12.2 C
Ploiești
duminică, 19 mai, 2024
spot_img
AcasăOcolul PamantuluiDescoperind Bosnia şi Herţegovina

Descoperind Bosnia şi Herţegovina

Frumuseţile naturale şi arhitecturale ale Bosniei şi Herţegovinei sunt de-a dreptul impresionante. Imediat după intrarea în ţară, am admirat spectaculosul canion al râului Drina.

În drumul spre Sarajevo, am trecut prin Visegrad şi am avut astfel şansa de a vedea Podul Mehmed Paşa Sokolovici, înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Acest pod este faimos datorită romanului lui Ivo Andrici (1975) „E un pod pe Drina…”. Celebrul scriitor sârb, născut în Bosnia, a câştigat, în anul 1961, Premiul Nobel pentru Literatură, pentru acest roman. Podul a fost construit, în 1571, după planurile arhitectului otoman Mimar Sinan (cca. 1488/1490), la cererea Marelui Vizir Mehmed Paşa (1505-1579) şi are 11 arce.
Am ajuns în Sarajevo în cursul după-amiezii şi am explorat la pas partea veche a oraşului.
Capitala Bosniei şi Herţegovinei are o populaţie de aproximativ 275.000 de locuitori (555.000, dacă includem întreaga zonă metropolitană) şi este aşezată pe râul Miljacka, la poalele Alpilor Dinarici.

Podul Latin, Sarajevo

Primele urme ale prezenţei umane în zonă datează din Neolitic (Cultura Batmir), însă aşezarea actuală a fost fondată de turci, în veacul al XV-lea. Sarajevo a devenit ulterior cel mai important oraş otoman din Balcani (excluzând, evident, Constantinopolul). Astfel, în 1660, avea o populaţie de peste 80.000 de locuitori.
Datorită mozaicului etnic şi religios, actuala capitală a Bosniei şi Herţegovinei a primit supranumele de „Ierusalimul Balcanilor”.
Pe lângă populaţia creştină şi musulmană în Sarajevo a vieţuit şi o importantă comunitate de evrei sefarzi, care au sosit pe teritoriul Imperiului Otoman după alungarea lor din Spania. Astfel, aici a fost, secole de-a rândul, unul dintre cele mai de seamă centre ale culturii sefarde şi ale limbii ladino.
În Sarajevo a avut loc, la 24 iunie 1914, asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei (1863-1914) de către Gavrilo Princip (1894-1918), eveniment ce a dus la izbucnirea Primului Război Mondial (1914-1918). Cel mai dramatic eveniment din istoria capitalei l-a reprezentat, însă, asediul de 1425 de zile din timpul Războaielor Iugoslave.
După ce am coborât din autocar, am admirat mai întâi Podul Latin. Acesta este cel mai frumos pod din Sarajevo şi datează din perioada otomană. La capătul său nordic a avut loc asasinatul asupra arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei, de care am amintit mai sus.
Clădirea Primăriei a fost ridicată în stil neo-maur, la finalul secolului al XIX-lea, în timpul domniei austro-ungare.
Inima capitalei Bosniei şi Herţegovinei este reprezentată de zona Bascarsija, nume ce derivă din limba turcă şi se traduce prin piaţa principală. Aici se întâlnesc, la tot pasul, ateliere meşteşugăreşti, magazine, cafenele, restaurante, moschei şi vechi caravanseraiuri.
Moscheea Bascarsija a fost construită în anul 1527 şi are un minaret înalt de 35 de metri, Moscheea Gazi Husrev-beg, cu minaretul ei de 45 de metri înălţime, este cea mai frumoasă din oraş şi datează din 1531. În curtea acesteia se poate admira o frumoasă fântână din piatră. Tot aici se află şi mormântul lui Husrev-beg (1480-1541) guvernator în mai multe rânduri al Sangeacului Bosniei, faimos pentru rolul jucat în cucerirea Belgradului de către otomani, în 1521, şi mai apoi în timpul bătăliei de la Mohacs (1526).
În imediata vecinătate a Moscheii Gazi Husrev-beg se află Turnul cu Ceas, ale cărui origini datează din veacul al XVI-lea, însă, reconstruit de două ori în cursul următoarelor secole. Bezistan este o veche clădire cu două etaje, ridicată în 1851, pentru a servi drept bazar al comerţului cu mătase. Astăzi, aici se află găzduite o parte din colecţiile Muzeului Oraşului Sarajevo.
Am lăsat în urmă partea veche a capitalei şi ne-am îndreptat către Telegondola Sarajevo. În drum, am trecut pe lângă un alt locaş de cult impresionant Moscheea Împăratului, prima ridicată în Bosnia, în 1457, imediat după cucerirea otomană. Construcţia iniţială a fost însă, complet distrusă de un incendiu, astfel că astăzi admirăm o reconstrucţie din 1565, din timpul lui Soliman Magnificul.
Telegondola ne-a dus până pe vârful Muntelui Trebevici, la o altitudine de 1164 de metri, de unde se deschide o frumoasă panoramă. În apropierea staţiei de telegondolă, la aproximativ 15 minute de mers pe jos, se află ruinele pârtiei de bob. Acestea amintesc de un moment important din istoria oraşului: găzduirea celei de-a XIV-a ediţie a Jocurilor Olimpice de Iarnă, între 8-19 februarie 1984.
Odată revenit în partea veche a capitalei, am servit o delicioasă cină la un restaurant tradiţional bosniac, apoi ne-am îndreptat spre hotelul unde urma să ne petrecem noaptea.
A doua zi, pe 9 septembrie, ne-am luat la revedere de la Sarajevo şi am plecat mai departe, pentru a descoperi alte locuri minunate ale acestei prea puţin cunoscute ţări balcanice.
Prima oprire am făcut-o la Medugorje, unde am păşit pragul Bisericii Sf. Iacob. Medugorje a devenit un important loc de pelerinaj pentru credincioşii catolici după ce, pe 24 iunie 1981, şase adolescenţi din localitate au susţinut că, aflându-se pe un deal din apropiere, li s-a arătat Fecioara Maria. Biserica Catolică nu a acceptat însă, în mod oficial, veridicitatea apariţiei (prin urmare, Medugorje nu are acelaşi statut ca Fatima sau Lourdes). Pe lângă Biserica
Sf. Iacob, am admirat şi statuia Salvatorul Înviat, din apropiere.
Ne-am îndreptat apoi către Blagaj, oraş aflat pe râul Buna. Am vizitat aici cea mai importantă atracţie turistică a zonei, Blagaj Tekke, o mănăstire dervişă de o frumuseţe deosebită. Conform tradiţiei, mănăstirea a fost fondată în veacul al XVI-lea de dervişii din Ordinul Bektashi. Ulterior, aici au vieţuit dervişii din Ordinul Kadarit, astăzi aparţinând celor din Ordinul Nakshibendi.
Aflată chiar la izvoarele râului Buna, la baza unei stânci, mănăstirea este amplasată într-un loc de o frumuseţe aparte, iar arhitectura ei se încadrează perfect în peisajul înconjurător. Interiorul poartă amprenta stilului baroc otoman. Impresionează tavanul din lemn sculptat şi domul transparent al hamamului. Lipit de tekke, se află un turbeh (mausoleu musulman) ce adăposteşte rămăşiţele misionarului turc Sari Saltuk Baba (m.1297/1298) şi ale discipolului acestuia, Achik Basha.
La final, am explorat, la bordul unei mici bărci gonflabile, Peştera Buna, aflată în imediata apropiere a mănăstirii.
Am lăsat în urmă această superbă oază de linişte şi pace şi am plecat spre Mostar, nu înainte de a admira impunătoarele ziduri ale Cetăţii Blagaj. Primii care au construit o aşezare fortificată pe acest loc au fost ilirii din tribul daorsilor, în secolele al III-lea – al II-lea î.H. Ulterior, romanii şi bizantinii au întărit-o şi au dezvoltat-o, iar aristocraţii bosniaci au construit castelul medieval, în veacul al XV-lea. Oraşul din interiorul zidurilor a constituit un important punct strategic în timpul dominaţiei otomane, fiind însă abandonat la scurt timp după devastatorul cutremur din 1827.

Octavian Florin Lixeanu – preluare Revista Lumii

Articolul precedent
Articolul următor

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole recente