Spre deosebire de actori, autori de cărți, pictori, moderatori și alți cetățeni demni de a fi decorați de președintele Iohannis, în marea lor majoritate doar pentru că l-au pupat unde nici el n-a cerut, noi, ceilalți, cetățenii de rând, care l-am votat sau nu, ce avem a-i înapoia!?
Pauză! Una mare!
Chiar nu am idee ce i-aș putea da înapoi domnului președinte, pentru că, sincer, nu am primit cu adevărat, timp de 7 ani, nimic de la el.
Așa că, zic să-și ia singur lucrurile pe care a mimat că ni le oferă și să își vadă, pentru restul de ani câți au mai rămas din mandat, de drumurile prin străinătățuri, în care se simte atât de confortabil cu engleza lui impecabilă.
Și să-și ia și pauzele mult prea mari dintre cuvinte. Că doar, da, le merită! Sunt ale lui. Și zâmbetul ăla fals, afișat atunci când acuza PSD de crimă împotriva propriului popor. Da, e tot al lui. Să îl ia înapoi! Paltonul aruncat pe mașină. Și pe ăla să și-l ia. De tot! La fel să facă și cu victoriile 1 (mai 2020), 2 (septembrie 2020) și 3 (februarie 2021) împotriva Covid19. Nu de alta, dar vine și “victoria” cu numărul 4…și tare mi-e că o să-l depășească pe Stefan cel Mare la bătălii “câștigate”.
Speranța, încrederea, corectitudinea,
respectul, onoarea, demnitatea… pe astea și le-a luat singur, înapoi, de mult.
Și atunci? A mai rămas ceva!?
Ei, da! Adevăratul Iohannis. Cel care iese la lumină atunci când caracterul bate autocontrolul.
Așa s-a întâmplat zilele trecute, când, în timpul ultimei întâlniri pe care a avut-o cu PNL-PSD și UDMR, după ce și-a exprimat bucuria că “s-a ajuns aici”, s-a întors către cameramanii, reporterii și reporterițele din sală, cei care filmau momentul, și li s-a adresat printre dinți: “Gata băieți!”
Afară! Atât mai avea să zică și îl vedeam pe adevăratul neamț. S-a oprit la timp, dar am înțeles cum gândește “domnul”. Nici nu mai era nevoie de încheiere.
Atitudine de profesor care îi poate da afară din clasă, când vrea el, pe “corigenții” de ziariști.
Atitudine de boier, cu biciul în mână, alungând iobagii de pe tarlaua lui.
Atitudine de monarh uns de Dumnezeu, căruia privirea îi arde, iar vocea îi fulgeră asupra poporului nărod.
Atitudine de paznic de închisoare.
Atitudine de om lipsit de respect față de oamenii aflați la muncă și de meseria de jurnalist, tot atât de licențiată ca și cea de profesor, dar mult mai grea, de multe ori mult mai ingrată, mai expusă, lipsită de posibilitatea de a face bani din meditații, o meserie mai plină de pericole și de neajunsuri…
Sincer, nu știu ce aș putea să îi mai cer acestui om!?
Astăzi mi-a fost clar ce este acest personaj. O poleială. Una mare. Ca o bomboană din pomul de Crăciun, din care nu a mai rămas decât ambalajul. Și acela, șifonat!
Ei bine, poporul ăsta de oameni mult prea buni a înghițit prea multe mizerii. Și tare îmi este frică de ziua când românii vor spune răspicat și cu parul în mână, “Gata”, luați-vă catrafusele și dispăreți…”băieți!”
Editorial de Marius Marinescu
