fbpx
12.3 C
Ploiești
miercuri, 28 octombrie, 2020
Acasă Tara de dincolo de tara Igor Dodon, un pietroi de gâtul Republicii Moldova, ce o trage la...

Igor Dodon, un pietroi de gâtul Republicii Moldova, ce o trage la fund

De cum s-a văzut înregistrat de CEC candidat la prezidențiale, Igor Dodon și-a făcut public, înainte de toate, programul de politică externă. Prioritățile formulate în acest program sunt calificate de Asociația de Politică Externă de la Chișinău, ca „cea mai agresivă tentativă de revizuire cardinală a politicii noastre externe din ultimii 20 de ani, axată pe obiectivul de integrare europeană și aderare la UE; ele sunt în contradicție flagrantă cu Declarația de Independență a Republicii Moldova și obiectivele strategice ale statului consfințite în Constituție”. Și Nicu Popescu, ex-ministru de externe în Guvernul Sandu, consideră acest program ca „cea mai agresivă tentativă de revizionism a politicii noastre externe din ultimii 20 de ani”. La o analiză, punct cu punct, a programului a procedat, în rândurile ce urmează, și Iulian CHIFU, director al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor și Early Warning.

Utopia statului cu fundul între două luntri – poți cădea cu fundul în apă
Nu o dată Chișinăul a fost acuzat că joacă precum vițelul blând ce suge la două vaci. Că încearcă să ia tot ce se poate și de la Est, și de la Vest, spre a profita la maximum pentru propria populație. Fără nici un angajament, fără nici un efort. Această postură putea merge atât timp cât și Vestul, și Estul se băteau pentru favorurile Chișinăului, fiind gata să pluseze cu noi resurse în dorința de a-l atrage într-o direcție sau alta. Ei bine, subiectul nu mai e de actualitate: UE nu aspiră să se extindă și să integreze Republica Moldova, iar Rusia nu are bani să o facă, nici favoruri să-i dea. Acum Republica Moldova, în viziunea programului de politică externă a lui Igor Dodon, este în relații bune și cu Estul, și cu Vestul. Nu vrea să aleagă nici o direcție în dezvoltarea sa – Moldova lui Dodon se îngroapă în străfundurile Siberiei și aspiră să intre sub dominația Imperiului nou pe care și-l creează Putin. Alături de statele Asiei Centrale, nicidecum măcar alături de statele independente din zona europeană a fostei URSS.
De fapt, Dodon propune ca Chișinăul să rămână cu fundul în două luntri. Afacerea merge, chiar dacă e extrem de incomodă, până la un punct – când cele două luntri se vor depărta și nefericitul care stă la mijloc, Chișinăul cu Dodon în frunte, va cădea cu fundul în apă. Despre asta e vorba: cât Estul și cu Vestul din povestea lui Dodon nu cooperează, din contra, Occidentul îl bagă la sancțiuni dure pe cel din Est, Republica Moldova e obligată să aleagă. De fapt, ea a și ales: din 2004, din vară, două legi votate cu o majoritate parlamentară absolută au stabilit formula de reintegrare cu Transnistria (autonomie clară, extrasă din programul 3D al societății civile, la care am participat alături de Oazu Nantoi, Viorel Cibotaru sau Igor Munteanu), dar și drumul spre integrarea europeană. Dodon nu are o altă lege care să întoarcă din drum, cu gradul de legitimitate al votului calificat de atunci, Legea lui Vladimir Voronin, devenit atunci pro-european. Deci, ceea ce propune el în programul său, dacă nu începe cu integrarea Republicii Moldova în UE, e o încălcare directă a legii.
Dezvoltarea reciproc avantajoasă și cu Estul, și cu Vestul, e imposibilă. Pentru că UE e donatorul de serviciu, alocând fonduri enorme de sprijin Chișinăului, cetățenilor, reformelor europene. Evident, dacă respecți regulile jocului și faci ceea ce trebuie. Iar Rusia e statul cu trupe de ocupație la Est de Nistru, situație sancționată prin Hotărârea Adunării Generale a ONU acum 2 ani la cererea Chișinăului! Nu mai spun de investițiile considerabile ale României în Republica Moldova tot în favoarea cetățenilor. Aceleași investiții pe care Dodon, cu nerușinare, le prezintă ca fiind realizările sale, după ce a primit ajutorul de la București clandestin, pe sub podurile din Chișinău, să nu vadă, Doamne ferește, românii basarabeni dimpreună cu toate minoritățile.
Embargoul economic, sancțiunile, distrugerea produselor exportate de Republica Moldova în Rusia se fac la ordinul guvernului rus, care a vrut să obțină o afacere gigantică și din pretinsul împrumut a 200 milioane de dolari pe seama cetățenilor moldoveni. Cum e dar cu echidistanța între Est și Vest? La ce folosește? La îndepărtarea principalilor susținători, scârbiți de lipsa crasă de deferență și bun simț, și la îmbrățișarea Rusiei din sufletul lui Dodon, care întoarce ostentativ spatele Republicii Moldova, susținând separatismul și alimentând cu arme trupele din stânga Nistrului, ca și alte separatisme interne la Comrat, Bălți sau Orhei.

Neutralitatea, nealinierea și Uniunea Euro-asiatică îngroapă Chișinăul
Ca să fie sigur că îngroapă și scufundă Republica Moldova, Dodon pune în prim planul politicii sale externe cele mai neavenite variante de orientări pe care nu le are nici o țară a lumii. Într-o analiză făcută acum vreo 10-15 ani cu IDIS Viitorul evaluam ce înseamnă neutralitatea Elveției, Finlandei, Suediei, Austriei, al cărei rezultat nu e deloc pe placul lui Dodon. A intra în sfera discuțiilor despre neutralitate înseamnă asumarea apărării de unul singur împotriva tuturor amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților. Or, Republica Moldova e plasată dincolo de Prut, de frontieră, în flancul Estic al NATO și în spatele Ucrainei, într-o zonă în care amenințările de securitate sunt mult mai mari. Elveția, Finlanda și Suedia, dar și Austria au cheltuieli de apărare și securitate infinit mai mari per capita decât Republica Moldova și au asigurată cooperarea cu UE și politica de apărare comună. Iar Finlanda și Suedia, nesituate în mijlocul Europei și NATO, au parteneriate cu Alianța Nord-Atlantică, participă la exerciții și misiuni comune, ambele considerând Rusia drept amenințare a securității lor.
Dodon a rămas în lumea viselor în care a fost altădată și Vladimir Voronin, care cerea statelor mari ale lumii să vină la picior și să-i garanteze neutralitate și securitate. Se numea atunci Pactul de Securitate. Dar așa ceva presupune costuri și relații pe care Republica Moldova nu le are, cum avea Ucraina în 1994 armele nucleare din perioada sovietică pentru care a obținut Memorandumul de la Budapesta, semnat de Federația Rusă, SUA, Marea Britanie și contrasemnat de Franța și China. Întrebați astăzi Ucraina cât a contat acordul și garanțiile la anexarea Crimeii sau la agresiunea militară din Estul Ucrainei. Nimic. Rusia, membru al Consiliului de Securitate, a încălcat nu numai acordurile de la Alma-Ata (ca și în cazul Republicii Moldova și al Georgiei), dar și Memorandumul de la Budapesta. Cam aceeași lecție privind neutralitatea și nealinierea o poate asuma Republica Moldova și de la Ianukovici, care credea că-și protejează țara renunțând la direcția NATO lansată de Iușcenko după Revoluția Oranj. Rezultatul? Dezastrul total, ruperea teritoriului său și împingerea practic fără alternativă a Kievului către Occident, către NATO, susținut astăzi de 72% din populație (față de 17 % în februarie 2014, înainte de anexarea Crimeii cu șarada omuleților verzi).

Partenerii strategici și cooperarea cu vecinii – falsuri și vise
Dodon își edifică politica sa externă pe utopii, vise imposibile și falsuri. Vorbește de parteneriate strategice cu SUA, China și Turcia. E o dorință sau un deziderat deja realizat? Pentru că Republica Moldova nu are nici un parteneriat strategic semnat cu nici unul dintre aceste state nici înainte, nici în timpul domniei lui Dodon. Nici nu avea cum. Visele unor relații de parteneriat strategic asimetrice cu marile puteri ale lumii sunt utopii. Parteneriatul strategic presupune relații militare, de securitate, economice, energetice, de cercetare și people to people deopotrivă. Igor Dodon nici nu știe despre ce vorbește și ce-și dorește, ce înseamnă aceste parteneriate strategice. În schimb neagă și uită că singurul Parteneriat Strategic semnat vreodată este cel cu România. Pentru Integrare Europeană!!! Pe care-l încalcă la fiecare pas. Îl neagă, îl ignoră. Și decupează doar avantajele, nu și reformele, așa cum o face și cu Uniunea Europeană. În program apare „dinamizarea relațiilor” cu vecinii România și Ucraina, sub imperiul relațiilor de bună vecinătate. Ce ironie a sorții!! Când nu respecți Parteneriatul Strategic cu România te aștepți ca cineva să semneze vreodată un parteneriat strategic sau orice fel de acord cu tine? Când nu ai relații decât foarte proaste cu cei doi vecini, singurii tăi vecini – dacă nu cumva consideră că e vecin cu Rusia pe Nistru!!! – cum vrei să le îmbunătățești sau dinamizezi? Ele nu există! Nu ești primit nici la București, nici la Kiev și cerșești pe după uși la reuniuni internaționale câte o poză de culoar când șefii de stat ceilalți merg la umblătoare. Ești izolat și pus la colț, ai o singură destinație pentru vizitele externe – Moscova.
Orice om pragmatic și cu scaun la cap încearcă să fie prieten cu cel care-l ajută dezinteresat sau măcar să facă tot ce poate pentru a îndeplini condiționalitățile de îmbunătățire a vieții propriilor cetățeni pentru a obține sprijinul pentru reforme de la donatorul binevoitor, fie el România sau UE. În schimb Dodon merge tot timpul după Rusia, care îl altoiește pe unde-l prinde și încearcă spolierea cetățeanului Republicii Moldova. În programul său electoral Rusia și Uniunea Euroasiatică împing UE la coada listei, puțin deasupra Organizației Cooperării Economice la Marea Neagră. Cum să nu fie supărat Bruxellesul pentru o asemenea jignire, un asemenea afront al președintelui pro-rus, care confundă umorile sale de acasă – deși părinții sunt oameni harnici, români cu scaun la cap – cu politica de stat. Un marginal fără pic de știință de carte în politica externă, care nici nu ascultă pe nimeni. Cu diferite ocazii, oficialii MAEIE au tot încercat să-l modereze și să-l scoată, dar dacă omul nu vrea și nu vrea să fie trecut strada…
Cu puțini studenți trimiși în Rusia și cu forumuri economice în care câștigă doar companiile ruse, singura promisiune este că va fi deschisă piața rusă și altor întreprinderi, dacă plătesc obolul de ascultare lui Dodon. Întrebarea este cine mai crede, odată ce, în 4 ani, Dodon, care rupe ușa Kremlinului o dată la două luni, nu a realizat încă deschiderea cinstită a pieței ruse pentru Republica Moldova? Cum o face UE pentru o mare parte din produsele din stânga Prutului. În schimb se lansează în asumarea programului integrării depline în Uniunea Euroasiatică, pe pilonul cooperării tehnico-științifice, schimbului de informații, apărării și securității. Adică își anunță vasalitatea umilă în fața Rusiei lui Putin. Pe cine o fi reprezentând Dodon? A primit cumva mandat național de re-subordonare a suveranității Republicii Moldova față de Rusia? Că integritatea teritorială și independența deja a arvunit-o lui Putin.
La sfârșitul programului, o frază rătăcită despre Uniunea Europeană, restrânsă doar la nivelul instituțiilor și standardelor UE „în domeniul dreptului și al combaterii corupției”. Nici măcar statul de drept nu e menționat de către autorul programului (de Dodon nu mai spun, el nici nu știe ce înseamnă asta). Și vine cu independența justiției, care nu există, și cu combaterea corupției, care în programul lui pare o glumă proastă! În rest, ne anunță că va păstra participarea la Consiliul Europei și că vrea aprofundarea relațiilor bilaterale cu statele UE, de care este complet izolat și din care motiv nu a putut-o face până astăzi. În schimb, programul se încheie apoteotic cu participarea la lucrările Organizației Cooperării la Marea Neagră pentru a promova IMM-urile de la Chișinău. Halal program!
Dacă bătălia electorală s-ar da pe programe, Igor Dodon ar pica cu brio. El ar fi căzut, cu acest program, la orice formă de admitere într-o facultate de Relații Internaționale. Din păcate Dodon nu mizează pe programe, ci pe furtul de voturi, selectarea votanților cărora le e permisă participarea la vot și păcălirea încă o dată a cetățenilor. În fața unei opoziții dezbinate, unde există programe cu soluții multiple, unele mai bune, altele mai puțin concrete, dar măcar coerente, Dodon nu are ce vorbi la capitolul politică externă, de securitate și apărare. Dodon este un adevărat pietroi de gâtul Republicii Moldova, care o trage cu totul la fund, distrugând toate șansele sale de supraviețuire și relansare economică după pandemia de coronavirus.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

Kosovo, o gaură neagră

Kosovo reprezintă în continuare o gaură neagră şi un butoi cu pulbere, a declarat jurnalista şi scriitoarea italiană Maria Lina Veca, într-un interviu acordat...

Guvernul a înființat Poliția Animalelor

Guvernul a aprobat, recent, înființarea Poliției Animalelor, a anunțat ministrul de Interne, Marcel Vela: „Odată cu apariția acestei ordonanțe de urgență în Monitorul Oficial,...

Ploieștiul figurează printre orașele fericite ale României

Banca Mondială a publicat un studiu care cuprinde și 41 de orașe din România privind gradul de mulțumire a locuitorilor sub aspectul stării financiare...

Deși criza bântuie România, Camera Deputaților acordă stimulente Covid (și) în învățământ

Deși cunosc foarte bine că bugetul țării se află în uriașă dificultate, parlamentarii PSD și aliații de la ALDE și Pro România au adoptat,...

Petrolul Ploiești Continuă parteneriatul cu Alexandrion

Parteneriatul dintre FC Petrolul Ploiești și Alexandrion Group va continua și pe parcursul sezonului 2020-2021, intrându-se, astfel, în cel de-al șaptelea an al existenței...

La pomul lăudat să (nu) te duci cu sacul?

Pe hârtie, Prahova se umple de bazine de înot, săli și complexuri sportive Dacă ar fi să ne luăm după niște tabele înșirate de Compania...