vineri , 13 decembrie 2019
Home / Actualitate / După treizeci de ani, ne tot întrebăm a cui e Limba și Independența?

După treizeci de ani, ne tot întrebăm a cui e Limba și Independența?

La Chișinău, când vara dă mâna cu toamna, cu o zi-două practic înainte de începutul anului școlar, cele două sărbători naționale – Ziua Independenței și Limba noastră cea română – ies mereu cu năbădăi, dacă nu chiar cu scandal. Ori se lasă cu proteste din cele mai ample și nesocotite, ori cu concerte deloc tematice, ci mai degrabă politic-partinice, ori, cum a fost anul acesta, ca niciodată, fiecare din cele trei autorități centrale – Președinția, Parlamentul și Guvernul – cu propria agendă și propriul protocol. Și, firește, nu fără de proteste.

Fiecare lider cu Independența partidului său
Primul care a scandalizat opinia publică, încă din februarie curent, a fost, ca de obicei, chiar președintele Igor Dodon, care a împânzit republica (pe care acum și-o crede de ocină) cu panouri enorme în care, sub un zâmbet prostănac și mulțumit de sine, și-a afișat o crasă incompetență istorică: „28 ani de Independență/660 de ani de statalitate/La mulți ani, Moldova!”. De unde, Dumnezeule, la mintea socialistului, 660 de ani de statalitate, dacă-s numai 28 de ani de independență? se întreabă scandalizat basarabeanul simplu care judecă. Dar mai ales un intelectual. Două afirmații care se bat cap în cap…

Cu vreo două săptămâni înainte de Ziua Independenței alt scandal – un duel între șeful statului și cel al executivului. Cei doi lideri ai „alianței” de guvernare se bat pe alte două date comemorative, contradictorii și exact în contradicție cu „jurământul” de a se abține de la abordarea unor „subiecte ideologice și geopolitice” pentru a putea guverna cu succes împreună. La câteva zile după ce președintele Dodon și-a anunțat, repetat, intenția de a organiza, pe 24 august, festivități consacrate „aniversării a 75-a a eliberării Moldovei de fascism” de către armata sovietică, premierul Maia Sandu i-a dat șefului statului replica, solicitând Cancelariei de stat să pregătească o Hotărâre de Guvern, prin care 23 august să fie declarată Ziua comemorării victimelor tuturor regimurilor totalitare și autoritare. Asta după ce mai mulți istorici și intelectuali au criticat planurile de festivități ale președintelui Dodon, acuzându-l că urmărește în continuare „proslăvirea regimului sovietic” și „ponegrirea memoriei” basarabenilor care au devenit victime ale regimului sovietic instaurat în urma operațiunii Iași-Chișinău din 1944. Contestatarii au propus în schimb chiar organizarea unei zile de doliu, pe 23 august, când se împlinesc 80 de ani de la semnarea pactului Ribbentrop-Molotov între Germania nazistă și URSS, în 1939, în urma căruia Uniunea Sovietică a anexat Basarabia, în 1940.
Apelul premierului, se preciza
într-un comunicat guvernamental, este în concordanță cu rezoluții și declarații ale Parlamentului European despre necesitatea unei poziții solidare „împotriva tuturor regimurilor totalitare, indiferent de natura lor ideologică”. Mă rog, fiecare componentă a guvernării cu hramul cui îl poartă.
Dar acestea nu au fost unicele discordanțe în pline sărbători între cele două componente ale guvernării – PSRM pe de o parte, și Blocul ACUM, pe de altă parte.
După 28 de ani cu derapaje, începe iar un „viitor frumos și luminos”?
Ca niciodată, la Chișinău, în acest an Ziua Independenței Republicii Moldova, a debutat …cu depuneri de flori la Complexul memorial „Eternitate”. Acolo unde de regulă se organizează festivități de 9 mai, Ziua Victoriei URSS asupra Germaniei naziste și alte „sărbători” ce țin preponderent de perioada sovietică. Singurul loc unde pe 27 august 2019 conducerea de vârf a republicii, președintele Igor Dodon, spicherul Zinaida Greceanîi și premierul Maia Sandu au mers și depus flori împreună. La monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt însă cele două componente au depus flori separat. Igor Dodon și Zinaida Greceanîi, escortați de deputații socialiști, s-au închinat domnitorului la ora zece a dimineții, fiind urmați și de ambasadorii acreditați la Chișinău și funcționari ai președinției și parlamentului, iar șefa cabinetului de miniștri, în duet cu nelipsitul alături vicepremier Andrei Năstase, împreună cu colegii din executiv și de la PAS, a depus flori cu o oră mai târziu decât socialiștii. Și dacă anul trecut Maia Sandu se afla în epicentrul protestatarilor, condamnându-i pe deputații primului parlament care au votat Independență că au acceptat să depună flori la monument în escorta celor trei demnitari de stat de prim rang, anul acesta s-a lansat într-o adevărată bătălie de a-i avea de partea ei, la depunerea de flori și a poza în fața camerelor, pe fundalul executivului, cu cei care au semnat, acum 28 de ani, actul fondator al celui de-al doilea stat românesc. Nu atât elogiindu-i, cât lustruindu-și imaginea, cum au făcut-o și guvernarea de anul trecut.
Și mesajele liderilor au bătut ceasuri cam diferite. Președintele, elogiind trecutul glorios al Moldovei, laolaltă cu perioada țaristă și sovietică, s-a arătat foarte mulțumit că există „un stat suveran și independent” și sigur că pe Republica Moldova, „în pofida tuturor greutăților și provocărilor”, o așteaptă și „un viitor frumos”. Maia Sandu a mulțumit acelor „care au avut curaj, s-au opus unui regim opresiv și astăzi se bucură de libertate”. Iar vicepremierul și ministrul afacerilor interne Andrei Năstase a considerat că abia odată cu actuala guvernare demarează „un nou început”, cu „concluzii serioase” și determinarea de a nu mai admite „derapajele cărora a fost supus statul Republica Moldova pe parcursul anilor”.
Nu au lipsit nici în acest an protestele. În preajma monumentului domnitorului Ștefan cel Mare de astă dată cei din comunitatea OccupyGuguță au manifestat cu pancarte pe care era scris: „Nu doar demisii și comisii, dar și condamnări”, „Vrem adevărul despre profesorii turci”, „Asta nu e dezoligarhizare” etc. Conducerea țării a declarat că în mare parte este de acord cu mesajele protestatarilor.
Ca un moment inedit s-a dorit a fi dialogul membrilor executivului cu cetățenii direct pe gazonul din fața executivului. Sau poate a fost un exercițiu de imagine?
„Limba Noastră”, „Limba Mamei” sau „Limba Română”?
Acest subcapitol s-ar cuveni să-l țin tot într-un registru festiv – cum-necum, sunt 30 de ani de când Sovietul Suprem (Parlamentul de la 1989 – N.M.) a votat legile cu privire la limba de stat și revenirea la alfabetul latin. Ulterior, la un an, ziua de 31 August 1989 a fost declarată sărbătoare națională în Republica Moldova – Ziua limbii române sau „Limba noastră cea română”. Adică să-l citez poate pe Klaus Iohannis cu „Limba Română ne unește ca români indiferent de țara în care trăim”, pe Natalia-Elena Intotero, ministrul pentru românii de pretutindeni, cu „„31 august ne reamintește că istoria noastră s-a scris în aceeași limbă, iar Ziua Limbii Române ne oferă prilejul de a fi uniți și solidari și de a sărbători împreună graiul care ne dă identitate”. Dar și pe Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, cu „Româna se află în primele 20 de limbi vorbite, printre cele 6.000 – 7.000 de pe planetă”.
Am fost însă nevoit să mă las păgubaș de glorificări și cu sufletul scârbit să constat că și după 30 de ani de când limba română a ajuns la libertate și pe aceste meleaguri, conducătorii statului se rușinează sau evită să-i spună numele. Și cu ocazia acestei sărbători mesajele de felicitare a primilor trei oameni în stat diferă nu doar din punctul de vedere al conținutului, ci și al modului în care au ales să se refere la limba lor maternă. Igor Dodon și Zinainda Grecenîi își felicită „poporul” cu ocazia sărbătorii Limba Noastră sau Limba Mamei. Șeful statului, comparând limba cu mama și Patria, ne spune că nu contează cum se numește limba ce o vorbim (ce mai contează pentru „profund credinciosul” Igor Dodon cu ce nume a fost botezată mama sau cum se cheamă Patria?). „Slăvită fie Limba Noastră, Limba Mamei, pe 31 august și în fiecare zi!”, blagoslovește președintele sărbătoarea din 31 August 1989,
căindu-se că problema denumirii limbii se mai lasă cu „efecte conflictogene”. De parcă nu tocmai dânsul și tovarășii săi de partid sunt cei care au generat și mai generează aceste efecte. De altfel ca și colega sa și mâna lui dreaptă în legislativ, Zinaida Greceanîi, care sărbătorește și dânsa Limba Noastră. „Trăim de mai bine de două decenii într-o atmosferă de reproșuri reciproce și dispute legate de denumirea limbii. Deja a devenit axiomă faptul că societatea este divizată, iar gradul de intoleranță a atins în ultimii ani cote îngrijorătoare. Iată de ce, în această zi, vreau să vă rog să celebrăm fiecare, cu respect unii pentru ceilalți, limba pe care o vorbim”, scrie spicherul pe pagina de Facebook. Ferindu-se însă, din considerente politice, și nicidecum științifice, de a-i spune numele adevărat, așa cum este așezat în Declarația de Independență și în palmaresul culturii universale.
De cealaltă parte, Maia Sandu felicită cetățenii Republicii Moldova cu sărbătoarea Limbii Române. „Limba română nu are nevoie de monumente. Noi avem nevoie de limba română pentru că în ea am crescut ca oameni, ea ne definește ca ființe umane. Această sărbătoare este și un prilej bun de a ne aduce aminte cum este să rămâi fără limba ta, iar câștigarea dreptului de a scrie cu grafie latină și de a reveni în spațiul limbii române a fost o restabilire a demnității noastre și a identității poporului nostru. Fiți mândri că vorbiți limba română!”.
Frumos spus. Doar că ultima „realizare” a guvernării ACUM-PSRM a fost lansarea, chiar pe 31 august, a site-ului Parlamentului… în limba rusă. În scopul prevenirii și eliminării discriminării și asigurarea egalității cetățenilor. Și nu cumva în scopuri electorale? Ca și panourile lui Dodon cu 28 de ani de independență și 660 de statalitate? (La Chișinău, socialiștii sunt într-o electorală permanentă). De precizat că anterior site-ul Parlamentului a fost disponibil în trei limbi: româna, engleza și franceza.
„Astăzi tu culegi cu altul liliacul pus de noi…”
Privesc pozele de la sărbătoarea Independenței și-i revăd în față pe mulți care se gudurau pe lângă fostele guvernări. Unii dintre ei și acum mai dau din coate să se „fotografieze” pe lângă noii președinți, premieri, miniștri etc. Vorba cântecului: „Astăzi tu culegi cu altul liliacul pus de noi…”
Peste numai două zile a început anul școlar și reporterul de la Radio Național anunță că de data aceasta la primul sunet în instituțiile de învățământ preuniversitar s-a prezentat cu câteva mii de elevi mai puțini decât anul precedent. I-au luat părinții, care s-au stabilit tot mai mulți pentru totdeauna în țările unde au plecat să muncească. La 28 de ani de independență (și 660 de ani de statalitate?!), zeci și chiar sute de familii, mai ales tinere, părăsesc Republica Moldova fie în Est, fie în Vest. Pentru că și de data aceasta s-au ales cu o majoritate parlamentară din care o parte vede viitorul ei alături de Moscova, iar cealaltă – în UE, într-o perspectivă îndepărtată. Viitor care însă pentru tot mai mulți cetățeni pare a fi incert și lipsit de orice perspectivă. Și cele două sărbători par tot mai puțin luminoase și fericite.

Check Also

Premiul de excelență pentru Ploiești

Ceea ce noi, ploieștenii, am luat în derâdere, a fost răsplătit de alții cu o …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *