0.6 C
Ploiești
duminică, 9 februarie, 2025
spot_img
AcasăActualitateDoar cerul este limita, iar campionul paralimpic la ciclism, Eduard Novak, o...

Doar cerul este limita, iar campionul paralimpic la ciclism, Eduard Novak, o dovedește din plin!

Turul ciclist al României 2019 a început pe 11 septembrie, la Cluj, iar ”Mica Buclă” intră încet și sigur pe tabloul competițiilor de prim rang din circuit. O adevărată nebunie e în Ardeal, iar asta i se datorează în mare parte unui om. Este președintele Federației Române de Ciclism Eduard Novak, sportivul care la Jocurile Paralimpice de la Londra din 2012 a adus României prima medalie la acest sport.
Novak garantează că lumea va vorbi despre ediția din acest an a ”Micii Bucle”. De ce? Pentru că surprizele sunt incluse și ele în program. “Pe lângă această competiție, sunt foarte multe evenimente conexe, începând din Cluj. O să fie un bikefest,  cu competiții de copii, cu demonstrații de trial, food-court, o să fie o adevarată nebunie a ciclismului”, spune Eduard Novak.
Revenind la povestea incredibilă de viață a lui Eduard Novak, să spunem că a început undeva în Miercurea Ciuc. Nu, nu este prahovean, dar sunt convinsă că în Prahova sunt mulți iubitori ai ciclismului, mulți amatori de sport și mulți copii care au nevoie de modele. Eduard Novak este unul dintre acele modele de care dacă nu noi, au nevoie cu siguranță copiii noștri. Despre el, apropiații spun că de orice sport s-ar fi apucat, ar fi ajuns numărul 1.
Ei bine, prima dată, copilul Eduard s-a apucat de patinat și a alunecat ușor spre hochei. Însă și-a dat seama că e mai atras de patinaj viteză. Și-a dedicat copilăria sportului, se trezea la 5 dimineața când era beznă în oraș ca să meargă să se antreneze. Când ceilalți copii se duceau la joacă, el mergea tot la… antrenamente. Așa a reușit să strângă 25 de titluri de campion național și 35 de recorduri, unele încă nedepășite.
Performanţele interne şi internaţionale îl propulsaseră spre Jocurile Olimpice de la Nagano. Dar a urmat un moment teribil. Un accident de maşină i-a destrămat visul.
«Fiind pe locul 10 la Campionatul Mondial pentru juniori, eram speranţa României pentru o clasare bună la Olimpiada de la Nagano. În 1996, eram pe drum spre o competiţie internaţională în Italia. Era iarnă, ningea, drumurile nu erau curăţate, maşina condusă de tatăl meu a derapat şi s-a izbit de parapeţii de pe marginea drumului. Nu ar fi fost o problemă prea mare, dar parapetul era lovit dinainte, iar bucata care era îndreptată spre drum a străpuns maşina şi mi-a retezat laba piciorului. Primul gând, când mi-am văzut piciorul, a fost că 15 ani de muncă şi vise s-au năruit într-o clipă pe apa Sâmbetei”, povestea Novak
într-un interviu.


Oare ce înseamnă asta pentru un copil? Nu sunt mulți cei care reușesc să depășească un asemenea moment de cotitură, o traumă chiar. Și pe Novak l-a marcat o vreme accidentul.
„În primii ani am tot căutat răspunsul la întrebarea: de ce eu? Între timp am primit răspunsul. Sunt sigur că a fost mâna destinului. Nu mă mai gândesc la acel accident. Am luptat şi mi-am recăpătat viaţa”, spunea Novak.
Și-a încercat norocul în diverse domenii. A terminat Facultatea de Drept şi a profesat ca jurist, și-a deschis o afacere de proteze şi orteze și a făcut inclusiv pe agentul de vânzări al propriei firme. Dar…îi lipseau sportul, publicul, podiumul… Deși era campion în luptele vieții, nu se mai simțea ”acel” campion…
«Am ales la 25 de ani să mă angrenez într-un sport în care nu am avut antrenor, bicicletă, echipă şi bani. I-am lăsat pe toţi cu gura căscată, când am anunţat că mă apuc de ciclism, chiar Mountainbike, într-o zonă unde iarna domneşte 7 luni pe an”, povestea primul campion paralimpic al României la ciclism. Primele antrenamente le-a făcut de pe… Internet. Apoi, a urcat încet și sigur spre performanța mult dorită. Medalii mondiale, titluri, medalii la paralimpiade, este șeful Federației Române de Ciclism și, în paralel, este tatăl a trei copii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole recente