vineri , 8 noiembrie 2019
Home / Ocolul Pamantului / Europa de Est asistă la o revoluţie tăcută

Europa de Est asistă la o revoluţie tăcută

O revoluţie tăcută cuprinde întreaga Europă de Est. Din Cehia până în Albania şi din Slovacia până în România, oamenii ies în stradă, pentru a cere de la guvernele lor mai multă transparenţă. Deocamdată rezultatele au fost modeste, însă este o tendinţă care va juca un rol important în regiune, în anii ce vor veni, cât şi una care va influenţa viitoare decizii guvernamentale şi rezultate electorale.
Într-un moment în care UE nutreşte temeri tot mai mari privind starea democraţiei şi statului de drept în rândul membrilor ei şi al ţărilor candidate din Est, alegătorii transmit mesajul că vor ca guvernele lor să fie mai transparente – un lucru care, în cele din urmă, ar putea contribui la micşorarea faliei în creştere dintre jumătăţile vestică şi estică ale continentului, comentează agenţia americană Stratfor preluată de rador.ro.

Proteste în interiorul şi exteriorul UE
În prima jumătate a lui 2019, protestele au zgâlţâit ţări din Europa Centrală şi de Est (ECE) şi din Balcani. În Cehia, oamenii au ieşit în stradă de mai multe ori, pentru a cere demisia premierului Andrej Babis, din cauza unor acuzaţii de fraudă implicând fonduri UE. Protestele au atins apogeul la sfârşitul lunii iunie a.c., când, conform organizatorilor, 250.000 de oameni au protestat la Praga, cea mai mare manifestaţie de la căderea regimului comunist în 1989.
În Slovacia vecină, mii de oameni au ieşit în stradă în ultimele săptămâni, pentru a protesta contra guvernului şi a cere ca autorităţile să rezolve asasinarea, în 2018, a jurnalistului de investigaţii Jan Kuciak, împuşcat împreună cu logodnica sa în timp ce investiga corupţia politică legată de crima organizată. La fel ca în Cehia, protestele slovace au fost cele mai mari din ţară de după căderea comunismului, acum trei decenii.
Mai departe, spre sud-est, câteva oraşe româneşti au cunoscut proteste intermitente încă din 2017, ca reacţie la reformele guvernului, care au mărit controlul asupra justiţiei şi au îmblânzit pedepsele pentru infracţiuni de corupţie. Conform activiştilor, la unele dintre proteste s-au strâns peste 500.000 de oameni.
Oamenii îşi exprimau furia împotriva guvernelor şi în afara UE. În Albania, partidele de opoziţie cer demisia premierului Edi Rama de luni de zile, acuzându-l de fraudă electorală. Unele manifestaţii au dus la violenţă, poliţia răspunzând cu gaze lacrimogene şi tunuri cu apă când unii manifestanţi au încercat să ia cu asalt Parlamentul, în aprilie a.c. În Serbia vecină, oamenii organizează proteste guvernamentale încă din noiembrie trecut, când nişte atacatori necunoscuţi au bătut un politician din opoziţie. Protestatarii cer o mai mare libertate a presei şi alte libertăţi politice, pe lângă mai multă transparenţă guvernamentală. Unii protestatari au cerut şi demisia preşedintelui Aleksandar Vucici.
Guverne opace se ciocnesc de o societate gălăgioasă
Originea tuturor acestor proteste variază: în cazuri precum Albania, partidele din opoziţie au condus manifestaţiile, în vreme ce în altele, cum e în România, opoziţia politică a susţinut demonstraţii lansate iniţial de societatea civilă sau de grupuri constituite pe reţelele sociale. Oricare ar fi originea lor, protestele împărtăşesc teme comune, inclusiv revendicări privind mai multă transparenţă guvernamentală, o luptă anticorupţie mai robustă şi o mai profundă libertate a presei. Protestele sunt, de asemenea, contagioase: de pildă, unii dintre organizatorii protestelor din Cehia au admis că au fost inspiraţi de evenimentele din Slovacia vecină.
Este o tendinţă remarcabilă, într-o regiune în care democraţia a sosit relativ recent. În ultimele trei decenii, aceste ţări (în special cele care au aderat la UE) au devenit democraţii, însă există indicii că procesul a încetinit sau chiar a început să se inverseze în ultimii ani.
UE şi-a exprimat îngrijorarea faţă de slăbirea democraţiei şi statului de drept în Polonia, Ungaria şi România şi a ameninţat cu măsuri punitive contra lor. Bruxelles-ul se teme că guvernele din regiune capătă un prea mare control asupra justiţiei, pun presiune pe instituţiile critice de presă şi sunt prea permisive cu corupţia. Comisia Europeană a avertizat, totodată, ţări precum Serbia şi Albania, care aspiră să adere la UE într-o bună zi, că trebuie să devină mai transparente.
Conform Transparency International (TI), majoritatea ţărilor din regiune se clasează sub media UE la capitolul corupţie. În cel mai recent Indice al Percepţiei Corupţiei, TI a avertizat că „instituţii şi valori democratice sunt în pericol” în regiune. Fapt care dezvăluie una dintre principalele contradicţii sociale şi politice din ECE şi Balcani, care opune guverne din ce în ce mai opace unor grupuri civice care cer tot mai multă transparenţă conducătorilor.
Se bucură de un succes modest
Organizaţiile civice şi partidele politice care presează pentru mai multă transparenţă guvernamentală în regiune se confruntă cu provocări semnificative. Prima este cea de a menţine avântul. Cel mai adesea, se întâmplă ca protestele de masă să se estompeze după câteva săptămâni, în condiţiile în care guvernele fac concesii superficiale, fără a altera semnificativ statu-quo-ul. De exemplu, protestele masive din Serbia nu au reuşit să determine guvernul să facă vreo concesie.
În plus, multe dintre guvernele respective se bucură de o popularitate largă, în ciuda presiunii interne şi a celei externe, din partea UE, împotriva lor. În multe asemenea cazuri, şi opoziţia rămâne dezbinată, în pofida antipatiei împărtăşite împotriva guvernului. Este cazul Ungariei şi Poloniei, unde partidele la guvernare au câştigat alegerile europene cu o marjă considerabilă, cu toate îngrijorările UE legate de statul de drept în cele două ţări.
Totuşi, în unele cazuri, nemulţumirea internă şi externă a forţat guvernul să schimbe cursul. În urma unei evoluţii proaste la alegerile europene şi a pierderii unui referendum fără obligativitate juridică privind politici ale guvernului, premierul român Viorica Dăncilă a anunţat, lunile trecute, că Bucureştii îşi vor abandona unele dintre cele mai controversate reforme judiciare, precum şi unele decizii privind diminuarea pedepselor pentru infracţiuni de corupţie.
În Slovacia, protestele antiguvernamentale au forţat demisia premierului Robert Fico la începutul lui 2018 şi au propulsat-o, în mai a.c., pe activista şi novicea politică Zuzana Caputova în funcţia de preşedinte. Apoi, la alegerile europene din anul 2019, partidul Smer al lui Fico a pierdut pentru prima oară în mai bine de un deceniu, în favoarea unei coaliţii relativ noi de forţe politice pro-UE.
Ce înseamnă asta pentru Europa?
În anii următori, apariţia unei societăţi civile dispuse să protesteze contra măsurilor luate de guvern pentru subminarea democraţiei şi a statului de drept va avea mai multe efecte în ECE şi Balcani. În primul rând, va contrabalansa manevrele guvernelor din direcţia opusă. Protestele nu vor izbândi mereu şi nici guvernele nu vor deveni mai transparente peste noapte. Cu toate acestea, protestele indică faptul că, la trei decenii de la introducerea democraţiei, mari segmente ale societăţilor est-europene nu doresc să derapeze înapoi către autoritarism.
