fbpx
30.4 C
Ploiești
sâmbătă, 11 iulie, 2020

Evreii (3)

3.Regii
Victoriile obținute de triburile de evrei când formau coaliții defensive, nu le-au asigurat deplina securitate însă le-a întărit convingerea că numai o unitate națională va putea ține dușmanii la respect. Popoarele din jurul lor aveau toate organizate monarhii reușind, nu de puține ori, să facă legea în zonă (mai ales filistenii ) impunând tributuri grele evreilor. Profetul Samuel reușește să impună în anul 1030 Î.Ch. monarhia ca formă de organizare a evreilor iar primul rege a fost păstorul Saul. Acesta va face o greșală politică încercând la un moment dat să preia și puterea religioasă, evenimentele întorcându-se împotriva lui. Lupta cu filistenii îl scoate în evidență pe tânărul David, care-l înfrânge pe Goliat. O a doua greșală a lui Saul a fost a-l considera pe acesta un rival la tron. După moartea lui Saul și a fiilor săi în lupta cu filistenii, David este încoronat rege de către bătrânii înțelepți ai triburilor de evrei. David, după ce-i învinge pe ievusiți, stabilește capitala regatului evreu la Ir-David (Orașul lui David) – Ierusalim. Aici a fost adus Tabernacolul, așezându-l într-un cort anume până la mutarea sa în Marele Templu pe care voiau evreii să-l ridice. Din timpul domniei lui David amintesc și relația pe care a avut-o cu fiul său cel mai iubit Avesalom (Absalom). Acesta a încercat să-i ia tronul tatălui său însă sfârșește prin a fi ucis. Recomand romanul lui William Faulkner “Absalom, Absalom” care grefează întâmplări moderne pe faptele biblice amintite. David înainte de moarte îl încoronează ca rege al evreilor pe Șlomo (Solomon). Numele regelui Solomon derivă din ebraică (Șlomo, șalom – “pace”). Ca fiu al lui David, va finaliza visul acestuia de a ridica un templu în Ierusalim, pe muntele Moira acolo unde Avraam era gata să-l jertfească pe fiul său Isaac, pentru a-și dovedi credința în Dumnezeu. Regele Tyrului, Hiram, este cel care-l va ajuta cu materiale și forță de muncă pe regele Solomon pentru a ridica Marele Templu. Aici vor fi depuse într-o procesiune solemnă, Tabernacolul în care se aflau Tablele Legii primite Moise pe Muntele Sinai. Personalitatea lui Solomon a fost definită de proverbiala sa înțelepciune. De amintit și întâlnirea cu frumoasa regină din Saaba (în etiopiană Makeda), cu care, se pare, a avut o relatie mai mult decât diplomatică. Istoricii etiopieni consideră un punct de plecare în analiza asemănărilor genetice dintre evrei si populația etiopiană! Aș aminti și o interesantă ipoteză a istoricilor prin care Chivotul ar fi fost furat din Ierusalim de către fiul lui Solomon și al Saabei și dus în Etiopia. Biblia nu spune nimic despre chivot după ce acesta este așezat în Marele Templu de către Solomon. Cu Solomon se încheie un secol de afirmare a identității evreilor, a religiei și spiritualității lor.

4. Cele două regate
Nu sunt puțini istorici care consideră începutul regalității evreilor prin întemeierea celor două regate, Israel și Iudeea, iar că regii amintiți, Saul, David și Solomon, n-au fost decât niște comandanți de oști în vremurile de răstriște ale evreilor. Oricum, înființarea celor două regate este un moment istoric, relatat și biblic, prezent atât în scrierile hieroglifelor egiptene cât și în scrierile cuneiforme hitite și asiriene. Triburile nordice și transiordanice, 10 la număr, l-au proclamat rege pe efraimitul Ierovam, și s-a numit regatul Israel sau Efraim. La sud s-a format regatul Iehuda (Iudeea) format din triburile Iehuda, Beniamin și micul trib Șimon (dizolvat dealtfel în tribul Iehuda). Aceste două regate se vor război adesea. Dualismul regatelor evreiești a durat aproximativ două sute de ani (930 – 720 Î. Ch.) . Regatul Israel își va stabili capitala la Șhem (Samaria). Istoria Statului evreu de nord (Israel) a fost agitată și lipsită de glorie. S-au succedat timp de aproape doua sute de ani numeroși regi, mulți dintre ei sfârșind asasinați. În 721 Î.Ch. regele asirian Sargon al II-lea distruge complet Samaria, transformă regatul evreu în provincie asiriană și deportează peste 27.000 de evrei, aleși îndeosebi din rândul familiilor căpeteniilor și bogaților. În sud, regatul Iudeei, cu o suprafață de cinci ori mai mică și o populație de trei ori mai mică decât a regatului din nord, a fost tulburat mai mult de disensiuni interne. Capitala Iudeei era Ierusalimul. Teritoriul era unul arid și lipsit de bogății în comparație cu cel al regatului din nord.

5. Exilul babilonian
Din Biblie știm că prizonierii israeliți luați de Sargon al II- lea în 721 Î. Ch., au fost exilați în regiuni îndepărtate ale Mesopotamiei și Mediei (Persiei) și că, pe de altă parte, au fost așezați în regatul Israel asirieni, babilonieni și aramei. Așa este explicată noua populație a samaritenilor ca o populație semiisraelită, din amestecul băștinașilor cu noii coloniști implantați de Sargon al II-lea. Astfel a dispărut regatul Israel. Din cele zece triburi răspăndite de către asirieni sunt vag amintite de-a lungul timpului comunităti evreiești în India, China, Europa, Caucaz și Africa. Regatul Iehuda (Iudeea) a continuat să existe și să păstreze filonul spiritual și religios al evreilor. De altfel mulți evrei din nord s-au refugiat în acest regat. Spre sfârșitul secolului VIII Î.Ch. Iudeea cere ajutor asirienilor și-l primește în schimbul unui tribut. Începe, însă, la scurt timp o politică antiasiriană care durează mai bine de o sută de ani. În 701 Î.Ch. țara este invadată și pustiită de asirieni. Regele asirian Sanheriba cere o cantitate de aur regelui iudeu Ezechia (Hizkiahu) pentru a nu distruge Ierusalimul. Parte din acest aur va proveni din Marele Templu. Ciuma și amenințarea egipteană îl fac pe regele asirian să se retagă. Dominația Asiriei asupra Iudeei îl va determina pe regele Manase să accepte practicarea cultului asirian pe picior de egalitate cu cel al evreilor. În Ierusalim au fost ridicate temple în cinstea zeilor Baal și Astarte. Către anul 610 Î. Ch. Egiptul înfrânge Asiria. Căderea Asiriei va însemna însă ascensiunea Babiloniei, pe tronul acestui nou regat
urcându-se regele Nabucodonosor al II-lea (605-562), iar pericolul este profețit de Habacuc care se roagă lui Dumnezeu “De ce te înduri să vezi pe tâlhari și stai tăcut când cel fără de lege înghite pe cel drept?”. Și din Babilonia se va da lovitura de grație Iudeei. Profetul Ieremia dictează discipolului său Baruh tot ce a vestit timp de douăzeci și trei de ani cu privire la soarta Iudeei și pune să citescă în public mesajul astfel alcătuit. Regele iudeu Jehoiakim a rupt arogant mesajul profetului. În 602 î.Ch. Iudeea devine stat tributar Babilonului. In 597 regele iudeu împreună cu familia este dus în Babilon. Odată cu ei sunt duși și mari cărturari (printre care și profetul Ezekil) negustori, cetățeni de frunte ai Iudeei. Evreii au încercat o revoltă în 587 Î. Ch. Însă Nabucodonosor al II – lea atacă Ierusalimul pe care-l cucerește un an mai târziu. Regele iudeu moare în temnițele Babilonului iar familia sa este măcelărită. Acum este distrus și Marele Templu. Mare parte din populație este dusă în robie. Exilul relevă un paradox. Evreii se întorc de unde au plecat cu aproape 1500 de ani mai înainte, sub conducerea lui Avraam. Privind viața evreilor în exil sunt păreri împărțite. Unii istoricii consideră că evreii au fost ținuți în lagăre, supuși la munci grele, folosiți la întreținerea canalelor și reconstrucția țării. Alții consideră că babilonienii s-au comportat bine cu evreii acordându-le autonomie și numeroase drepturi. Un argument în acest sens este este Cartea profetului Daniel. Acesta împreună cu alți trei tineri iudei, Hanania, Mișael, și Azaria, au fost crescuți si instruiți la curtea regală babiloniană. Cartea lui Daniel ( un fel de Mircea Eliade al acelei vremi!) a fost mult timp repudiată, de-abia Septuaginta dându-i adevărata valoare între scrierile vechi ebraice. Cartea a fost scrisă în ebraică și aramaică, iar Iahve era pentru Daniel “Cel-Vechi-de-Ani”. Faptul că cei patru tineri respectau vechea lor religie și erau lăsați să o facă este un argument referitor la comportamentul întelegător al babilonienilor cu evreii. Aș mai adăuga un aspect. La intrarea în Babilon, trecând prin poarta zeiței Iștar, pe lângă grădinile suspendate ale Semiramidei, în față le-a apărut templul zeului Marduk (zeul suprem babilonian), o construcție imensă. Impresia lăsată evreilor a fost cea consemnata de Biblie, că babilonienii au vrut să ridice un templu până la Dumnezeu însă încurcându-le limbile n-au reușit să-l mai termine. O frumoasă întelegere a acestei pagini din Biblie o putem vedea într-un tablou al lui Pieter Bruegel cel Bătrân.
Va urma
Bogdan-Lucian SALAJAN

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

Șantier ANL abandonat, la Boldești-Scăeni

În iunie 2018, reprezentanți ai Agenției Naționale a Locuinței (ANL), ai județului și orașului Boldești Scăeni și-au făcut o fotografie de colecție odată cu...

Un volum juridic ce n-ar trebui să lipsească de la primării

A ieșit de sub tipar, chiar în anul scrutinului electoral, cartea semnată de conf. univ. dr. Mihai Apostolache, „Legea pentru alegerea autorităților administrației publice...

Prahova, trezește-te!

Consecință: numărul îmbolnăvirilor a ajuns la 614 și cel al deceselor-să le spunem grăbite de coronavirus-la 30! În 60 de zile de stare de...

Prahova în șantier

Spuneam că, poate și pentru faptul că 2020 este an electoral, în Prahova s-au deschis foarte multe investiții finanțate din fonduri europene, guvernamentale, județene...

România a pierdut locul I la credință

În 2019, românii se declarau cei mai religioși europeni. Un studiu din acest an, realizat de Pew Research Centre, arată însă că maltezii sunt pe...

Le-o crăpa primarilor din ultimii 20-25 de ani obrazul de rușine?

Parcul Memorial „Constantin Stere”, de la Bucov, are o suprafață de 135.334 mp care arată ca un hățiș mizerabil. Vorbim de ceea ce era,...