fbpx
22.9 C
Ploiești
duminică, 20 septembrie, 2020
Acasă Mozaic Documentar Imperiul Rus, România, Ploieștii

Imperiul Rus, România, Ploieștii

În anul 1875 se redeschide Problema Orientală. Rusia primește din partea Prusiei cale liberă contra Turciei, făgăduială făcută Țarului de cancelarul Otto von Bismarck încă din anul 1870, ca urmare a pasivității Rusiei în războiul franco-prusac din 1870, și care acum trebuia executată.
Planul minimal țarist era ocuparea și anexarea culoarului până la Istanbul, adică: Basarabia de Sud, Dobrogea, Estul Bulgariei cu Adrianopolul, iar planul maximal (secret): anexarea totală a teritoriului românesc.
Pentru România, obiectivul de țară era obținerea independenței de stat. Trebuia însă manevrat cu grijă. Otto von Bismarck, care-l consilia în această chestiune pe Principele Carol I, a sfătuit România să se declare neutră și să stea în expectativă. Mihail Kogălniceanu, ministrul Afacerilor Externe, dă ordin agenților noștri diplomatici ca poziția de neutralitate a țării să fie explicată în capitalele europene cât mai sugestiv:”interesele noastre vitale nu ne permit să intrăm în război, țara fiind săracă iar războiul scump, că avem prea multe de făcut acasă pentru a ne încerca norocul aiurea”.
Rușii presau guvernul Lascăr Catargiu pentru a facilita trecerea armatei imperiale pe teritoriul nostru național încă din anul 1874. Acțiunea era atât de secretă încât doar câțiva membri ai guvernului știau aceasta. Sunt urgentate achizițiile de tehnică și echipament militar. Consiliul de Miniștri autorizează discret Ministerul de Război cu competența deplină în domeniul informativ, contrainformativ și contraspionaj pe întreg teritoriul național. Sunt organizate lungi manevre militare, care se permanentizează, asigurându-se astfel pregătirea rezerviștilor. Ministerul de Interne (Ion C. Brătianu) secondează de aproape pe cel de Război în executarea măsurilor militare preventive. Armata Română era în faza premergătoare războiului.
La 4/16 aprilie 1877, Mihail Kogălniceanu, ministrul de Externe, și Baronul Dimitri Stuart, agentul diplomatic și Consul General al Rusiei în România, au semnat Convenția privind trecerea trupelor ruse prin România. Rusia se obliga să garanteze drepturile politice ale statului român și “să mențină și să apere integritatea actuală a României, actul fiind completat de o Convenție Specială (secretă), în 26 de articole, unde se detaliau aspectele referitoare la transport, comunicații, aprovizionare, cooperare etc.
În Expunerea de Motive la proiectul de lege referitor la încheierea Convențiilor româno-ruse, Mihail Kogălniceanu a ținut să precizeze alternativele pe care le-a avut țara în acele momente: „(…) După ce în prevederea unui iminent răsbel între Imperiul Rosian și Imperiul Otoman, toate cererile ce am făcut, toate străduințele ce am pus pe lângă Marile Puteri pentru a se recunoaște și a se pune sub scutul Europei neutralitatea teritoriului român, toate acestea au rămas zădărnicite, după ce ne-am convins că trecerea armatelor ruse prin țara noastră era imperios cerută și hotărâtă, guvernul a fost nevoit a nu se mai preocupa decât de interesul nostru de conservare, decât de a ne sforța să facem a se recunoaște Statul Român, a se menține drepturile și instituțiile noastre politice, a se păstra și garanta integritatea hotarelor României! Am mai trebuit apoi a ne îngriji și de apărarea, pe cât în putință, a populațiunilor noastre de sarcinile ce atrage după sine trecerea chiar pașnică a unei armate numeroase. (…)”
Așadar, teama cea mare a oamenilor de stat din România era că Rusia se folosea de războiul din Balcani pentru a ocupa militar România. Și, din păcate, nu se înșelau. Calimachi-Catargi, martor al acestor negocieri, arată că Mihail Kogălniceanu ar fi amenințat cu demisia, la 29 aprilie 1877, din cauza unor diferende avute cu Comandamentul superior al armatei ruse.
Nu intru în amănunte privind desfășurarea ostilităților, sau asupra faptelor de glorie săvârșite de Armata Română pe câmpul de luptă, toate acestea sunt binecunoscute cititorului. Mă voi axa doar pe aspecte din culise ale „afacerii româno-ruse”. Prudenți, Mihail Kogălniceanu și Ion C. Brătianu reușesc încadrarea informativă a întregii conduceri a armatei ruse pe timpul cât aceasta a tranzitat România, atașând pe lângă fiecare corp al acestei armate câte un comisar român (să-i spunem ofițer de legătură),
Alte semne suspecte apar când Rusia începe să-și securizeze viitoarele posesiuni. Sub motivul „pentru prevenirea spionajului”, comandanții armatelor ruse au somat supușii străini din Dobrogea să părăsească provincia. Austro-Ungaria a intervenit la autoritățile noastre pentru a se permite supușilor săi din zonă să se retragă în România. Erau sute de persoane. Pretențiile rușilor erau ca acestea să fie instalate la cel puțin 100 km depărtare de linia Dunării și de punctele unde erau amplasate trupele ruse. Inclusiv Consulul General al Rusiei a intervenit și a comunicat părții române că „pentru a se evita neînțelegerile ori colisiunile regretabile ce s-ar putea întâmpla cu această ocazie, ar fi de părere să se însemneze bine demarcațiile unde ar fi destinați să se stabilească supușii austro-ungari din Tulcea”.
Comportamentul cel puțin suspect al unor comandanți ruși era relevat și de alte situații care alimentau neîncrederea funcționarilor români față de adevăratele intenții ale armatei țariste.

