fbpx
4.8 C
Ploiești
marți, 24 noiembrie, 2020
Acasă Mozaic Documentar Imperiul Rus, România, Ploieștii (VI)

Imperiul Rus, România, Ploieștii (VI)

Referitor la sosirea ţarului Alexandru al II-lea în Ploiești, pe care Mihail Sevastos îl considera de cea mai mare importanţă din istoria urbei noastre, consider că ar fi de un oarece interes sa amintim de eforturile ploieștenilor pentru a se afla la înălțimea pretențiilor oaspeților.
Așa cum am prezentat in articolele anterioare, nu a fost o vizită de curtoazie a ţarului Alexandru al II-lea, ci o călătorie din interes. Rusia tocmai ce intrase în război cu turcii, iar România permisese trupelor ruseşti să-i traveseze teritoriul până în Balcani (volens nolens). Astfel, din luna mai 1877 şi până în luna iulie acelaşi an, Ploieştiul a fost transformat în bază militară rusească. Acesta a fost contextul în care Ţarul Rusiei, dar şi marele duce Nicolae, comandantul armatei ţariste, au poposit pentru trei săptămâni la Ploieşti. O vizită atât de importantă, chiar şi în condiţii de război, nu putea fi trecută cu vederea nici de autorităţile locale de atunci şi nici de localnicii de rând. Marea problemă a conducătorilor urbei a fost să găsească la Ploieşti o reşedinţă suficient de luxoasă şi elegantă pentru importanţii oaspeţi obişnuiţi cu somptuozitatea curţii regale ţariste. Pentru ţarul Alexandru al II-lea a fost aleasă o vilă de pe strada Fulgeanu (sau Sf. Nicolae?), casa fostului prefect Negulescu. Ţarul era un mare iubitor de flori, aşa că administraţia ploieşteană de atunci s-a îngrijit ca reşedinţa temporară a oaspetelui să fie înconjurată de o curte generoasă. Măcar atât au putut oferi, pentru că despre condiţiile de cazare rezervate ţarului, impresiile nu au fost dintre cele mai bune. Era tot ce-i putea oferi mai bun oraşul la acea vreme. Reşedinţa ţarului este descrisă de Mihail Sevastos în ”Monografia Ploieştiului” astfel: ”o graţioasă locuinţă cu două rânduri, la un metru de la nivelul străzii. Arhitectura e destul de artistică, decoraţiile modeste: e tot ce poate oferi mai bine oraşul. Înăuntru, din sala de intrare, la dreapta odaia ofiţerilor, la stânga cea pentru serviciu, în fund coridor spre curte şi sufragerie. De la ofiţeri se trece în salonul turcesc galben-roşu, cu semiluna pe perdele şi biroul de nuc, oglinzile sunt mediocre. Salonul nu-i prea pare lui Lazzaro bine mobilat, un magazin de mobile, scaune aurite, de mahon, cu stofe de coloare deosebită, consile şi canapea de mahon aurit, fotolii de catifea albastră, coloare dominantă; în mijloc un frumos vas cu un portocal înflorit. Vine apoi camera de culcare: tapiseria e în atlas albastru, mobila de lemn de mahon cu sculpturi aurite; din tavan atârnă o candelă turcească de onix, singurul lucru frumos în tot apartamentul. Restul nu întrece luxul discret al casei unuia dintre seniorii nostri sau bancheri bogaţi; sala de prânz e din cele mai comune: mese, dulap şi scaune de nuc alb (…) Ţarul doarme în pat de campanie”, este descrierea vilei Negulescu, reşedinţa rezervată de ploieşteni, ţaraului Rusiei, în monografia lui Mihail Sevastos.


La Ploieşti erau sosiţi ziarişti şi delegaţi din Franţa, Italia şi Spania, iar impresiile acestora despre ceea ce au găsit în oraş nu sunt deloc măgulitoare, reţine Sevastos. Gazetarii străini speriaţi de noroaie şi de preţurile mari de la hotel. Italienii au fost uimiţi de curiozitatea femeilor gata la orice moment să răsară la fereastră sau să iasă în stradă. În plus erau deranjati de preţurile foarte mari de la hoteluri şi condiţiile de cazare îndoielnice ”În general o lume bună. Numai hotelurile scumpe şi proaste. Treizeci de lire o cameră într-un pod”. Tot despre preţurile mari, probabil mărite cu ocazia evenimentului, scrie şi un gazetar francez, notează Mihail Sevastos: ”un ziarist francez dă şase franci pe zi pentru o cameră la hotel Moldavia. Balconul are privelişti asupra unei curţi pline de gunoiu. În cameră – un pat de fier, o masă de toaletă fără ibric”. Străzile rău pavate au fost remarcate încă de atunci de străinii care au vizitat Ploieştiul, odată cu prinţul Rusiei. Din cauza prafului care predomina pe majoritatea străzilor din oraş, autorităţile au cerut ca, în perioada în care oaspeţii de seamă rămân în Ploieşti, trăsurile şi căruţele localnicilor nu aveau voie să circule pentru a nu polua aerul din apropierea reşedinţei ţarului. ”Toţi străinii se plâng de străzi. Unul zice că în trăsuri danţezi de ţi-i mai mare dragul. Un altul vorbeşte de atrocele pavaj a trei, patru străzi şi de abisurile de praf de pe toate celelalte. Străzile vecine cu casa ţarului sunt atât de prăfoase, încât a fost oprit orice vehicul cât va sta ţarul la Ploieşti”, se arată în Monografia Ploieştiului. Dincolo de aceste neajunsuri, străinii au concluzionat că Ploieştiul era un oraş interesant şi original. Ţarul Alexandrul al II-lea a ajuns la Ploieşti în data de 25 mai, seara, după aproape de ora 20.00. Istoricul Nicolae Iorga a descris că în ziua cea mare, gara din Ploieşti era împodobită cu ”suliţe lungi în culori ruseşti şi româneşti şi cu trofee purtând cifra împărătescului oaspete: A şi A II”. La vila prefectului Istrate Negulescu unde a locuit ţarul Alexandru al II-lea în vizita sa la Ploieşti a fost aşteptat de 700 de oficiali străini, ataşaţi militari şi, evident, oficiali ai armatei ruseşti conduşi de 20 de generali ruşi, dar şi de cei mai înalţi reprezentanţi ai statului gazdă, în frunte cu I.C. Brătianu.
Alegerea locaţiei nu era întâmplătoare: în apropiere îşi aveau baza, refugiaţii bulgari, luptători pentru independenţa ţării de sub stăpânirea Imperiului Otoman. Cum Rusia pornise oficial acest război împotriva turcilor, tocmai pentru a-i salva pe „fraţii“ lor slavi şi creştini de sub „jugul otoman“, stabilirea temporară la Ploieşti, înaintea pornirii ostilităţilor era un mesaj către poporul bulgar, că nu a rămas singur în faţa ocupaţiei turceşti. Ca atare, în zona Primăriei vechi (actualul Hotel Prahova) şi-au stabilit reşedinţele, în diverse locuinţe particulare rechiziţionate din timp de statul român, ţarul Alexandru al II-lea, cancelarul Rusiei, Alexandru Gorceakov, ministrul de război feldmareşalul Dimitri Miliutin, Marele Duce Nicolae, fratele ţarului, prinţul moştenitor „ţariceviciul“ Alexandru (viitorul ţar Alexandru al III-lea), în vârstă de 32 de ani şi Marele Duce Vladimir, fiul mai mic al ţarului. Nu au lipsit nici generali ruşi, din Marele Stat Major.
Datorită importantului oaspete, mai multe subunităţi ruseşti destinate protecţiei demnitarilor au fost încazarmate aici, în diverse clădiri. Cazacii de pe Don, în frumoasele lor tunici roşii sau albastre, au stat şi în corturi cazone, amplasate la marginea oraşului sau în curţile unor particulari. Ţarul Rusiei a rămas la Ploieşti 19 zile. A fost forţat de necesităţile războiului să mute cartierul militar la Slatina şi apoi la Zimnicea pe unde trupele ruseşti au trecut Dunărea.
Va urma

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

PERCHEZIȚII LA PENITENCIARUL PLOIEȘTI. GRUPARE INFRACȚIONALĂ, DESTRUCTURATĂ

Polițiștii Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Ploiești și procurorii D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești, în colaborare cu reprezentanții Penitenciarului Ploiești, au efectuat cinci...

Se distribuie cardurile de 180 lei/lună pentru persoanele vulnerabile

Deputatul PNL Roberta Anastase a anunțat că, în această sătămână, a început distribuirea cardurilor acordate persoanelor vulnerabile, potrivit prevederilor OUG 115/2020. În Prahova, vor...

Cei mai buni gimnaști din țară au concurat la Ploiești

Sala Sporturilor Olimpia din Ploiești a găzduit, la finalul săptămânii trecute, Campionatele Naționale de Gimnastică ale României, în urma cărora Marian Drăgulescu a câștigat...

Ministerul Mediului se laudă că protejează pădurile virgine

Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a aprobat introducerea a încă 3.791,5 hectare de păduri cvasi-virgine în Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasi-virgine din...

Zeev Sternhell, oracolul antifascismului

Profesorul Zeev Sternhell, laureat al Premiului Israel, şi-a dedicat cea mai mare parte a vieţii profesionale cercetării fascismului şi nedreptăţilor lui. Sternhell nu a...

Cartierul Roşu din Amsterdam, afectat de criza Covid

Vitrinele din neon nu mai sunt luminate, iar străzile Cartierului Roșu din Amsterdam arată precum cele ale unui oraş fantomă. Coronavirusul a lovit greu...