9 C
Ploiești
luni, 19 aprilie, 2021
Acasă Tara de dincolo de tara „Doru-mi-i de dumneavoastră, ca unui zid de o fereastră”

„Doru-mi-i de dumneavoastră, ca unui zid de o fereastră”

Lacrimi și durere la funeraliile scriitorului Nicolae Dabija care, pe 15 martie curent, a fost condus pe ultimul drum. Sicriul cu trupul neînsuflețit al scriitorului a fost dus duminică, 14 martie, în Catedrala „Sfânta Teodora de la Sihla”, iar a doua zi, cu tricoloruri românești și brațe de flori, toți cei care i-au îndrăgit creația au mers să-l petreacă în ultimul drum, la Cimitirul Central din strada Armenească, unde a fost înmormântat cu onoruri militare. Ziua de 15 martie a fost declarată, prin decretul Președintei Maia Sandu și „în semn de adâncă tristețe, cauzată de trecerea în eternitate a renumitului scriitor, susținător de frunte al mișcării de renaștere națională, semnatar al Declarației de Independență a Republicii Moldova, academician și istoric literar”, zi de doliu național în întreaga Basarabie, drapelele de stat fiind coborâte în bernă.
Nicolae Dabija s-a stins din viață pe 12 martie, la 72 de ani, după ce a fost internat pe 9 martie, în Spitalul de Urgență, fiind infectat cu virusul COVID-19. Mai multe personalități notorii au deplâns trecerea în neființă a celui care a fost Nicolae Dabija și i-au adus omagiu binemeritat.

SE-NTOARCE-N HUME PERISABILUL ȘI-N STELE URCĂ INEFABILUL!

Pentru un poet, despărțirea spiritului de găoacea lutului este doar un Prag al Destinului, o nevoință, amară, ce-i drept, însă diluată o viață prin poemele harului său divin, căruia îi fuse vremelnic stăpân… Se-ntoarce-n hume perisabilul și-n stele urcă inefabilul!
Nicolae Dabija, confratele nostru de generație, fotograful de fulgere și Poetul purtând o aripa de geniu sub cămașă, iată, s-a pornit, la ora Luceafărului matinal, pe lungul drum al nemuririi numelui și operei sale cu adevărat monumentale.
S-au stins luminile irișilor săi pământești, dar Ochiul al Treilea, cel fără obloane, rămâne să vegheze neadormit peste văduviții codri ai Tigheciului, peste apele Căinarilor, peste întreaga Basarabie înmărmurita-n durere. „Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă”, zice marele Eminescu. „Îmi vine din ce în ce mai greu /să deosebesc primăvara de rai, lacrimile de stropi –/amețitor, amețitor se-nvârt în jurul meu /lucrurile văzute cu al treilea ochi” scrie Nicolae Dabija. La distanță de secole, poeții comunică, vizionari, printr-o îmbrățișare de fulger!
Acolo, în Grădinile raiului, lângă Mihai și Grigore, lângă Nichita și Liviu, lângă Marin și căinăreanul Alexie, Nicolae, nou convocat în Simpozionul astral, își va regăsi interlocutorii demni, pe măsura dorurilor și frământărilor sale neogoite. „Ce se mai aude pe-acasă, Nicolae?”, îl vor întreba confrații de creații monumentale. Și Nicolae Dabija, furat în sus de coama valului al treilea, va răspunde: „Toate ca toate, fraților, dar întocmai sunt precum proorocește Cartea Sf. Ioan Teologul: Întâiul „vai” a trecut; iată vine încă un „vai” și încă unul, după acesta…”
Deocamdată, sufletul lui unduiește lin printre noi, peste noi, așteptând să i se aducă toți pomii recunoștinței și podurile creștinești, peste austeritățile de moment și la înălțimea Dorului său antologic: „Doru-mi-i de dumneavoastră…”
Iartă-ne, frate Nicolae, și Dumnezeu să te ierte și să te odihnească în pace și întru veșnică amintire!

S-A STINS UN MARE LITERAT ȘI PLÂNGE LITERATURA
Nicolae Dabija, in memoriam!
S-a stins un mare Literat și plânge Literatura, s-a stins un mare Scriitor și plânge Uniunea Scriitorilor, s-a stins un mare Intelectual și plânge întreaga Lume Cultă, s-a stins un mare Academician și plâng Academia Moldovei și Academia Română, s-a stins un mare Om și plânge toată Omenirea. Dar, când acest Literat, Scriitor, Intelectual, Academician și Om este și un Mare Patriot Român, plânge întreaga Fire Românească, iar atunci jalea devine copleșitoare. Atunci, „jale duce Mureșul și duc tustrele Crișuri”, iar Prutul și Nistrul se înfioară și „plânge Mănăstirea Putna”, ca de amintirea unui Titan, implorând: „Cui ne lași pe noi, Stăpâne?”.
Simțim o tot mai mare lipsă de patrioți, care se mută de la noi tot mai des, sub ochii noștri. Iar Nicolae Dabija a fost un astfel de patriot român rar, dăruit limbii noastre, alfabetului latin, dangătului Căprianei, „literaturii și artei”, părinților și buneilor, tuturor celor care ne-au hărăzit pe lumea asta ca neam.
Suntem pe zi ce trece mai săraci și numai Dumnezeu știe cum vom apăra de-acum înainte „limba vechilor cazanii,/care-o plâng și care-o cântă/ pe la vatra lor țăranii”. Ne pierdem și ne rătăcim tot mai mulți dintre noi și nu mai avem har, ca Nicolae Dabija, ca să îndepărtăm răul, să veștejim deportările, să dăm în vileag cotropirile și să ne împărtășim din „acel farmec sfânt”, privilegiind eterna iubire pe pământ.
Nicolae Dabija s-a dus spre o lume mai bună și îl rugăm să ne vegheze cu drag și dor, de acolo din înalturi și să pogoare asupra noastră duhul binelui, binecuvântând pământul nostru și națiunea noastră, „în veacul vecilor”.
Să-i fie țărâna ușoară și amintirea binecuvântată și veșnică!”

De câțiva ani buni, „Literatura și Arta” se citește de la editorialele lui Nicolae Dabija, care sunt adevărate exerciții de înviorare a spiritului în diminețile de joi.
Împotmoliți în mâzga rutinei, obosiți de manevrele politicianiste ale guvernanților – abile, absurde, aberante, abisale, abjecte, abnorme, abominabile (iată-ne în extaz lingvistic postmodernist pe care nu-l agreează Dabija, cultivator, totuși, de jocuri de limbaj wittgensteiniene), fiindcă abhoră, abjură și abiotrofizează tot ce ține de firesc, de adevăr, de neam, de istoria și de bunul-simț – necăjiți de reluările sisifice ale acelorași probleme parcă spre a legitima condiția noastră manoleină (alături de cea mioritică), de a ne întoarce mereu la punctul zero, găsim în luările lui de atitudine – tranșante, „eminesciene”, fără concesii – o oază de prospețime, de relaxare psihică.
În această lume româno-basarabeană uitată de Dumnezeu, sortită experimentelor de tot felul – politice, economice, sociale, ecologice, lingvistice, plurietnice, demografice etc. – hărăzită veșnicei neuniri din cauza dihoniilor și ambițiilor partidare, ele sunt ca niște iradieri magnetice călăuzitoare. Sunt, la propriu și la figurat, ca o busolă, ca o călăuză pentru întreaga noastră societate dramatică sau chiar debusolată.
Nicolae Dabija a fost o personalitate piramidală. Este poet, așa cum zicea și el că sunt poeți de bibliotecă și poeți care ies din bibliotecă. El a ieșit din bibliotecă pe baricade atunci când erau la mijloc destinele neamului nostru, destinele limbii române, adevărul istoric. El a format conștiința națională a românilor basarabeni.

Articolul precedentPLÂNG!
Articolul următorGreva Rosal

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

Încep lucrările la stația meteo de la Vârful Omu

Societatea de construcții Viosil Instalconstruct SRL a câștigat licitația organizată de Administrația Națională de Meteorologie pentru lucrările de reparații capitale, consolidare și modernizare a...

De la religia lipsei, la lipsa religiei

Un grup de atei din Sacramento, California, a pregătit pentru perioada Crăciunului un număr de 55 panouri publicitare care afişează imagini cu localnici şi...

PAPA FRANCISC, UN MARXIST ARGENTINIAN

Economistul Antonio Martino contestă teoria Papei Francisc, conform căreia proprietatea privată nu este un bun primar inviolabil. „Dreptul la proprietate este un drept natural...

Concurs pentru postul de președinte al CAS Prahova

Casa Națională de Asigurări de Sănătate a anunțat că, în această lună, vor avea loc concursurile pentru ocuparea postului de director general al caselor...

Se repară podul de la Azuga. Calvar așadar pe Valea Prahovei!

De luna viitoare, începând cu 5 mai, se vor institui restricții de tonaj din cauza lucrărilor de reabilitare a podului peste pârâul Azuga, situat pe DN1,...

Planul Național de Reziliență și Redresare 2021-2027 (III)

Cercetarea nu primeștE bani suficienți, dar autoritățile privesc mai atent către mediul de afaceri Prezentăm, astăzi, ultima parte a Planului Național de Reziliență și Redresare...