fbpx
joi , 2 iulie 2020
Home / Mozaic / Documentar / Evreii (4)

Evreii (4)

Evreii (4)

  1. Profeții

Profeții și învățății care i-au însoțit pe evrei în exilul babilonean, au avut o misiune foarte grea, aceea de a lămuri poporul, care credea într-un singur Dumnezeu și care nu a păcătuit mai mult decât alte popoare, de ce a fost așa crunt lovit. În Tora Dumnezeu este unul nemilos care pedepsește copiii pentru faptele părinților. Dar poate fi Dumnezeu așa de nedrept încât să pună semnul egalității  între vinovați și nevinovați? La această întrebare primul care dă un răspuns a fost profetul Iehezkel (Ezechil) care a formulat ideea mesianismului. Și anume că poprul iudeu a fost ales de Dumnezeu pentru ca prin suferință să se curețe de păcate, să salveze celelalte popoare prin întoarcerea lor cu fața către Dumnezeu Unicul. Un grup de patrioți evrei, în frunte cu profeții, întrețineau speranța într-o întoarcere în patrie, restaurarea statului evreu sub forma unui regat condus de către un urmaș al lui David.  Un alt profet al perioadei exilului babilonian a fost Ișaiahu Babilonianul (Isaia din Babilon) , care prin cuvinte meșteșugite a întărit credința evreilor că viitorul lor este  unul nobil. El a arătat ca deși poporul evreu are “privilegiul” de a fi prigonit până la moarte, el este nepieritor; este sclav disprețuit și totuși martir în veșminte regale. Un alt profet, Irmiahu (Ieremia) prezicea invazia popoarelor nordice și căderea Ierusalimului. Sfaturile sale au fost urmate de către evrei în toate perioadele de pribegie a acestora până la înființarea statului modern. “ Clădiți case și locuiți în ele, nașteți feciori și fete și înmulțiți-vă , nu vă împuținați, munciți cu sârguință pentru propășirea țării în care vă aflați,  rugați-vă lui Dumnezeu pentru propășirea țării, pentru că de bunăstarea ei depinde bunăstarea voastră “ (Ieremia, 29, 5-7) . Conservarea patriotismului spiritual a constituit condiția esențială a supravietuirii poporului evreu în exil. Această sarcina a revenit unui grup de învățați numiți tanaimi. În timpul exilului babilonian a fost scrisă învățătura orală pentru a nu se pierde (diferită de Legile lui Moise) și care s-a numit Mișna. Aici erau înscrise ritualurile, tradițiile, obiceiurile dar și un adevărat cod civil al comunităților de evrei aflate în exil. Acasta a fost completată cu Ghemara, cele două scrieri formând împreună Talmudul.  După cucerirea Babilonului de către  regele perșilor Cyrus în 538 Î.Ch. evreii au fost lăsați să se întoarcă în țara lor, să-și refacă statul și să-si ridice Templul.

7.Evreii sub greci

Principalul eveniment istoric, după căderea Imperiului persan, și care a influențat istoria poporului evreu, a fost expansiunea greco-macedoneană în Orient. Regele  Filip al II-lea (359- 336 Î.Ch.) înfrânge pe greci la Cheroneea în 338 Î.Ch.,  asigurănd hegemonia macedoneană în lumea greacă. După asasinarea sa la tron urmează Alexandru al III- lea (336-323 Î.Ch.). În vârstă de numai 20 de ani dar avându-l  dascăl de Aristotel, a visat la un imperiu pe trei continente (Europa, Asia, Africa) cu capitala la Babilon. Față de evrei a manifestat toleranță și înțelegere. La intrarea în Ierusalim s-a dus la Templul lui Solomon (refăcut după venirea din exilul babilonian), unde a adus ofrande. Respectul a fost reciproc și în onomastica ebraica a fost introdus numele de Alexandru. După moartea lui Alexandru cel Mare, imperiul acestuia a fost împărțit intre generalii săi. Teritoriile din est (Mesopotamia și Persia) au fost obținute de către Seleucizi, aceștia formând Imperiul Seleucid; Macedonia și Grecia au fost obținute de către Antigonizi; Egiptul  a fost obținut de către Ptolomei, astfel formându-se Egiptul Ptolomeic (Ptolomeu I Soter fiu al lui Filip al II-lea si frate de tata cu Alexandru); Asia Mică  a fost obținută de către Attalizi. Posesiunile indiene au fost pierdute. Perioada elenistică a evreilor a fost marcată de o migrație a acestora către Egipt unde se ridică un al doilea mare templu evreu, fapt ce va crea mari dispute și sciziuni în societatea iudaică. Israelul nu mai exercită asupra evreilor nicio atracție, chiar și după dobândirea independentei. În perioada ptolomeica este tradusă Biblia din ebraica în greacă în orașul  Alexandria, de către șaptezeci de înțelepți, numindu-se astfel Septuaginta. Aceasta a fost prima solie transmisă de către iudei lumii întregi. Este intrarea valorilor spirituale evreiești în circuitul mondial (de atunci). Este lucrarea pe care Sf. Pavel o folosește in justificarea mesianismului și originii divine a lui Iisus.Despre Septuaginta se poate scrie o altă carte.Regina Egiptului,  Cleopatra este susținută de către trupe iudaice în lupta cu cumnatul său Ptolomeu al VII-lea, pe care-l și înfrânge ( este vorba de Cleopatra a II-a nu Cleopatra a VII-a iubita lui Iulius Cezar și a lui Marc Antoniu). Regatul Iehuda va trece de sub dominația egipeană (ptolomeică) sub cea siriană (seleucidă). Sub seleucizi se interzice la un moment dat studierea Torei, prăznuirea Sabatului și circumcizia, încercându-se ștergerea deosebirii sub aspect religios dintre greci și evrei. Acest fapt va determina o revolta a evreilor sub conducerea familiei Hașmonenilor (Macabeii). Aceasta se va finaliza printr-o pace încheiată între evrei și sirienii seleucizi. A fost un moment istoric care a dovedit voința evreilor de aș păstra identitatea și orice impunere religioasă forțata nu putea fi realizată. Însă, intrată în legătură strânsa cu lumea elenistică Iudeea, care anterior se izolase de tot ce era străin, nu se mai putea sustrage procesului general de elenizare. Această elenizare nu este cea a elenismului lui Socrate,Aristotel, Platon al marilor dramaturgi Sofocle, Eschil, Euripide ci este un elenism decadent. Dar și așa manifesta o mare atracție pentru societatea iudaică  din acea vreme mai ales din partea aristrocrației. Se formează chiar un partid al eleniștilor care milita pentru o elenizare chiar și a religiei evreilor.

Regatul Hașmonenilor (8)

Pe fondul dezbinării societății iudaice, se remarcă partidul lui Iehuda Ha-Makabi care încheie un tratat de prietenie cu Roma la 161 Î. Ch., tratat care să-l sprijine în lupta împotriva sirienilor. Iehuda Ha-Makabei va muri eroic în 160 Î.Ch. în lupta cu sirienii, însă moartea sa va trezi conștiința natională a evreilor. Timp de mai bine de 20 de ani evreii vor încerca să obțina independența. Din neamul hașmonenilor se ridică Simeon și Ionathan care reușesc consolidarea statului iudaic. Ionathan este ucis de sirieni iar Simenon este numit capetenie de către o adunare formată din populația Ierusalimului, Sfatul Țării, preoți etc. a fost numit principe, mare preot și conducător militar. Nu a fost numit rege pentru că nu făcea parte din neamul lui David însă demnitățile de principe și mare preot au devenit ereditare în virtutea marilor servicii aduse patriei și poporului evreu. Această perioadă încheie și scrierile Vechiului Testament.

 

Va urma

Bogdan-Lucian SĂLĂJAN

Distribuie:

Check Also

USTUROIUL VERDE

ANTIBIOTICUL SI ANTIOXIDANTUL NATURAL DIN USTUROIUL VERDE Allium sativum este denumirea ştiinţifică a usturoiului, plantă …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *