21.6 C
Ploiești
marți, 11 mai, 2021
Acasă Ocolul Pamantului De la religia lipsei, la lipsa religiei

De la religia lipsei, la lipsa religiei

Un grup de atei din Sacramento, California, a pregătit pentru perioada Crăciunului un număr de 55 panouri publicitare care afişează imagini cu localnici şi sloganuri precum „Bun fără Dumnezeu” (Good without God), „Să fac binele este religia mea” (Doing good is my religion), ori „Crede în tine însuţi” (Believe in yourself).
Este doar o nouă iniţiativă încadrată în tendinţa actuală de afirmare vocală a ateismului, conform căruia viitorul umanităţii va fi areligios. În conştiinţa populară, s-a diseminat deja ideea că suntem într-o perioadă de tranziţie, iar societatea umană, în procesul ei continuu de evoluţie, va renunţa la credinţele religioase, singurul dumnezeu recunoscut urmând să fie sinele.

Utopia ateistă
În 2012, un psiholog irlandez a readus în atenţia publicului interesat de fenomenul religios o ipoteză pe cât de vehementă, pe atât de contestată: dispariţia religiei. Nigel Barber, autor al cărţii „Why Atheism Will Replace Religion” („De ce ateismul va înlocui religia”), e convins că, pe măsură ce situaţia materială a oamenilor se îmbunătăţeşte, disponibilitatea lor de a crede şi de a fi reverenţioşi faţă de o fiinţă supranaturală scade. De aceea, susţine el, în ţările bogate, ateismul înfloreşte şi va continua să prospere până când oamenii religioşi vor deveni o minoritate. Studiul său a inclus măsurarea produsului intern brut (PIB) al ţării avute în vedere, preţurile locale şi indicele de dezvoltare umană (HDI); pe baza acestor date, dr, Barber a ajuns la concluzia că o ţară de nivel mediu se va transforma într-o societate laică până în 2041.
Care este explicaţia propusă de psiholog pentru acest fenomen? El consideră că, atunci când posesiunile materiale sunt suficiente pentru a le acoperi necesităţile individuale, oamenii nu mai au nevoie să-şi pună nădejdea în influenţe supranaturale. Religia va suferi un declin nu numai pentru că oamenii devin mai înstăriţi, ci şi ca urmare a creşterii calităţii vieţii, a reducerii incidenţei bolilor grave şi a educaţiei mai bune.
Ateismul militant, de altfel, propune un Paradis alternativ, o societate perfectă, o mântuire colectivă, ca urmare a progresului ştiinţific şi tehnologic. Încă din 1932 romanul „Minunata lume nouă”, semnat de Aldous Huxley, prezenta o asemenea lume utopică. Evenimentele descrise în carte se petrec undeva în Londra anului 2540. societatea perfectă imaginată de autor este un soi de paradis construit prin intermediul dezvoltării ştiinţei şi a tehnologiei. Şi cum e de aşteptat, în această „lume nouă” nu mai este loc şi pentru religie sau, citând un personaj din roman, Dumnezeu a ajuns să se manifeste ca o „absenţă”.
De ce se vrea eradicarea religiei?
În concepţia ateilor militanţi, renunţarea la religie nu este doar un proces inevitabil, ci şi unul care trebuie grăbit. Asta pentru că religia e percepută ca o „boală” de care trebuie să te vindeci sau ca un drog de sevrajul căruia umanitatea trebuie să scape. Nu de puţine ori, religia a fost descrisă în termeni peiorativi şi caricaturali, fiind chiar acuzată că ar fi „rădăcina tuturor relelor”. În acest context, ateii idealişti cred că eradicarea religiei ar duce la încetarea conflictelor şi, deci la o lume mai bună,
Abordarea este însă tendenţioasă, evitând să recunoască faptul că orice persoană religioasă, care urmează Biblia, Coranul sau altă carte (cel puţin percepută ca fiind sacră), este chemată să fie bună. Pe de altă parte, a spune că toate conflictele lumii sunt generate de religie e un mod simplist de a vedea lumea. Războaiele lumii au fost şi încă sunt susţinute politic şi însufleţite prin intermediul religiei. În cartea „I Don’t Believe in Atheists” („Nu cred în atei”), Chris Hedges, corespondent al ziarului The New York Times, demontează presupoziţiile ateilor militanţi (precum Richard Dawkins, Christopher Hitchens, Sam Harris ori Daniel Dennet) care descriu conflictele armate ca fiind rezultatul ideologiilor religioase. Spre exemplu, Chris Hedges cataloghează drept „ridicolă” teoria conform căreia războaiele din Balcani au fost generate de religie. Este adevărat că războiul din Balcani (ca multe altele) a fost alimentat cu ajutorul unor instrumente religioase, dar conflictul armat era unul de natură economică.
În realitate, problema majoră a demersului ateismului militant este că prezintă formele preventive de religie ca reprezentând curentul principal. Pe de altă parte, nu face o distincţie clară între instituţiile religioase şi religie.
Natura umană degradată face ca şi instituţiile religioase să fie atinse de corupţie, dar asta nu anulează valorile religioase.
Alternativa „religiei seculare”
În contextul vidului creat de excluderea credinţei (religioase), se propune crearea unei „religii seculare”. Alain de Botton este un gânditor contemporan, scriitor (romancier, eseist şi jurnalist) şi realizatorul mai multor programe de televiziune prin care popularizează ştiinţa împreună cu sistemul ideologic ateist. Într-un discurs, Alain de Botton încearcă să răspundă la o întrebare provocatoare. Care sunt acele aspecte ale religiei pe care ar trebui să le adopte ateii? Iar de Botton pledează în favoarea unei „religii pentru atei” (pe care o numeşte „Ateism 2.0”), care să integreze forme de tradiţie religioase ce hrănesc nevoia umană de comuniune, ritual şi transcendenţă.
Sugestia lui de Botton a fost luată în serios. Aşa se face că un grup condus de „capelanul ateu” Greg Epstein, autorul cărţii „Bun fără Dumnezeu” („Good Without God”), se întâlneşte regulat duminica în încercarea de a construi o comunitate seculară puternică la Universitatea Harvard, folosindu-se de ceea ce el numeşte „aspectele pozitive” ale religiei. În cadrul „slujbelor” organizate acolo, se cântă diverse cântece, se fac anunţuri, iar capelanul care consideră că „nu toată religia e rea”, ţine o „predică”. Un tip similar de slujbă ateistă e condus şi de fostul pastor evanghelic Jerry DeWitt, Deşi a părăsit credinţa, DeWitt îşi foloseşte experienţa pastorală pentru a construi o „biserică” de orientare ateistă.
O comunitate seculară similară se găseşte şi în Texas (SUA). Iniţiativa se vrea a fi un cadru pentru suport social oferit tuturor celor care nu cred în Dumnezeu, dar vor să practice o anume formă de religie. Unul dintre liderii comunităţii Houston Oasis este Mike Aus, un fost pastor luteran care e în prezent ateu. Acesta se declară deschis către orice mesaj, „atâta vreme cât nu implică afirmaţii dogmatice”. Afirmaţia este surprinzătoare, în condiţiile în care necredinţa în Dumnezeu funcţionează totuşi ca o dogmă.
În contextul unei societăţi concentrate pe valorile materiale, este posibil ca filosofia ateistă să fie mai uşor de integrat. Totuşi, filosofia ateistă nu poate funcţiona ca o soluţie definitivă, pentru ca ateismul, prin definiţie este o negare: el neagă existenţa lui Dumnezeu. Iar această negare nu poate oferi şi bazele unui nou stil de viaţă, deoarece, pentru o viaţă împlinită, individul are nevoie de credinţe afirmate şi de valori care să fie susţinute. Aceasta explică, de fapt, de ce urcă acum pe scenă această nouă formă de „religie seculară”. Rămâne de văzut dacă noua manifestare de „religiozitate seculară” va reuşi să răspundă nevoii umane de transcendent.
Predispoziţia către religios
Până la urmă, de ce este omul o fiinţă religioasă? Ipoteza larg răspândită este aceea care susţine că religia a apărut şi s-a dezvoltat ca un răspuns la lipsurile, nevoile şi nesiguranţa cu care s-au confruntat strămoşii noştri. Se consideră că viaţa grea a favorizat dezvoltarea religiei, care aducea beneficii emoţionale oamenilor copleşiţi de numeroasele dificultăţi ale traiului zilnic. În schimb, azi, credinţa în supranatural ar fi în declin, pentru că tot mai mulţi oameni obişnuiţi se bucură de un nivel de viaţă decent şi de o relativă siguranţă în ceea ce priveşte sănătatea şi siguranţa financiară.
Numai că studii din domeniul psihologiei oferă o perspectivă mai largă. Omul este „construit” pentru a fi religios. Cercetări conduse de Bruce Hood profesor de psihologie la Universitatea Bristol, arată că ne naştem cu predispoziţia către supranatural şi religios. Aşadar, religia derivă dintr-o forţă psihologică extrem de puternică, ce depăşeşte împlinirea unor nevoi primare. O serie de studii susţin această construcţie proreligioasă a fiinţei umane – aşa s-a deschis terenul pentru neuroteologie. Creierul uman nu doar că ne permite trăirea experimentelor religioase, ci este pe deplin configurat în această direcţie. Astfel spus, creierul are şi o „funcţie religioasă”, alături de celelalte recunoscute în mod tradiţional: gândire, limbaj (scris şi verbal), imaginaţie, aptitudini artistice sau ştiinţifice ş.a.m.d. Ca atare, profesorul Hood crede că este inutil demersul de a-i face pe oameni să-şi abandoneze credinţele religioase.
Descoperirile recente sunt, pe de o parte, o serioasă provocare pentru ateii militanţi (precum Richard Dawkins, autorul cărţii „The God Delusion”), care consideră că originea convingerilor religioase o constituie slaba educaţie şi „îndoctrinarea” din copilărie. Pe de altă parte, faptul că suntem conştienţi pentru a fi religioşi ar trebui să fie punctul de plecare în (re)găsirea locului cuvenit al fenomenului religios în societatea umană, oricât de sofisticată sau avansată tehnologie se pretinde a fi aceasta.
Noua „religie seculară”
Până la urmă, nevoia fiinţei umane de transcedent este recunoscută şi de adepţii ideologiei ateiste, în acest registru născându-se noua „religie seculară”, care nu face altceva decât să înlocuiască o formă de religiozitate cu o alta. Totuşi, în ciuda faptului că nevoile (fie ele de natură psihologică, socială sau materială) nu pot fi ignorate, motivul principal pentru care cineva devine adeptul unei religii (fie ea seculară sau teistă) ţine, până la urmă de convingere şi nu (doar) de împlinirea acestor nevoi. Or, din această perspectivă ateismul este insipid şi nu poate satisface nevoile intrinseci naturii umane. Din acest motiv, nu va atrage masele. Se prea poate ca această nouă formă de „religiozitate seculară” să ofere ceva în plus, dar nu va reuşi să constituie un înlocuitor pentru „religia veritabilă”, pe care mulţi o vor prefera cu siguranţă, în continuare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisment -

Articole recente

Semnificaţia zilei de 9 mai

În evoluţia milenară a poporului român, evenimentele de la 9 mai 1877 şi 9 mai 1945, precum şi Ziua Europei, se înscriu ca momente...

8 ŞI 9 MAI 1945 – ÎNCHEIEREA CELUI DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL ÎN EUROPA

Anul acesta, la data de 9 mai se împlinesc 76 de ani de la marea victorie împotriva Germaniei naziste. Către sfârşitul primei decade a...

Nordul Greciei, hub energetic al Europei?

Într-un context internaţional în continuă schimbare, energia este declarată o prioritate şi funcţionează ca un catalizator pentru evoluţii în mai multe niveluri. Având în...

Atâta timp cât Dodon va fi în libertate, Moldova nu va avea liniște și pace

Pe ultima sută de metri, cum se vede, și cu câteva zile înainte de a i se pecetlui „obștescul” sfârșit al legislativului de la...