Și mă amuză că nimic nu se schimbă. Se pornesc tagadaua, tiribomba, flașneta și bâlciul e gata.
Aceleași programe de divertisment.
Acuzații, atacuri, șantaj și amenințări. Pe scurt, “Destructurarea dușmanului”.
Și dacă nu-mi spunea nimeni că e campanie, tot îmi dădeam seama, după mugurii de presiune pe care cei implicați o pun pe toți cei pe care nu-i consideră de partea lor.
Din tabloul ăsta face parte și amenințarea oamenilor din presă.
Se întâmplă o dată la patru ani.
E de râs!
Pentru mine, unul, să încerci în ziua de azi să ameninți un jurnalist, fie el și cu o duzină de urmăritori, este nu doar o imbecilitate, pentru că orice se află mai devreme sau mai târziu, ci și o dovadă de mentalitate sud-americană.
Ce n-au înțeles gringo’s?
Că ziaristul nu candidează!
El, dacă nu e mercenar, are o singură misiune.
Să scrie adevărul.
Unul care poate să doară, dar în niciun caz nu o face cu rea-intenție.
Așa că, stați liniștiți la locurile voastre!
Nimeni din redacție nu candidează. Chiar dacă unii dintre noi suntem mai vizibili.
Avem drumuri separate.
Vă promit doar atât: o să ne facem meseria, așa cum ne-o facem de 33 de ani, fără niciun interes ascuns!
Editorial de Marius Marinescu