GENERAȚIA DE SACRIFICIU NU SUNTEM NOI, CI AI NOȘTRI

Da, chiar așa.
De bine de rău noi am mai prins ceva carte făcută într-o școală în care predau profesori, nu suplinitori trecuți la apelul de seară în rândul “dascălilor”.
De bine de rău am învățat după o programă (acum învechită) dar atunci, concepută de specialiști și academicieni, adaptată vremurilor, nu cu struțo-cămila asta de curriculă școlară făcută pe genunchi de semidocți unși în fruntea învățământului de politicieni plagiatori.
De bine de rău, pentru noi educația fizică, mersul pe jos spre și de la școală, taberele și drumețiile organizate de profesorii de sport au rămas, în marea lor majoritate, singurele activități fizice, în timp ce astăzi, ai noștri mototoli nu știu nici să meargă corect pe stradă, iar scutirea de la efort fizic este sport național.
De bine de rău, noi am avut noroc de o minimă supraveghere, tratare, vaccinare și educație medicală făcută de medicii din cabinetele școlare.
De bine de rău, noi roșeam în fața profesorilor atunci când eram prinși cu temele nefăcute, nu răspundeam cu tupeu, jigneam, sau săream la bătaie cu cadrele didactice, așa cum se întâmplă acum.
De bine de rău, părinții noștri au avut rușinea și respectul necesare să nu intre în cancelarii, peste profesori, pentru a pune ei note odrazlelor, cu amenințări, miloagă, bani etc.
De bine de rău ne recunoșteam între noi, copiii, ca fiind mai deștepți sau mai blegi, după rezultatele din catalog, de la olimpiade și de la alte concursuri școlare, nu după mașina părinților, hainele de firmă, banii din pușculiță…pardon!, din buzunarul de la spate, ca acum.
De bine de rău ne duceam la școală….nu ca acum!
Așa că nu noi suntem adevărata generație de sacrificiu ci ei, copiii noștri, cei de care, din păcate, din ignoranță, nepricepere și cu inconștiență ne batem joc.
Vai de viitorul nostru!