Un alt caz la 5 iunie 1877, când, confidențial, prefecții de Suceava și Fălticeni au comunicat ministrului de Interne că au luat măsuri „contra supusului austriac Nestor Treter de Lubomir, care lucrează contra intereselor Țerei în mod fățiș (…) împreună cu cel care îl înconjoară”. Nestor Treter, supus austriac născut în Galiția, „se află stabilit de trei ani în orașul Fălticeni, având ca profesiune mascată – Profesor de dialectu frances, în realitate el este un spionu activ rusesc”.
De precizat că Treter fusese luat în filajul organelor române de contraspionaj din cauză că deși „orașul este izolat de principalele căi de comunicație (…), numitul era des vizitat de ofițeri ruși (chiar generali) cu care avea convorbiri ore în șir, inclusiv cu unii șefi ai Jandarmeriei” (române).
Prefectul din Fălticeni l-a interogat pe spionul rus Treter, aflând că acesta știa lucruri extrem de sensibile: că Basarabia [de Sud] va fi luată României de ruși la sfârșitul războiului, că guvernul român se aproviziona cu arme din Anglia, că unii generali ruși i-au îndemnat pe unii ofițeri ai Armatei Române (cazul Locotenentului Neculaevici) să nu mai asculte ordinele ministrului Brătianu deoarece, în curând, rușii vor ocupa toată țara.
Informat despre cazul Treter, C.A Rosetti îi scria prefectului de Fălticeni: „Ceea ce
mi-ai spus despre dânsul, m-am informat că e adevărat”.
O altă situație la 19 septembrie 1877, când prefectul de Ialomița, Gh. Murgeanu, i-a raportat ministrului de Interne următoarea întâmplare: În urma „zvonurilor cum că turcii din Silistra au trecut pe teritoriul nostru la debarcaderul Vadul Silistrei, cu scopul de a reface vechile fortificații din anul 1853-1854, în depărtare de 8 km de orașul nostru pe uscat (…), s-a trecut la verificarea acestor zvonuri prin trimiterea sublocotenentului Cucută, comandantul Punctului, și a patru dorobanți. Aceștia s-au întors din zonă și confirmă că turcii fac întărituri la fortificațiile respective deși zona este păzită de o companie rusă formată din 200 de cazaci”. Prefectul avea temerea că dacă turcii reușeau să execute fortificarea, deși sarcina păzirii zonei revenea gărzii ruse care nu intervenea (non combat), însemna că turcii puteau aduce ușor tunuri care puteau pune în pericol orașul Călărași, ceea ce ar fi făcut ca izgonirea acestora să fie apoi foarte dificilă. Așadar, prefectul a dedus că rușii în mod deliberat au permis cele întâmplate și a cerut intervenția trupelor române.
Iar prefectul Gh. Murgeanu nu era la prima experiență de acest gen cu rușii. Cu o lună în urmă, timp de mai multe zile, jurnalul Telegraful a publicat mai multe informații militare sensibile a căror sursă se zvonea că era prefectul. Deși acesta a negat, comandamentul militar rus se arăta în continuare foarte „deranjat” în relația cu prefectul. Mai mult, la 20 august 1877, colonelul Dimitrof, comandantul trupelor ruse din zonă, înconjurat de ofițerii săi, i-a convocat ostentativ pe Prefectul de Ialomița și pe Polițaiul orașului Călărași lăsând să se înțeleagă că orașul trebuie urgent evacuat, rușii arătându-se foarte „îngrijorați, făcându-și chiar bagajele și fiind gata de retragere” din cauza faptului că turcii ar fi reușit să construiască un pod în dreptul Silistrei până la Ostrov și că în noaptea respectivă urmau a trece în România. Pentru a fi „credibil”, colonelul Dimitrof a fost chiar la telegraf și a dat telegrame în acest sens, la Oltenița și Giurgiu, generalului rus Adler, cerând ajutor imediat.
Contrariat de atitudinea rușilor, prefectul Murgeanu a telegrafiat ministrului de externe, Mihail Kogălniceanu, informându-l de situație. Dar cum Kogălniceanu era mult mai experimentat, el a cerut prefectului ca înainte de a ordona evacuarea orașului să verifice mai întâi informația în teren. Surpriza a venit când colonelul Dimitrof s-a opus cu înverșunare și nu a permis ca sublocotenentul Cucută și dorobanții săi să părăsească orașul pentru a verifica pe teren cele comunicate de partea rusă. Cum a doua zi prefectul a luat iar legătura cu Mihail Kogălniceanu, colonelul Dimitrof s-a înființat la telegraf cu următoarea explicație, să-i spunem penibilă: „Turcii văzând pregătirile sale [ale rușilor, n.n.], dis de dimineață au început a strânge podul”.
Iar asemenea semnalări privind comportamentul rușilor erau tot mai numeroase. La 27 octombrie 1877, Mihail Kogălniceanu i-a comunicat ministrului de Interne „că pahonții ce vin din Rusia cu transporturi pentru armatele ruse fac o mulțime de necuviințe și de abuzuri în localitățile prin care trec”, de aceea, pentru viitor, „întrucât acești cărăuși nu fac parte din rândul armatei ruse, fiind angajații unor firme particulare, deci neavând statut de militari, ei trebuie tratați ca civili, urmând ca pentru faptele lor să se supună legilor noastre de poliție și ordine publică”.
Va urma1

