-5 C
Ploiești
luni, 10 februarie, 2025
spot_img
AcasăOcolul PamantuluiDezastrul lăsat în urmă de Biden: o lume mai primejdioasă

Dezastrul lăsat în urmă de Biden: o lume mai primejdioasă

Cum a degradat libertatea în mandatul lui Joe Biden? Succesorul lui va moşteni o lume incomparabil mai primejdioasă, scriu The Wall Street Journal.

(…) În mod obişnuit, moştenirea unui preşedinte în materie de politică externă continuă să producă efecte după încheierea mandatului, astfel că merită să facem un pas în spate şi să contemplăm lumea pe care Biden i-o va lăsa pe mâna succesorului său.
E o lume incomparabil mai primejdioasă decât cea moştenită de Biden, mult mai puţin favorabilă intereselor americane, libertăţii umane şi democraţiei. Ultimul aspect denotă o ironie tragică, dat fiind că Biden şi-a făcut o temă predilectă din competiţia globală dintre democraţie şi conducătorii autoritari. Cei din urmă au câştigat teren peste tot în lume: Europa, Asia, Pacific, Orientul Mijlociu, Africa – ba chiar şi până în Americi.
Retragerea haotică a lui Biden din Afganistan a fost cea mai gravă dintre deciziile lui şi a dus la o întreagă înlănţuire de alte probleme. Ţara e acum controlată de talibani, care şi-au impus iarăşi regimul islamist, de factură feudală. Retragerea lui a afectat mai multe femei mai grav decât oricând în ultimele decenii, în vreme ce jihadiştii şi-au recuperat un sanctuar terorist.

Biden, păcălit de Putin
Dar şi mai grav e mesajul diseminat printre adversari de retragere a lui, asigurându-i de disponibilitatea Americii de a da bir cu fugiţii. Credibilitatea factorului de descurajare american s-a prăbuşit.
Biden a încercat conciliatorismul cu Vladimir Putin, dându-şi binecuvântarea pentru gazoductul Nord Stream 2 şi refuzând să înarmeze Ucraina. Putin a conchis că îşi poate permite să invadeze Ucraina cu costuri limitate, mai ales după ce, lui Biden, i-a scăpat pe gură porumbelul cum că Vestul n-ar opune mare rezistenţă unei „incursiuni minore”.
După ce Kievul a opus cu curaj rezistenţă, Biden i-a trimis arme, însă prea puţine şi prea târziu – în fiecare fază a războiului. Chiar şi acum, după 31 de luni şi cel puţin 100.000 de morţi, Biden a ezitat mult până să-i permită Ucrainei să lovească ţinte din Rusia cu rachete cu rază lungă ATACMS.

Dezastrul din Orientul Mijlociu
Ce lasă în urmă, în Orientul Mijlociu, e chiar mai grav, în loc să construiască în continuare pe baza Acordurilor Abraham, pe care le moştenise, Biden a încercat să ostracizeze Arabia Saudită şi refuză să-i mai vândă arme ofensive, pentru a lupta cu gruparea Houthi.
Încă din capul locului s-a apucat să curteze teocraţia iraniană, pentru a reînnoi acordul nuclear din 2015, care îmbogăţise Teheranul, înainte ca Donald Trump să-l denunţe. A refuzat să-i aplice sancţiunile petroliere, cu toate că Iranul făcea prăpăd în regiune prin intermediul miliţiilor de care se foloseşte. Iar SUA au fost surprinse pe picior greşit atunci când Hamas, cu ajutorul Iranului, a invadat Israelul şi a măcelărit 1200 de nevinovaţi. Până într-atât, încât consilierul lui de securitate naţională Jake Sullivan, s-a văzut nevoit să-şi modifice versiunea online a unui eseu publicat deja în revista Foreign Affairs în care se fudulea că „regiunea e mai liniştită decât a fost oricând altcândva în ultimele decenii”.

Teroriştii Houthi au strangulat traficul prin Marea Roşie
Şi iată cât de liniştită: cel mai important aliat regional al nostru se află în prezent în război pe multiple fronturi. Campania defensivă a Israelului din Gaza nici măcar nu s-a încheiat, dar asistăm acum la o nouă luptă, poate chiar mai sângeroasă, cu Hezbollah. Între timp, gruparea Houthi a strangulat aproape complet traficul navelor comerciale occidentale prin Marea Roşie, în vreme ce Biden îi obliga pe comandanţii marinei americane să se joace de-a şoarecele şi pisica, cu rachete.
Concomitent, Iranul îşi continuă nestingherit marşul spre statutul de putere nucleară. Administraţia Biden emite comunicate dogmatice cum că aşa ceva e inacceptabil, însă fiecare faptă a ei dă de înţeles că a concluzionat deja că Iranul nuclear e de acum inevitabil şi a încerca să-l oprească e mult prea riscant. În momentul în care Iranul va obţine arma atomică, întreaga ecuaţie de securitate a planetei va fi răsturnată cu susul în jos.

Biden, prestaţie slabă şi în Asia-Pacific
Prestaţia lui Biden în Asia-Pacific e un picuţ bună, fie şi numai din perspectivă diplomatică, El a consolidat alianţele Americii împotriva Chinei, mai ales cu Australia, Japonia şi Filipine. Pactul militarAUKUS e important, tot aşa cum e şi iniţiativa Japoniei, în vederea unei mai strânse integrări militare cu SUA.
Însă aspectul diplomatic n-a flost complementat şi pe latura militară. SUA nu construiesc suficiente submarine din AUKUS şi nici măcar nevoile proprii. Bazele americane nu deţin nici rachetele cu rază lungă necesare pentru a înfrânge o invazie chineză în Taiwan. Eforturile diplomatice nu au oprit hărţuirea navelor filipineze de către chinezi.

America Centrală şi de Sud, alt aspect pentru Biden
Ceva mai aproape de noi, dictatorul din Venezuela, predictibil, încă un rând de alegeri, expunând astfel drept naiv acordul încheiat cu el de administraţia Biden, pentru relaxarea sancţiunilor petroliere. Mexicul e şi el pe muchie, stând să cadă în autoritarism, fără ca Washingtonul să protesteze. Cuba continuă să exporte revoluţie oriunde poate.
Suferinţele umane pricinuite de aceste regimuri afectează America, sub forma potopului de imigraţie care împovărează oraşele, din Manhattan şi până în Springfield, Ohio.

Coaliţia dictaturilor: China, Rusia, Coreea de Nord, Iran
Lucrul cel mai ameninţător îl reprezintă colaborarea tuturor acestor puteri regionale ostile într-o nouă axă antioccidentală. Iranul aprovizionează cu rachete şi drone Rusia, care e posibil să-i furnizeze la schimb know how nuclear. China ajută şi ea Moscova, care i s-a alăturat acum Beijingului pentru manevre navale comune. Şi Coreea de Nord înarmează Rusia, protejată de China de aceleaşi sancţiuni ONU, pe care odinioară Beijingul le-a votat.
Toate acestea şi altele se însumează, pentru a contura cel mai grav declin al ordinii mondiale – şi al influenţei SUA – de după anii 30. Însă Biden continuă să vorbească şi să se poarte de parcă ar fi prezidat o eră a consolidării păcii şi prosperităţii. El a propus în fiecare dintre anii preşedinţiei sale câte o reducere a cheltuielilor militare reale, ceea ce ar putea reprezenta cel mai important gest de abdicare din partea lui.
Contracararea furtunii care-şi adună acum forţele va fi dificilă şi primejdioasă. Întâia sarcină va fi restabilirea factorului de descurajare american, lucru care va necesita mai multă forţă militară şi voinţă politică. Succesorul la Casa Albă va trebui să repudieze politicile eşuate ale preşedinţiei Biden, fiindcă, în caz contrar, ne vom trezi aruncaţi într-un conflict global cu consecinţe catastrofale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole recente