9 C
Ploiești
luni, 19 aprilie, 2021
Acasă Ocolul Pamantului „Eu cred în viitorul neamului nostru. Cred că el ne va găsi...

„Eu cred în viitorul neamului nostru. Cred că el ne va găsi împreună”

Era în luna mai 1989. Poetul, prozatorul, jurnalistul Nicolae Dabija și apropiații săi din redacția celei mai importante publicații din Basarabia, purtând un nume atât de inofensiv precum „Literatura și Arta”, au hotărât să dea de pământ cu alfabetul chirilic. Intenția lui Dabija, Grigore Vieru, Alecu Reniță și a multor alți condeieri prefața un mare scandal, o comoție cerebrală în masă, în rândul autorităților comuniste și al serviciilor KGB-iste. Sosiți la București, în căutarea unei mașini de scris cu litere latine, Dabija și Vieru și-au dat seama că Securitatea ceaușistă, sesizată probabil de KGB, le pune piedici. Consignația de la care trebuiau să cumpere mașina de scris a fost închisă, forțat, astfel că scriitorii din Chișinău se vedeau plecând acasă cu mâna goală. Dar soarta a vrut altfel. Părintele Vasile Țepordei, un cunoscut patriot și refugiat basarabean, care slujea în București, la Mărcuța, și-a retezat literele de la mașina de scris, dăruindu-le celor doi. Ajuns la Chișinău, cu literele în buzunar, Dabija le-a sudat în locul celor rusești și așa au reușit să scoată prima ediție cu alfabet latin de „Literatura și Arta”. Revista care păruse cenzurii sovietice o „mitralieră de confetti” devenise peste noapte o mitralieră cu gloanțe adevărate. Cozi imense s-au format în fața chioșcurilor de ziare. Cu ochii în lacrimi și cu foaia latină în mână, mulți basarabeni s-au așezat în fața tancurilor sosite să înăbușe mișcarea națională. Redactorii au fost purtați la miliție, au fost puși să dea declarații, să explice, să-și lingă semnăturile. Scandalul s-a închis la 31 august 1989, când limba română și grafia latină au fost acceptate în Basarabia oficial. De atunci, „literatorul” de la Chișinău, cum i s-a spus lui Dabija, avea să poarte, ca om politic, ca membru de onoare al Academiei Române, ca membru al Academiei Republicii Moldova și ca jurnalist, o neobosită luptă pentru „deșteptarea” românilor de pe ambele maluri ale Prutului: „Și-un coșmar visez – de-atunci – prin vremi,/Mă trezesc și-mi zic: Doamne ferește/De-o Moldovă doar din moldoveni/Ce-au uitat, cu toții, românește…”

Redactor AS: Care este „starea națiunii” la Chișinău, maestre Dabija? Cum vă explicați că entuziasmul unioniștilor scade de la un an la altul?
Nicolae Dabija: „Națiunea” noastră este, totuși, națiunea română. Fără Transnistria, românii/moldovenii reprezintă peste 80% din populația Republicii Moldova. Suntem desculți fără țară, dar cel puțin avem picioare. Este adevărat, în bibliotecile publice din Chișinău există 17 cărți în limba rusă, la două cărți în limba română. Rușii ne-au impus cultura lor cu arma, dar nu și-au dat seama că noi ne-am unit în 1989, când a căzut alfabetul rusesc și am adoptat alfabetul latin. De atunci, nu mai avem doi Eminescu, doi Alecsandri, doi Caragiale. Vorbind de unioniști, sunt întrebat uneori: câți unioniști sunt azi în Republica Moldova? Avem exact atâția unioniști câți intelectuali avem. Toți cei care au avut acces la informații, care au descoperit că sunt români sunt și unioniști, chiar dacă avem unele excepții, unele cozi de topor. Locul nostru este în Europa, ne-am născut în Europa, facem parte din civilizația europeană. Sigur, există frica de necunoscut strecurată în sufletul basarabeanului nostru; există criza de identitate.
Redactor AS: Vă rog să ne vorbiți de această criză, prezentă și în rândul românilor din țară.
Nicolae Dabija: Am fost recent la o întâlnire cu cititorii și un bătrân din primul rând a protestat când eu am spus „noi, românii…” Omul m-a corectat: „Noi nu suntem români, noi suntem moldoveni, dar fratele meu, care locuiește la București, uite că acela-i român”. Și i-am spus: „Ce mamă genială aveți, că a dat naștere la două persoane de etnii diferite: un moldovean și un român”. În aceeași ordine de idei, spune un altul: „Mie nu-mi plac românii”. De ce nu-i plac românii? „Pentru că l-au bătut pe tata când au fost stăpâni aici”. Și unde-i tatăl tău acum? „L-au împușcat rușii în 1940…” Vasăzică, mulți au o memorie selectivă: omul ăla ține minte palma pe care i-a tras-o jandarmul român lui taică-său, dar nu ține minte glonțul pe care i l-a tras enkavedistul sovietic în ceafă… În 1938, toți scriitorii și lingviștii români din așa-zisa Republică Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească de la Tiraspol au fost împușcați. De ce? Citez din sentință: „Pentru că au îngunoioșat limba moldovenească cu cuvinte românești”. Care sunt acele cuvinte? Timp în loc de vreme; popor în loc de norod; atențiune în loc de băgare de seamă; elev în loc de școlar etc. Pentru aceste sinonime au murit oameni! Eu, pe când eram student, am fost exmatriculat din universitate, pentru că am spus că Ștefan cel Mare a făcut mai mult pentru Moldova decât Lenin. O a doua vină a fost aceea că am conspectat, pe alocuri, în caietul meu studențesc, anumite pasaje cu grafie latină… Bunicul meu a fost condamnat la 25 de ani de ocnă pentru că a construit o mânăstire… „antisovietică”! Clase întregi de elevi și profesori au fost duse în Siberia, pentru că au citit românește. Asta a fost și este drama noastră. Asta-i explicația procentului relativ mic de unioniști, menținerea „moldovenismului” ca steag fals al republicii din stânga Prutului.
Redactor AS: A scăzut mult și numărul basarabenilor care doreau integrarea europeană. Ce explicație aveți?


Nicolae Dabija: Clasa politică e de vină. Cu patru ani în urmă, 80% din populație se dorea în UE. Acum, cifra a scăzut, ni se spune că-s mai puțin de 50% doritori de Europa. De ce? Pentru că partidele de la guvernare sunt suspectate de corupție. Se vorbește că a dispărut din băncile moldovene un miliard de euro! Păi, ăsta-i bugetul republicii pe mai mulți ani! Atunci, lumea spune: dom’le, ăștia-s hoți! Ăștia ne duc cu sloganuri europene… parcă ne-ar duce în UE, dar ei își fac treburile lor, fură în spatele acestor sloganuri. Lumea e decepționată și speră în oameni și în partide cinstite, care să preia sincer mesajul european.
Redactor AS: De când a început războiul în Ucraina, românii din România se tem, îi văd pe ruși ca inevitabili invadatori. Cum e privită ofensiva rusească la Chișinău?
Nicolae Dabija: Am scris un articol intitulat „Sindromul Stockholm…” Am constatat, ca și în celebrul caz al spargerii unei bănci din Stockholm, în 1973 (când funcționarii au pactizat și au luat apărarea spărgătorilor), că unii dintre moldovenii noștri suferă de o atracție inexplicabilă a victimei față de călău. Atunci când țăranul nostru știe că a avut de suferit, că părinții lui au fost deportați în Siberia, că vecinii lui au fost împușcați fără nicio vină, ei bine, această frică îi dictează comportamentul. Deja au început niște speculații cum că noi ar trebui să ne împăcăm bine cu rușii, dacă nu vrem să vină cu război asupra noastră. Eu cred însă în viitorul neamului nostru și sunt convins că acest viitor ne va găsi împreună. Un reporter răutăcios m-a întrebat la o televiziune: „Când vă mutați în România?. Grigore Vieru (Dumnezeu să-l ierte, pe atunci mai trăia) s-a mutat în România; Leonida Lari s-a mutat; Mircea Druc s-a mutat… Dumneavoastră, când…?” Am răspuns: „Da, am de gând să mă mut în România, dar mă voi muta cu tot cu țară!”
Redactor AS: Romano Prodi, fostul prim ministru italian, a declarat, cu zece ani în urmă, că șansele de integrare ale Republicii Moldova în UE sunt egale cu cele ale Tanzaniei. Mai este de actualitate această sumbră predicție?
Nicolae Dabija: Noi nu avem, la ora actuală, decât o șansă: să venim în UE, adică în România. Să fim împreună cu Țara. Federația Rusă a declarat război Ucrainei numai pentru că Ucraina s-a dorit membru al Uniunii Europene. Dacă nu se întâmpla în Ucraina, acest război urma să se desfășoare în Republica Moldova. Era pregătit. Am scris câteva articole pe această temă, cu mult înainte de alipirea Crimeii. Șansa noastră a fost că războiul a început dincolo. Dar asta nu înseamnă că el nu ar putea veni și peste noi. Pentru că Putin a declarat că niciodată nu va permite ca armatele NATO să vină aproape de frontierele Rusiei.
Redactor AS: Care este starea de spirit a basarabenilor, în fața acestor amenințări?
Nicolae Dabija: Poate ar fi bine, ca să vă faceți o idee, să vă relatez despre cazul fostului „unionist” Iurie Roșca, un om în care statul român a băgat milioane de dolari. Astăzi acest domn este cel mai mare „uresesist”; a scris zeci de articole pro-ruse, în care spune că trebuie să fim cu Federația Rusă, ca să evităm războiul. Bine, i-am răspuns. Am putea să intrăm în această „uniune vamală”, cum îi spun rușii uniunii euro-asiatice. Ce înseamnă uniune vamală? Înseamnă vameși comuni. Ce înseamnă vameși comuni? Înseamnă grăniceri comuni. Ce înseamnă grăniceri comuni? Înseamnă armată comună! Ce înseamnă armată comună? Înseamnă conducere politică comună. Or, asta ar însemna o nouă URSS, ar însemna gulagul comunist. Iată care este marele pericol, domnule Roșca. Cum îi ferim noi pe nepoții și pe strănepoții noștri de viitoarele gulaguri? Pentru că eu admit: Putin poate să mai cocheteze puțin cu democrația, dar atunci când a murit, Iosif Stalin a spus: „Я вернусь!” (Eu mă voi întoarce!). Iată care este pericolul: revenirea stalinismului și a unui Stalin la putere.
Redactor AS: Propaganda sovietică, apoi cea comunistă au prezentat și prezintă „dușmanul din apus”, România, ca fiind sursa tuturor relelor din Republica Moldova. Mai crede cineva peste Prut în aceste scorneli?
Nicolae Dabija: Cei care nu au pașaport românesc și nu pot trece Prutul decât cu viză s-ar putea să mai creadă. În 1990 am fost mai apropiați decât acum. Credeam că unirea este o chestiune de câteva luni de zile. Totuși, cei care au vizitat România s-au convins că suntem aceiași… Cum mi-a spus un bun cunoscut, după o excursie la București, care l-a uimit: „Auzi, frate, dar tot Bucureștiul ista vorbește moldovenește!” Un altul, șofer, împreună cu care am cutreierat țara, a căzut pe gânduri și m-a întrebat: „Oare are să dorească vreodată România să se unească cu noi?” A fost atât de impresionat de bogăția și frumusețea țării, încât se îndoia că, vreodată, această minunată patrie va accepta să-și asume sărăcia și prostia fudulă de dincolo de Prut… De aceea, la ora actuală, lumea, la noi, are nevoie de adevăr. Dar adevărul este politizat. Trebuie însă depolitizat! Ideea unirii trebuie depolitizată. Trebuie spus clar la Bruxelles: domnilor, a rămas în afara Europei o așchie de popor european! Să nu creadă că suntem niște profitori, niște neaveniți care doresc să intre în clubul select al Europei pe ușa din dos…
Redactor AS: Sunt încă destui cei care invocă diferența de dezvoltare și de nivel de trai dintre cele două state românești ca fiind principala barieră în calea unirii și a aderării Republicii Moldova la UE. Cum răspundeți?
Nicolae Dabija: Printr-un calcul simplu, făcut de specialiștii europeni. Singură, România va atinge nivelul mediu de trai și de dezvoltare al Occidentului în circa 20 de ani. Singură, Republica Moldova are nevoie de mai bine de 40 de ani! Unite, România și Republica Moldova ar atinge acest nivel în 12 ani! Iată, așadar, în ce constau, la firul ierbii, beneficiile reunirii cu țara. Pentru că, dacă parlamentul de la Chișinău ar vota această reunire, Comisia Europeană ar accepta. Sunt sigur de asta.
Redactor AS: Ca publicist de mare clasă, care a oprit tancurile cu editorialele sale, vă rog să propuneți o încheiere pentru acest interviu…
Nicolae Dabija: Cu permisiunea redacției Dvs., aș cita o strofă dintr-o poezie pe care o scriu… în fiecare zi, din studenție până în prezent: „Țara mea de dincolo de Prut/Mi s-a dat poruncă să te uit./…Dar de-o fi să mi te uit, suflet al meu,/Uite-mă pre mine Dumnezeu!”

