fbpx
joi , 2 iulie 2020
Home / Mozaic / Documentar / Evreii (5)

Evreii (5)

După aproape 445 de ani de dominație persană și greacă statul evreu devine unul liber și independent sub conducerea lui Simeon (143-135 Î.Ch.) din familia hașmonenilor. Simeon dobândește dreptul de a bate monedă ceea ce însemna simbolul redobândirii independenței. Tot el reînnoiește pactul cu Roma. Despre aceasta citez istoriograful Pompeius Trogus care afirma ironic: “ Scăpați de Demetrius (rege sirian) evreii cuceriră prietenia romanilor și obținură de la ei libertatea, căci în acea vreme Roma împărțea cu mărimie bunuri străine”. Momentul de independență al iudeilor a fost marcat de găsirea rezolvării unei mari probleme și anume așezarea noului stat independent pe principii vechi teocratice. Principii hașmoneni au fost limitați în deciziile lor de a transforma Iudeea într-un stat politico – militar modern, de opozița teocraților atât din rândul maselor cât și al preoților. Au apărut în acest context primele partide politice cel al fariseilor (politico-religioși) și cel al saducheilor (primau interesele statale celor religioase). Dar cum puterea duce la grandomanie, din randul principilor hașmoneni au început sa se declare regi (în contradicție cu tradiția profetică în care se spune că rege nu poate fi decăt cineva din neamul lui David), odată cu Aristobul (104-103 Î.Ch.). Disputele interne au dus la un război fraticid care a permis Romei, prin generalul Pompei, să transforme Iudeea într-un stat autonom sub protectorat roman (65-61 Î.Ch.). Independența Iudeei n-a durat decât 80 de ani.

Protectoratul roman (9)
În secolul I Î.Ch. regatele urmașe ale imperiului lui Alexandru Macedon (Seleucid, Ptolomeic, Attaliz, Antigon) vor cădea rând pe rând sub dominația romană. De remarcat folosirea de către romani a saduceilor în funcțiile administrative ale statului iudeu, ceea ce a determinat în timp o revoltă fățișă a evreilor față de romani. O altă cauză a revoltei evreilor împotriva romanilor a fost jaful și pângărirea sistematică a Templului de către aceștia. În 55 Î.Ch., după retragerea dictatorului Sulla, se formează triumviratul Crassus (care va administra partea asiatică a Imperiului roman), Pompei (care va administra Spania) și Cezar (care va administra Galia). Crassus va jefui Templul din Ierusalim de multe odoare de aur. Va pieri, însă, la scurt timp în lupta cu parții. Pe de altă parte Cezar și Pompei au intrat într-un conflict deschis în urma căruia Cezar rămâne singurul conducător al Republicii Romane. Cezar acordă o largă autonomie Iudeei. Serviciul religios nu mai era îngrădit. Statul evreu a fost scutit de taxe. Moartea lui Cezar (44 Î.Ch.) a îndoliat sincer Iudeea. În această perioadă remarcăm guvernarea lui Irod, considerat un geniu rău al Iudeei. După moartea lui Cezar se formează al doilea triumvirat (Marc Antoniu, Octavian și Lapidus). Antoniu va răspunde de partea asiatică a republicii. Relația cu Cleopatra a VII-a avea însă să-i fie fatidică. În această perioadă tulbure urcă pe tronul Iudeei cu ajutor roman, Irod I (37-4 Î.Ch.) . Domnia lui este una a paradoxurilor. Pe deoparte prosperitate economică, pace și stabilitate dar pe de altă parte o domnie tiranică, crudă, violentă. Irod nu este acceptat nici de farisei nici de saduchei. Între timp are loc în 31 Î.Ch. bătălia de la Actium în urma căreia Antoniu și Cleopatra a VII-a sunt înfrânți, iar Octavian devine unicul conducator al Republicii. În 27 Î.Ch. Octavian a primit titlul de imperator Caesar Augustus divi filius ( fiul divinității). Irod reușește să intre și în grațiile lui Octavian. Irod a separat puterea de stat de cea religioasă. Trebuie amintită și contribuția lui Irod la renovarea și înfrumusețarea Templului cel vechi. După moartea lui Irod a izbucnit o puternică revoltă în Iudeea. În acest context este jefuit Palatul regal și Templu de către romani. Revolta este înăbușită în sânge de către guvernatorul Siriei, Varus. Mulți evrei sunt crucificați, alții luați sclavi. Pentru Talmud “războuiul lui Varus” înseamnă începutul sfârșitului Iudeei. Urmașii lui Irod au moștenit toate defectele acestuia dar mai puțin din calitățile sale. Între 4 Î.Ch. și 39 D.Ch. a domnit Irod Antipa . Acesta este cel care s-a căsatorit cu fata fratelui său vitreg (deja căsătorită) repudiindu-și propria soție. În timpul dominiei sale au loc și faptele scrise în Noul Testament. Irod Antipa va fi destituit din funcția de tetrach de împăratul Caligula(urmașul împăratului Tiberiu). În perioada 26-36 D.Ch. procurator în Iudeea a fost Pilat. Filon din Alexandria a caracterizat astfel administrația lui Pilat din Pont:”Mită, jafuri, viclenie, jigniri, maltratări, execuții necurmate fără sentință”. Împăratul Tiberiu a fost nevoit chiar să intervină pentru a tempera zelul lui Pilat. Numele său va fi stigmatizat pentru vecie pentru răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos. Începând cu anul 34 D.Ch. încetează protectoratul roman și începe stăpânirea directă a Iudeei. În anul 38 D.Ch. are loc primul pogrom împotriva evreilor, în orașul Alexandria. Acesta a fost cauzat de revolta evreilor când li s-a impus cultul împaratului Caligula în Templu din Alexandria. După moartea lui Caligula, sub regele Agrippa evreii se bucură pentru ultima dată de o perioadă de pace și prosperitate. Totuși trebuie să amintim că el este cel care îi condamnă la moarte pe apostolii Iacob și Petru. După moartea lui Agrippa, Iudeea este condusa din nou de procuratori. În deceniul 7 D.Ch. are loc războiul galileic în urma căruia Iudeea dispare din istorie. Astfel în 67 D.Ch. Vespasian împreună cu fiul său Titus pregătesc trupele pentru operațiunile militare în Iudeea. Peste 600.000 de ostași romani au început în mod sistematic cucerirea cetăților evreilor. Până la sfârșitul anului 67 D.Ch. Galileea a fost cucerită. Vespasian va fi incoronat în 69 D.Ch. ca împărat întemeind dinastia Flavilor. În acest timp între evrei erau dispute care nu depășeau nivelul intereselor personale ale comandanților diferitelor facțiuni ale zeloților. Fiul lui Vespasian, Titus, va conduce aproape 80.000 de ostași romani în asediul Ierusalimului. In luna iulie a anului 70 D. Ch. Templul este distrus și jefuit (ziua 9 luna Av ). Dintre trofeele de război duse la Roma amintesc candelabrul cu șapte brațe (menora) din aur masiv, masa de aur pe care se puneau cele 12 pâini simbolizând cele 12 triburi de evrei, vase de aur precum și un sul din Tora. În 73 D. Ch. a căzut și ultima cetate a evreilor, Masada. Mulți evrei au preferat să se sinucidă decât să cadă pradă romanilor. Se poate face o paralelă cu atitudinea dacilor împotriva cotropitorilor romani. Josephus Flavius face comentarii în scrierile sale despre războiul dintre evrei și romani dar și despre războiul dintre daci și romani, văzând între acestea unele similitudini.
Va urma
Bogdan-Lucian SĂLĂJAN

Distribuie:

Check Also

ALIMENTE ANTIASTENIE

Iarna, chiar dacă e una mai blândă, ca în anul acesta, ne secătuieşte de vlagă, …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *