pretinzi că ai patru stele pentru așa ceva…Dar e și vorba aceea din bătrâni: „fraier nu e cine cere, ci cel care dă”. A doua impresie este legată de… ne-arta culinară! Cred că au dispărut bucătarii din țară; așa mâncare proastă ca pe Valea Prahovei de mult n-am mai servit! Trei: orașul Azuga a avut mână proasă la primari. Stațiunea a rămas de căruță față de Sinaia sau Bușteni, din punctul de vedere al modernizării infrastructurii. Abia acum sunt în derulare niște proiecte europene sau naționale de revitalizare urbană. Adică am prins orășelul în șantier. Patru: s-a terminat bătălia pentru pământ, tranzacții, case, vile, pensiuni, hoteluri. Din punct de vedere imobiliar, stațiunea e full. Dar e important să spunem că în sectorul privat s-a construit mult, uneori cu foarte mult bun-gust, fiindcă aici e plus-valoarea adusă comunității. Dar, din păcate, n-au dispărut cu totul relicvele industriei de altădată, pusă cu totul la pământ. Peste tot sunt urme din fabricile de bere, de șamotă, postav și sticlă. Ele se înșiră așa, ca fantomele, de la un capăt la altul al așezării.
Telegondola, singurul modernism de pe munte
Una peste alta însă, pentru concediul de vară, recomand Azuga iubitorilor de liniște și de natură. Stațiunea este ferită de aglomerația care sufocă Sinaia, Bușteni sau Predeal. Munții Baiului sau Clăbucetele Predealului sunt de-a dreptul darnici cu turiștii, existând cel puțin cinci trasee de-o frumuețe rară. Plus o telegondolă (privată), singura, de altfel, care te ajută să ajungi în inima munților. Dar n-am înțeles ce caută motocicletele sus, pe coame, să strice liniștea, poate și habitatul natural. Mountain-bike-ul se poartă pe cele mai periculoase creste, dar acesta este non-invaziv măcar. În fine, am vrut să spun că majoritatea călătorilor au uitat de drumețiile la pas și au dus modernitatea unde trebuie și unde nu trebuie. Și ar mai fi un aspect pentru care aș recomanda Azuga: curățenia! Rar mi s-a mai întâmplat să văd un râu (râul Azuga) fără pet-uri sau pungi din plastic. Fie și din acest motiv micuța stațiune a câștigat mult în ochii mei! Și era să uit: da, aveți incidental posibilitatea să vă întâlniți cu ursul. În chiar seara în care am ajuns, doi „Moș Martin” hălăduiau printr-o benzinărie, iar peste două nopți, bietele animale își încercau norocul în nordul orașului, iscând o hărmălaie de nedescris. Și aici am văzut că omul le-a invadat habitatul, ducându-se cu vilișoarele în codrii sau tăind din pădurile care le asigura altădată hrana. Să vezi urșii gunoieri te doare pur și simplu inima!

Check Also

Clubul Sportiv Şcolar Ploieşti, în excelenţă la Primăria Ploieşti…

Unitatea sportivă şcolară de tradiţie şi prestigiu, de peste şaizeci şi şase de ani în …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *