Sunătoarea (Hypericum perforatum) numită popular și pojarnița, această plantă cu o încântătoare inflorescenţă galbenă, este răspândită în toate colţurile ţării, de la câmpie până în munţi, de la marginea drumurilor până în fâneţe şi poieniţe. Proprietăţile terapeutice ale sunătorii sunt de mare folos în afecțiuni ale sistemului nervos şi nu numai.
Preferată de fitoterapeuţi este sunătoarea din zonele submontane datorită mediului mai puţin poluat în care aceasta creşte. Atunci când este culeasă, direct din natură, sunătoarea nu poate fi confundată cu niciuna din plantele cu inflorescenţă galbenă datorită punctelor roşii-ruginii ale florii. Pe lângă toate acestea, sunătoarea are acţiune antiinflamatorie, antiseptică, dezinfectantă, astringentă sau cicatrizantă, iar datorită substanţelor amare pe care le conţine, este un bun stimulent al digestiei.
Infuzia obţinută din două linguriţe de plantă mărunţită, peste care se toarnă o cană cu apă clocotită, este eficientă în afecţiuni ale stomacului sau biliare, fiind un adevărat antidot al bolilor de natură nervoasă.