fbpx
22.9 C
Ploiești
duminică, 20 septembrie, 2020
Acasă Tara de dincolo de tara Dodon se vrea Lukașenko: „Aș da cu pumnul în masă și ar...

Dodon se vrea Lukașenko: „Aș da cu pumnul în masă și ar fi Kuzkina mati cu ei”

Visul ca Republica Moldova să devină stat prezidențial, Igor Dodon l-a împrumutat de la „ultimul dictator al Europei”, Alexandr Lukașenko, și nu a întârziat să-l facă public în emisiunea sa „Președintele răspunde”, doldora de fariseism și demnă de tot grotescul. „Ce înseamnă stat prezidențial? Ai dat cu pumnul în masă – uite așa: Șciok! Șciok! – și l-ai pus la punct și pe procuror, și pe judecător, și pe deputat, și pe prim-ministru. Pentru că e stat prezidențial! SUA sunt stat prezidențial. Belarus este stat prezidențial, acolo a spus președintele, s-a terminat discuția. La noi cu regret nu este stat prezidențial… Ai ales președintele, i-ai dat încredere din partea poporului, lasă-l să lucreze. Nu a făcut față – afară. După ce facem regulă, facem parlamentarism ca în Europa. Dar altfel cu acești bandiți nu poți, până nu îi dai cu bâta în cap el nu înțelege”. După alegerile prezidențiale de la 9 mai din Belarus e tocmai momentul potrivit să comparăm visul lui Dodon cu realitatea din fosta republică post-sovietică.

Un președinte pe un sfert de veac și peste
Pe 9 august, în Republica prezidențială Belarus, au avut loc alegeri. Desigur, prezidențiale. Este al șaselea scrutin în care președintele Alexandr Lukașenko, timp de un sfert de veac și mai bine, participă și „câștigă” detașat, din primul tur, excepție făcând doar scrutinul din 1994. Atunci Alexandr Lukașenko devenea primul președinte al Republicii Belarus independente și belorușii jubilau. Toate celelalte scrutine au decurs sub semnul dictaturii președintelui și a unor persecuții nemaiîntâlnite în statele europene. Și a celor mai grosolane falsificări a rezultatelor votului.
Și acest scrutin a decurs într-o atmosferă de presiuni nedisimulate și persecuții grosolane din partea autorităților fidele președintelui nu numai asupra contracandidaților, dar și a observatorilor independenți ai votului, mai ales străini. Centrul „Viasna” (Primăvara – N.M.) pentru drepturilor omului de la Minsk relata în preziua alegerilor despre zeci de cazuri în care poliția intimida observatorii independenți, unii chiar fiind reținuți. Guvernul de la Minsk a folosit în favoarea puterii pandemia, limitând numărul observatorilor, deși, la declanșarea ei, președintele Lukașenko spunea că e o banală „psihoză” ce poate fi tratată cu votcă, o plimbare cu tractorul sau o vizită la saună. Cu o săptămână înainte au fost arestați 33 cetățeni ruși, rămași în Belarus după ce au pierdut zborul de legătură spre Istanbul, dar considerați mercenari veniți să incite la revolte după alegeri. Iar în ajun au fost expulzați trei jurnaliști de la postul independent Current Time (canal TV în limba rusă al Europei Libere/Libertatea, în colaborare cu Vocea Americii), aflați la Minsk pentru a relata despre campania electorală și alegerile prezidențiale. Este pentru prima dată când și OSCE renunță să trimită observatori, considerând apriori că scrutinul va fi unul profund viciat.
Mai mulți comentatori și media apreciau că de data aceasta alegerile în Belarus „sunt altfel… decât cele cu care s-au obișnuit cetățenii. Lukașenko a coborât sub 50%, și chiar dacă va câștiga, poporul nu îl va mai susține”. Partidele de opoziție nu s-au încumetat (s-au săturat?) să mai participe la alegeri, făcând loc la noi figuri, apariții de premieră: Victor Babarîka (de 20 de ani șeful băncii „Gazprom” în Belarus, arestat la începutul campaniei electorale), Valer Țîrkala (ex-ministru de externe și ambasador în USA, amenințat cu un dosar penal și nevoit a se refugia la Kiev), Serghei Tihanovski, un bloger dintre cei mai populari. Dar CEC a refuzat înregistrarea și acestora, iar organele de forță i-au arestat, ultimul fiind și întemnițat, de rând cu alți potențiali contracandidați. Către ziua alegerilor Minskul înregistra circa 100 de deținuți politici.
Pe Lukașenko nu-l clintește vântul schimbărilor?
Toate acestea au stârnit un puternic val de proteste, calificate de comentatori ca „vântul schimbărilor”. Din luna mai oamenii au prins a ieși în număr mare în stradă, societatea devenind în scurt timp extrem de politizată. Nemulțumirile opoziției și ale societății civile au fost captate în ultimele luni de Svetlana Tihanovskaia, ajunsă în fruntea unui val politic susținut de în ce în ce mai mulți belaruși după ce soțul ei, Serghei Tihanovskii, a fost arestat și întemnițat din simplu motiv că a cutezat să candideze la prezidențiale. În ultimele săptămâni aceasta reușise să atragă mii, chiar zeci de mii de oameni la mitingurile sale electorale, într-o manifestare fără precedent a nemulțumirii față de regimul dictatorial. Se încadrează într-un trio feminin care îl confruntă pe Lukașenko – Veronika Țîpkala și Maria Kalesnikova, reprezentantele celor doi potențiali candidați, Valer Țîpkala și Viktor Babarika, respinși de CEC. Toate trei reprezentau figurile schimbării. Autoritățile au ripostat, anulând multe mitinguri la Minsk și în alte orașe, reținând membri ai campaniei electorale și jurnaliști, așa încât unele manifestări aveau loc în pădurile din preajma capitaliei. Tânăra candidată spera să aducă un suflu democratic în această țară est-europeană de aproximativ 9,5 milioane de locuitori. Pentru prima dată Lukașenko s-a confruntat cu o concurență veritabilă din partea opoziției și a principalei sale contracandidate la președinție.
Mai mulți analiști se așteptau că în acest scrutin pe Lukașenko îl poate învinge practic oricine, el fiind astăzi atât de slab și nepopular, încât belorușii sunt gata să voteze în masă pentru soția unui deținut politic. Se poate spune că pe Lukașenko îl urăsc astăzi toți pentru că a devenit un dictator dintre cei mai cruzi. Urât de funcționari, de militari, de cei din organele de forță, dar și de mulți cetățeni de rând care gândesc cât de cât liber. Ceea ce-l ține în tron este frica și lingușirea slugoilor fideli. Cu toate acestea, Lukașenko s-a declarat sigur pe victorie și a declarat că e „prea devreme pentru țara noastră pentru o femeie la conducere, că societatea nu e pregătită, că e un job foarte greu și dur pentru o femeie”. Tihanovskaia s-a lansat cu un program foarte bun, în opinia acelorași comentatori, având trei priorități: 1) eliberarea tuturor deținuților politici; 2) organizarea unor alegeri parlamentare și prezidențiale libere și corecte în următoarea jumătate de an și 3) crearea unui guvern de coaliție, din care vor face parte profesioniști din opoziție și funcționari care nu s-au compromis cu încălcarea drepturilor omului în perioada regimului Lukașenko. Părea un plan foarte real ce poate fi realizat, important era ca belorușii să-și poată apăra alegerea și votul. Până la urmă se pare că așteptările nu au avut șanse de a se împlini. CEC l-a dat învingător pe Alexandr Lukașenko cu un scor de 80,23%, Svetlanei Tihanovskaia rezervându-i doar 9,9% din voturi. Staful Svetlanei Tihanovskaia nu recunoaște rezultatele anunțate de CEC – sondajele independente sugerează că ea a obținut 71% de voturi, iar Lukașenko doar 10%. Alt sondaj efectuat la 21 de centre de votare din afara țării arată că Țihanovskaia ar fi câștigat 81,5% din voturi, față de numai 6% pentru președintele în exercițiu. Niciuna dintre cifre nu a putut fi verificată în mod independent.
Un țar într-o mini Uniune Sovietică
De fapt, scrutinul a început nemijlocit pe 4 august, prin votul anticipat, o nouă invenție a președintelui Lukașenko, sistem criticat de opoziție ca fiind foarte dificil de controlat. Ce se întâmplă cu cutiile în care se află voturile pe perioada nopții, în condițiile în care nu există observatori? De când s-a dat startul votării anticipate, autoritățile belaruse au reținut, în toată țara, observatori independenți care monitorizau votul. Mai multe organizații neguvernamentale au semnalat mii de cazuri de încălcare a regulilor în timpul votării, ONG-ul „Oameni cinstiți” contabilizând numai la Minsk în prima zi de vot peste 2 de mii de astfel de nereguli.
Era și de așteptat. Despre Lukașenko se spune că ar fi conservat o „mini Uniune Sovietică”. Regimul lui dictatorial se sprijină pe serviciul secret KGB, ce poartă în Belarus același nume al defunctei URSS. Prin referendum, șeful de la Minsk a modificat Constituția să poată fi reales nelimitat. Un parlament deposedat de putere, opoziția liberală împinsă în ofsaid, iar presa cenzurată. Mulți politicieni de opoziție dispar fără urmă, protestele anti-putere sunt de fiecare dată înăbușite cu cruzime. Fost șef de kolhoz, ales pentru prima dată președinte pe 10 iulie 1994, de atunci până în prezent a rămas fidel stilului de conducere al unui „părinte al națiunii”, numit la începuturi „Batjka” (tătucu). Violența sa vine din copilărie – a crescut fără tată, la școală a fost un elev dificil, fiind la evidența miliției. A absolvit pedagogia, dar s-a reprofilat pe organizarea producției agricole. Serviciul militar și l-a satisfăcut în trupele de grăniceri ale KGB-ului sovietic unde ajunge comandant adjunct al unei campanii de tancuri. În civil ajunge director de sovhoz, funcție pe care nu o va părăsi până e ales președinte. În 1990 devine deputat în Sovietul Suprem, unde, fiind în fruntea comisiei pentru studierea structurilor comerciale, va critica aprig președintele Sovietului Miniștrilor Veaceslav Kebici, ulterior președintele Sovietului Suprem Stanislav Șușkevici. După puciul din august 1991 va cere demisia primelor persoane de la putere, tot el este singurul deputat care a votat împotriva sucombării URSS, mai târziu calificând destrămarea imperiului sovietic ca „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX”.
Svetlana Tihanovskaia, 37 de ani, este o fostă profesoară de engleză, casnică în prezent, femeie foarte curajoasă, dar fără experiență, nici politică, nici de administrare a statului, cu un program vag, alimentat exclusiv de nemulțumirea segmentului de protestatari și de promisiuni de schimbări radicale. Până nu demult nu era deloc cunoscută ca un lider politic, așa încât revendicările stafului său pot fi puse sub semnul întrebării.
„Știu că poporul belarus se va trezi mâine într-o nouă țară”
Votul din 9 august s-a caracterizat prin cozi lungi atât în fața centrelor de votare din țară, cât mai ales din diasporă. După închiderea secțiilor de vot și anunțul rezultatelor prealabile mii de protestatari au umplut străzile principale din orașele Vitebsk, Moghiliov, ale capitalei. Pe arterele Minskului și-au făcut apariția tunuri de apă și tehnică militară. Ciocnirile violente dintre poliție și protestatari au continuat și luni și s-au lăsat cu peste 300 persoane reținute, inclusiv circa 20 jurnaliști și 40 de observatori, mulți răniți și doi decedați. Luni Svetlana Tihanovskaia a fost reținută în incinta CEC-ului, echipa anunțând dispariția ei. Marți dimineață ministrul de externe lituanian, Linas Linkevicius, a postat un anunț pe Twitter, că Tihanovskaia „este în siguranță și se află acum în Lituania”. Atât protestatarii din țară, cât și diaspora scandează „Lukașenko, pleacă!”. Timpul lui Lukașenko s-a terminat, cred comentatorii politici. Să aibă dreptate? Mâine poporul belarus se va trezi într-o altă țară, cum afirmă Tihanovskaia?
Mai multe țări și-au exprimat îngrijorarea față de cruzimea cu care sunt reprimați manifestanții, inclusiv Germania, România, SUA. Și Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a condamnat luni reprimarea manifestațiilor din Belarus, cerând numărarea „exactă” a voturilor exprimate la alegerile prezidențiale din fosta republică sovietică. În pofida acestora și a rezultatelor dubioase, Igor Dodon a fost primul și deocamdată singurul care s-a grăbit să-l felicite pe Alexandr Lukașenko „cu victoria în alegerile prezidențiale”, făcând-o din numele propriu, dar și a „poporului moldovenesc”. Să-i fi raportat cei doi socialiști, Adrian Lebedinschi și Alexandru Jolnaci, trimișii săi să participe la misiunea de observare a alegerilor, chipurile în calitate de membri ai Grupului internațional de observatori al Adunării Interparlamentare, că scrutinul a fost perfect sau Dodon arde de nerăbdare să ajungă un Lukașenko la Chișinău? Pe plan internațional, Lukașenko e considerat un jucător independent, ce acționează în interesul statului său, pe când Dodon este văzut ca o sarbădă marionetă a unei capitale străine. Dacă acea capitală identifică o altă marionetă, steaua politică a lui Dodon și PSRM apune pentru totdeauna. Reputația lui Lukașenko nu este pătată public de corupție, nu a fost prins luând „kuleoașe” de la oligarhi și de peste hotare. Și nici acceptând comenzi de la președintele Erdogan în schimbul profesorilor turci. Președintele Dodon e corupt până-n măduva oaselor, e o rușine a țării sale. Acum își dorește un regim ca în Belarus? Halul în care poliția s-a răfuit cu veteranii protestatari ori zăvozii săi socialiști, Furculiță, Bătrîncea și Bolea, cu colegul lor Ștefan Gațcan, demonstrează apucături dictatoriale demne de ale lui Lukașenko. Dodon vrea stat prezidențial, în care să-i pună pe toți la punct bătând cu pumnul în masă. Sau chiar cu bâta în cap.
Dacă la Minsk se scandează „Lukașenko, pleacă!”, la Chișinău, de pe acum, e rândul lozincii preelectorale: „Dodon, nu candida!”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

Crucea Caraiman, luminată la 92 de ani de la inaugurare

Luni seară, în chiar Ziua Înălțării Sfintei Cruci, Monumentul Eroilor de pe Caraiman, aflat în proces de restaurare, a fost iluminat cu prilejul împlinirii...

5 pasaje pietonale și 4 rutiere între Comarnic și Predeal

Chiar și autoritățile de transport din România și-au dat seama, în sfârșit, că autostrada Comarnic-Brașov nu va fi gata prea curând. Curând însemnând următorii...

Ideologia LGBT, un neo-bolşevism

Preşedintele polonez Andrzej Duda a atacat „ideologia „LGBT” pe care o consideră un „neo-bolşevism”, într-un miting electoral, în apropierea scrutinului prezidenţial din 28 iunie,...

Aviz de principiu pentru alimentarea cu gaze a Văii Teleajenului

Primarii de pe Valea Teleajenului s-au întâlnit, recent, spre a pune bazele proiectului de alimentare cu gaze a comunelor Starchiojd, Bătrâni, Posești, Drajna, Cerașu,...

Școala în Ploiești – Spicuiri (5)

În acest ultim articol pe care îl dedic istoricului școlii din Ploiești, doresc să precizez că am scris “sine ira et studio” , că...

Dosare penale pentru îngrășăminte chimice depozitate nelegal

Polițiștii din cadrul Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase au acționat în județul Prahova pentru  verificarea legalității deținerii și utilizării produselor de protecție a...