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

Crucea Caraiman, luminată la 92 de ani de la inaugurare

Luni seară, în chiar Ziua Înălțării Sfintei Cruci, Monumentul Eroilor de pe Caraiman, aflat în proces de restaurare, a fost iluminat cu prilejul împlinirii...

5 pasaje pietonale și 4 rutiere între Comarnic și Predeal

Chiar și autoritățile de transport din România și-au dat seama, în sfârșit, că autostrada Comarnic-Brașov nu va fi gata prea curând. Curând însemnând următorii...

Ideologia LGBT, un neo-bolşevism

Preşedintele polonez Andrzej Duda a atacat „ideologia „LGBT” pe care o consideră un „neo-bolşevism”, într-un miting electoral, în apropierea scrutinului prezidenţial din 28 iunie,...

Aviz de principiu pentru alimentarea cu gaze a Văii Teleajenului

Primarii de pe Valea Teleajenului s-au întâlnit, recent, spre a pune bazele proiectului de alimentare cu gaze a comunelor Starchiojd, Bătrâni, Posești, Drajna, Cerașu,...

Școala în Ploiești – Spicuiri (5)

În acest ultim articol pe care îl dedic istoricului școlii din Ploiești, doresc să precizez că am scris “sine ira et studio” , că...

Dosare penale pentru îngrășăminte chimice depozitate nelegal

Polițiștii din cadrul Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase au acționat în județul Prahova pentru  verificarea legalității deținerii și utilizării produselor de protecție a...