Oricât am vrea să părem altceva decât ceea ce suntem, să ne controlăm comportamentul pentru a crea o altă impresie decât cea reală și oricât de mult ne-am băga în cap ideea că am ajuns să stăpânim aproape tot ceea ce este în jurul nostru (oameni și acțiunile lor), n-o s-o putem face la nesfârșit.
Iar adevărul și adevăratul TU, mai devreme sau mai târziu, vor ieși la suprafață.
Și atunci, are rost să încerci să te minți pentru ca, într-un final trist, să te faci de rușine!?
Știu că o să zici că ție n-are cum să ți se întâmple, că ai acumulat destulă experiență cât, atunci când, Doamne ferește, vei cădea, să te ridici, să te ștergi de praf și să continui, ca și cum nu s-a întâmplat nimic.
Ei bine, dacă nu ești sincer cu tine, n-o să poți fii nici cu ceilalți, iar căzătura ta, oricât de repede te-ai scutura și ai strânge din dinți ca să nu se vadă durerea prin care treci, va fi atât de amară, încât îi vei simți gustul în fiecare sculare și culcare, până la capăt. O otravă care nu te va lăsa să-ți mai revii vreodată.
Și pentru că ai ales un drum din care nu te mai poți întoarce și în care vinzi o imagine fardată, a ta și a realității din jurul tău, ce ai zice să pui puțin frână vieții tale actuale și să reflectezi la următoarea idee.
Nu crezi că, în cazul unui eșec, vei regreta că ai făcut și ai arătat așa cum au vrut alții să faci și să fii, în loc să dai oamenilor șansa să îl cunoască pe adevăratul TU!?
Ok, și acum o să îmi spui că nu concepi un eșec.
Așa să fie! Dar, mai devreme sau mai târziu, tot o să iasă adevăratul om din personaj. Tot o să te strângă haina luată de împrumut și o să te încurce ideile învățate pe de rost, pentru că, deși asumate, nu sunt integrate complet și definitiv în ființa ta.
Și atunci, de ce nu ai puțin curaj să fii tu?! Așa cum te știu părinții tăi. Cum nu te poți ascunde că ești în fața prietenilor din copilărie. Să fii sincer cu tine și cu cei din jur, ca în fața duhovnicului.
Fără fard. Fără mișcări și discursuri învățate pe deasupra. Fără frână la gură. Fără teama că vei fi judecat greșit.
Este momentul tău!
Al adevăratului TU!
Este șansa ta, dar și a noastră, de a ne cunoaște cu adevărat. Iar lucrul ăsta, poate lega pe viață un sentiment de respect, indiferent că ne placem sau nu unii pe alții, așa cum ne-au făcut mamele noastre, am fost educați și dacă avem sau nu valori comune.
Fă asta pentru că, la final, noi vom alege nu rațional, ci emoțional, sinceritatea, sau ceea ce ni se pare că este mai aproape de real.
Mai exact, AUTENTICUL.
Îl vom alege pe adevăratul, nu pe mincinosul…TU!
Editorial de Marius Marinescu