Sentimentele antiguvernamentale vor deschide, totodată, calea forţelor politice anti-establishment din regiune. În unele cazuri, ar putea duce la preluarea puterii de către forţe autentic democratice şi la adoptarea de reforme pentru consolidarea statului de drept şi separarea puterilor în stat în ţările respective. În altele, poate duce la apariţia unor forţe naţionaliste şi populiste – o tendinţă care se manifestă deja la nivelul întregii UE.
Oricare ar fi situaţia, un mediu politic mai volatil va stimula fragmentarea politică şi socială care are loc pe tot cuprinsul Europei, fapt care duce la un risc politic mai ridicat, la o mai mare incertitudine politică şi la alegeri mai imprevizibile.
Pentru UE, situaţia reprezintă o dilemă strategică. Principalele instituţii UE şi cele mai mari state membre, Germania şi Franţa, vor saluta presiunea societăţii civile pentru guverne mai transparente. Dar există o linie foarte fină între a sprijini aceste mişcări şi a fi văzut drept unul care se amestecă în treburile suverane. E foarte probabil ca forţele eurosceptice din regiune să îmbrăţişeze sprijinul UE pentru protestele antiguvernamentale şi ameninţările de a pedepsi guvernele drept un exemplu de interferenţă a UE în afacerile interne. Forţele naţionaliste s-ar putea folosi şi ele de acţiunile UE, pentru a exacerba sentimentele anti-UE dintr-o regiune care deja are sentimente amestecate în privinţa Bruxelles-ului.
Pe parcursul ultimelor trei decenii, dorinţa de aderare la alianţe occidentale internaţionale, precum UE şi NATO a determinat regimurile foste autoritare din ECE şi Balcani să introducă reforme politice şi economice şi să se transforme în democraţii de piaţă. Procesul a fost în mare parte unul de succes, întrucât toate statele care au aderat la UE, din anii 2000 până la începutul anilor 2010, sunt, preponderent ţări democratice, în vreme ce statele candidate au introdus reforme democratice sub sponsorizarea UE.
Însă evenimente recente au provocat îngrijorare la Bruxelles şi în alte capitale occidentale cu privire la sănătatea valorilor democratice şi a statului de drept în ECE şi Balcani. Ţări precum Franţa au mers chiar până acolo, încât să spună că statele care nu respectă valorile UE n-ar trebui să mai primească fonduri de la blocul comunitar. Însă propriile dispute politice interne din UE contribuie şi ele la extinderea faliei dintre estul şi vestul continentului, întrucât multe ţări estice au devenit mai sceptice în privinţa beneficiilor integrării europene şi, în consecinţă, mai puţin dispuse să urmeze ghidajul Bruxelles-ului. În acelaşi timp, unele ţări candidate ar putea deveni mai puţin interesate să accepte ghidajul UE, dacă vor ajunge să creadă că nu vor adera la Uniune în viitorul previzibil.
Recenta decizie de a se acorda controlul principalelor instituţii politice ale UE unor cetăţeni ai unor state din „nucleu”, precum Franţa, Germania, Belgia, Spania şi Italia, iar nu unor state estice, reprezintă în parte şi o reacţie a statelor membre occidentale la comportamentul guvernelor estice. Mai mult decât atât, constituie şi un indiciu al unei deconectări tot mai mari între estul şi vestul comunitar – un proces care s-ar putea încheia cu o sciziune irevocabilă a Europei.
Demonstraţiile recente din numeroase state estice arată însă că o proporţie apreciabilă a societăţii civile este dispusă să-şi facă simţită prezenţa, pentru a cere mai multă transparenţă guvernamentală, mai puţină corupţie, mai multă libertate a presei şi un stat de drept mai puternic, toate acestea ca parte a unui efort de a împiedica adâncirea respectivei falii. Asemenea proteste pro-democraţie nu sunt neapărat şi pro-UE, însă revendicarea unei mai mari transparenţe poate contribui la închiderea faliei dintre estul şi vestul Uniunii.

Check Also

Ce vor să facă arabii în Europa ?

Quatarul va investi 10 miliarde de euro în Germania în următorii cinci ani, existând inclusiv …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *