Se rup apele în justiția din Republica Moldova, cel puțin pe partea procuraturilor? Ultimele acțiuni mai răsunătoare iau în colimator structurile de stat cele mai înalte. Nu s-a limpezit bine cazul Gorgan, că la nici două luni oamenii legii scot la lumină un al doilea caz de spionaj. De astă dată chiar în inima legislativului de la Chișinău. Pe 31 iulie, ofițeri ai SIS, sub conducerea procurorilor de la Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale (PCCOCS) au descins cu percheziții într-o cauză penală la Parlament. Investigații desfășurate într-un dosar de spionaj, vizând un înalt oficial al Secretariatului legislativului. Funcționarul ar fi fost prins în flagrant, transmițând informații unui angajat al Ambasadei ruse la Chișinău.
Avem spioni și trădători de țară chiar în Parlament?
Descinderile cu percheziții în legislativ s-au lăsat cu reținerea pentru 72 de ore a „doi funcționari – un angajat al Parlamentului și un polițist de frontieră”, bănuiți de „trădare de patrie și complot împotriva Republicii Moldova, în comunicarea lor cu angajatul unei ambasade de la Chișinău”, anunțau sec pe 31 iulie procurorii PCCOCS. La scurt timp presa a reușit să afle numele oficialului de la Secretariatul Parlamentului. Acesta s-a dovedit a fi Ion Creangă, șeful Direcției juridice a legislativului, fiind reținut în flagrant în noaptea de 30 spre 31 iulie, când transmitea informații lui Dmitri Kelov, asistent al atașatului militar de la Ambasada Federației Ruse, într-un local din capitală. Și nu a fost singurul – în urma acelorași descinderi și percheziții a fost reținut și un polițist de frontieră, ambii suspectați că ar fi furnizat în dauna intereselor statului diverse informații, inclusiv secrete, aceleiași persoane. Desigur, contra unor sume grase de bani. Deocamdată, lucru straniu, numele polițistului de frontieră este ținut în secret.
A doua zi angajatul ambasadei ruse, care i-a recrutat pe cei doi funcționari reținuți, a fost declarat persoana non-grata, iar ambasadorul Oleg Vasnețov convocat la Ministerul de Externe, a fost informat despre dosarul de trădare de patrie și complot împotriva statului, inclusiv că angajatul ambasadei e declarat indezirabil pe teritoriul Republicii Moldova. Reacția diplomatului rus a fost una trasă la indigo: „Privim acțiunile ca fiind neprietenoase și care duc la distrugerea relațiilor dintre cele două țări. La ambasadă au rămas puțini diplomați și e straniu că persoana e declarată non-grata când probele încă nu sunt adunate. Evident, Rusia va avea un răspuns”.
Pe 2 august cei doi bănuiți, la cererea procurorilor, sunt plasați de magistrații Judecătoriei Chișinău în arest preventiv pentru 30 de zile. Ambii fiind lipsă în ședință, Ion Creangă din motive de sănătate, iar polițistul de frontieră, potrivit avocatului său, aflat în stare de șoc și neconștientizând ce i se incriminează. Conform PCCOCS, faptele celor doi datează începând din 2023. Ion Creangă e bănuit de trădare de patrie, iar polițistul de frontieră de complot împotriva statului. Ambii ar fi cules și livrat angajatului ambasadei informații folosite împotriva sau în dauna intereselor Republicii Moldova. Potrivit procurorilor, Creangă deocamdată nu face declarații pentru organele de drept, iar conducerea legislativului l-a suspendat din funcție pe durata investigațiilor. Polițistul de frontieră pledează nevinovat.
Cine sunt protagoniștii noului scandal de spionaj?
Despre polițistul de frontieră nu știm nici măcar numele lui. Se știe doar că activa la Aeroportul Internațional Chișinău și un țâr de informații pe dosar de la avocatul său. Ceva mai mult am cules despre Dmitri Kelov. Organele de drept ar cunoaște de mai mult timp că e ofițer în servicii de spionaj militar rus. Despre el a pomenit și postul Радио Свобода (versiunea rusă Radio Europa Liberă), după ce 45 de angajați ai ambasadei ruse părăsiseră Moldova în august 2023, la decizia autorităților de a reduce numărul lor, urmare a unui scandal privind antenele de pe acoperișul ambasadei. Potrivit acestui post, Kelov ar fi fost unul dintre cei patru diplomați rămași în cadrul ambasadei care țin legături cu GRU și FSB. Are adresa într-un bloc din Moscova (зу Mareșal Biriuzov 4), folosită pentru a găzdui ofițeri GRU, unde ar fi stat și agentul Anatoli Cepiga, acuzat în 2018 de otrăvirea lui Serghei Skripal și a fiicei sale cu Noviciok în Marea Britanie. Și cam atât.
Ceva mai bogat e „palmaresul” lui Ion Creangă. Activează în legislativ mai bine de trei decenii. Cariera în Parlamentul Republicii Moldova și-a început-o încă în 1992, până în 2008 fiind consultant în Direcția juridică, iar în 2009 e numit șef al Direcției juridice. Creangă are o stare financiară și materială de invidiat raportată nu numai la media bunăstării cetățenilor de rând, dar și a celor bine înstăriți. Grosul banilor vin din legislativ, ultimii cinci ani ridicând un salariu similar celui de ministru. Doar în 2023 salariul a rotunjit 524.052 lei, bani de la bugetul de stat, adică 43.671 lei lunar. Alte circa 250 mii lei provin din arenda a două spații comerciale, 80 mii din vânzarea unor bunuri imobile și peste 40 mii din colaborarea cu „Promo-LEX” și cu reprezentanța Fundației „Hanns Seidel” în Moldova. Plus o indemnizație de 16.200 lei de la Compania Națională de Asigurări Sociale.
Într-un cuvânt, numai potrivit declarației de avere și interese pentru 2023, Creangă a rotunjit venituri totale de peste 900 mii lei, aproape câte 76 mii lei pe lună. Venit ce întrece de două ori salariul șefei statului laolaltă cu diurnele pentru deplasări peste hotare. Ca să nu mai zic – curios?! – tot în 2023 șeful Direcției juridice a legislativului s-a îmbogățit cu 11 terenuri agricole, suprafață totală peste 19 ha, la altele 8 agricole și intravilane, cu care se căpătuise între 2006-2017, toate valorând aproape 166 mii lei. Puține procurate, cele mai multe i-au fost, chipurile, donate. Altminteri, tot din donații sunt și apartamentul de 76 metri pătrați, valorând peste 515 mii lei, un imobil, un spațiu comercial de 721,9 metri pătrați, în valoare de 46 de mii lei, obținut în 2014 la fel printr-un contract de donație.
Cât costă onoarea proprie și a „Ordinului de Onoare”?
Detest obiceiul de a purica banii din buzunare străine, dar mă întreb, nedumerit: ce i-a lipsit înaltului funcționar ca să accepte bani grei – și murdari!, care să-i păteze onoarea proprie și a celor două distincții de stat, Ordinul „Gloria Muncii” (2012) și „Ordinul de Onoare” (2019) – de la servicii de spionaj ale unui stat străin? „Ziarul NAȚIONAL” preciza că Ion Creangă, aflat în pragul pensionării, intenționa să deschidă o afacere cu un parc fotovoltaic instalat pe o parte din terenurile deținute. Din scundele informații ale autorităților presa mai încearcă să identifice o oarecare versiune a motivului acestei grave căderi, cercetând până și relațiile de rudenie. Vorba e că Ion Creangă e frate cu Ștefan Creangă, ex-deputat PLDM, transfug în cohorta celor care aderă la PDM și votează guvernul Pavel Filat, iar după abdicarea lui de la guvernare, unul din mastodonții tranziției, pe care din 2019 îl regăsim în fotoliul de director al ANRE, stabilind tarifele la gaz și electricitate, ridicând un salariu de un milion lei. Agil din fire, cu darul de a stabili și a le reface la 180 grade, de pe băncile universității ajunge direct în secretariatul Guvernului (în 2002, sub regimul Voronin), unde urcă abil și în viteză pe scară ierarhică. Cariera sa ia însă un nou avânt în 2010, când, grație relațiilor apropiate deja cu Vlad Filat, ajunge șef al Agenției Achiziții Publice, instituție strategic importantă pentru orice guvernare. De aici încolo alte funcții bănoase, inclusiv viceministru al finanțelor, funcție pe care o părăsește pentru fotoliul de deputat. Și după parlament, grație relațiilor, s-a ținut tot de funcții bănoase, averile familiei depășind până la urmă zece milioane lei. În căutarea aceluiași motiv, internauții trag în bobi: e o competiție între frați sau o tradiție de familie de a atinge milionul?
Ion Creangă n-are cum scăpa basma curată, crede fostul director SIS, Valentin Deliu. Activitatea lui a fost documentată de la A la Z, știa bine cu cine se întâlnește. Argumentând că SIS până nu demult ar fi avut mâinile legate, nu putea documenta activitatea spionilor și trădătorilor de patrie, nu putea efectua nici urmărire vizuală, nici de altă natură în privința persoanelor bănuite până nu era pornit dosar penal. După modificarea legislației, persoanele ce trec de partea inamicului pe timp de război, spionează sau divulgă un secret de stat, pot fi cercetate penal și riscă până la 20 ani de pușcărie și nu pot ocupa funcții publice între 10 și 15 ani, mai adaugă fostul director SIS.
În contextul acelorași acțiuni grave repetate, și Maia Sandu face apel către instituțiile responsabile de securitatea statului să acționeze prompt pentru a preveni trădarea de patrie, penalizând dur astfel de cazuri și descurajând pe alții să acționeze contrar intereselor Republicii Moldova. Doar că vor răspunde acestui apel și noilor rigori legislative și magistrații? Or, de la descoperirea primului caz de spionaj, Gorgan este cercetat în libertate (și nu se știe dacă mai e în țară?!), iar principalul arhitect al „afacerii Interpol”, Vitalie Pârlog, avertizat de cineva din serviciile speciale cu o săptămână înainte de scandal, a părăsit Moldova. Lucru pe care, iarăși, spre regretul nostru, l-am aflat nu de la autorități, ci din surse colaterale. Oare câte cârtițe și spioni mai avem în serviciile speciale și structurile de stat? Și când vom afla primul caz în care primii trădători de țară au fost trimiși după gratii?
Articol de Nicolae Misail