E liniște pe străzi. Se coace asfaltul. S-a terminat școala pentru cei mari, vin concediile și vacanțele copiilor. Cel mai important însă, s-a ales primarul. E nou…
Dar e atât de cald afară, de zici că-i ăla vechi. Și, la drept vorbind, până-n toamnă, tot ăla e.
Doar prin birouri se mai aud foieli. Dar nu mai mult de atât, că-i mult prea cald…
E ca într-o oală sub presiune, dată jos de pe foc, cu capacul pus, unde ciorba bugetară se răscolește în tăcere.
Deh, e mult prea cald totul.
Nici nu-ți prea vine să te agiți, ca să nu-ți dea sângele pe nas. Se caută, în liniște, locuri mai puțin încinse, pentru la toamnă.
Măcar cu aer mai ușor de respirat. Fără broboane de transpirație pe frunte, de picături reci pe spinare și de gură uscată. Până atunci însă…se rabdă căldura.
Speranța într-o ploaie care să răcorească aerul e mică. Știm toți că furtunile de vară nu țin. Sunt zgomotoase, dar nu îndestulează țărâna. Perfect ar fi să plouă peste noapte. Dar asta nu mai e doar voia Domnului, ci și a stihiilor. Care au luat-o razna. Sunt bete de fericire, cu un picior la plajă, făcând pe nisip planul pentru la toamnă.
Acum nu le mai arde.
Doar afară și prin birouri arde.
Insolație în masă.
Unora le ard scaunele, altora le fierb hainele și tuturor le clocotesc sufletele.
Și, cel puțin până în toamnă, temperaturile nu vor scădea.
Că doar e soare afară!
E vară iară!
Editorial de Marius Marinescu