Pentru conformitate: Ion Longin Popescu, „Formula AS” din 27 septembrie 2019

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

Încep lucrările la stația meteo de la Vârful Omu

Societatea de construcții Viosil Instalconstruct SRL a câștigat licitația organizată de Administrația Națională de Meteorologie pentru lucrările de reparații capitale, consolidare și modernizare a...

De la religia lipsei, la lipsa religiei

Un grup de atei din Sacramento, California, a pregătit pentru perioada Crăciunului un număr de 55 panouri publicitare care afişează imagini cu localnici şi...

PAPA FRANCISC, UN MARXIST ARGENTINIAN

Economistul Antonio Martino contestă teoria Papei Francisc, conform căreia proprietatea privată nu este un bun primar inviolabil. „Dreptul la proprietate este un drept natural...

Concurs pentru postul de președinte al CAS Prahova

Casa Națională de Asigurări de Sănătate a anunțat că, în această lună, vor avea loc concursurile pentru ocuparea postului de director general al caselor...

Se repară podul de la Azuga. Calvar așadar pe Valea Prahovei!

De luna viitoare, începând cu 5 mai, se vor institui restricții de tonaj din cauza lucrărilor de reabilitare a podului peste pârâul Azuga, situat pe DN1,...

Planul Național de Reziliență și Redresare 2021-2027 (III)

Cercetarea nu primeștE bani suficienți, dar autoritățile privesc mai atent către mediul de afaceri Prezentăm, astăzi, ultima parte a Planului Național de Reziliență și Redresare...