În cadrul vizitei întreprinse pe 5 septembrie la Chișinău, Președintele PPE, Joseph Daul, preciza că alianța ACUM-PSRM este foarte bine văzută la Bruxelles, dar și că în 100 de zile nu poți să reformezi o țară care de-a lungul timpului a fost în mâinile oligarhilor. „În 100 de zile cu noua administrație nu pot fi rezolvate toate problemele, dar lucrurile merg într-o direcție foarte bună, pentru că fondurile europene care au fost suspendate până în prezent vor ajunge în Republica Moldova”, puncta oficialul european pentru presă, precizând că peste trei zile, adică pe 8 septembrie, ar fi să contabilizăm acest termen de primă referință.
Un nou itinerar al lui Dodon – din Kremlin în Parlament
Chiar dacă oficial Guvernul Maia Sandu a fost investit într-adevăr pe 8 iunie curent, pe interior, reprezentanții actualei guvernări contabilizează termenul de 100 de zile începând cu data de 15 iunie, când practic au avut posibilitatea să intre în clădirea executivului, după ce în ajun PDM a decis retragerea de la guvernare, iar guvernul Filip și-a anunțat demisia in corpore. Pe data 8 sau 15, mai puțin contează, important este ce poate raporta actualul guvern la trecerea acestui Rubicon. Poate că era firesc deci ca în plenul Parlamentului convocat pentru 16 septembrie să fi figurat pe agendă și un raport al premierului Maia Sandu. Însă Biroul permanent al legislativului a considerat mai important votarea modificărilor la Legea Procuraturii, avizată în ajun de executiv, amânând raportul premierului pentru săptămâna următoare. Dar și așa, ședința plenară s-a lăsat cu surprize dintre cele mai neașteptate.
Chiar în debutul ei, cu un raport-discurs a venit președintele Igor Dodon, ale cărui vizite în legislativ concurează în ultimul timp cu cele efectuate la Kremlin. În „adresarea sa către deputați, miniștri și cetățeni”, șeful statului și al socialiștilor a prins a mustra activitatea Guvernului, afișându-se nemulțumit de activitatea mai multor ministere și dând de înțeles că unii miniștri riscă să-și piardă fotoliile. Nemulțumirea viza lipsa unor politici coerente pe domeniile social și economic, amânarea sau stoparea unor proiecte ce aduceau beneficii oamenilor și puteau fi readaptate și eficientizate. „Îmbunătățirea nivelului de trai este așteptarea cea mai mare și cea mai importantă a cetățenilor de la actualul Guvern, … tot ceea ce ține de creșterea salariilor și a pensiilor, siguranța că ele vor fi plătite la timp, o serie de măsuri ce țin de tarife, de micșorarea lor acolo unde este posibil, fie prin eliminarea schemelor frauduloase ce stau în spatele lor, fie prin optimizări sau alte metode care pot genera scăderea tarifelor și o calculare mai corectă a acestora”, a mai punctat șeful statului. Paradoxal, dar tocmai pensiile și salariile în aceste 100 de zile nu au prezentat nici o problemă, iar de tarife, inclusiv la gaze, a fost preocupat de ceva ani însuși Dodon în nenumăratele sale vizite la Moscova. Pe „unde și cum ies gazele lui Dodon” a fost subiectul criticelor mai multor experți, inclusiv a vecinilor din Ucraina, care propun Chișinăului gaze la prețuri mai mici decât „Gazprom”-ul rusesc.
Șeful statului s-a referit și la lupta cu „mica corupție” care ar fi în mare parte în sarcina Guvernului. Dânsul a avut în vedere „banii pretinși ilegal de la cetățeni de medici, de polițiști, de vameși și pedagogi”, dar a trecut sub tăcere schemele de finanțare prin corupție a partidelor, bunăoară, unde PSRM pare a fi chiar lider. Și dacă în ultima electorală anume Dodon considera proiectul „Drumuri bune” un subiect populist al fostei guvernări, acum noul Guvern se face vinovat că nu vine „cu un plan mai eficient și să facă drumuri cu adevărat bune”.
Discursul lui Dodon, între proteste, nedumeriri și grotesc
Discursul lui Igor Dodon a trezit mai multe nedumeriri, ironii, ba a și generat proteste. Trei deputați din blocul ACUM, Iurie Reniță, Octavian Țâcu și Lilian Carp, au părăsit ședința chiar în debutul discursului, considerându-l o acțiune cu iz electoral și nedorind să dea „legitimitate interferențelor lui Dodon în Parlament”. De fapt mai mulți „ACUM”-iști sunt nemulțumiți de implicările directe, contrar prevederilor Constituției, în toate domeniile de activitate ale Parlamentului și Guvernului. A făcut-o din primele zile și continuă să o facă și după 100 de zile, ignorând intenționat o realitate politică și legală. „Acesta nici până azi nu vrea să accepte că suntem o republică parlamentară și nu prezidențială”, a mai precizat pentru presă Iurie Reniță, ex-ambasador și președinte al Comisiei parlamentare Politică Externă și Integrare Europeană. Și deputatul PAS, Oazu Nantoi, a recunoscut că a urmărit cu umor discursul șefului statului, care și-a criticat propria guvernare. „PSRM există sau nu? Din ce am auzit, rezultă că Dodon a decis crearea coaliției, nu PSRM”. Și nu a ezitat să ia peste picior „experiența sa de ministru al economiei în guvernul comunist”, amintindu-i de dilema: ce a fost întâi – oul sau găină? „Dacă vrem să rezolvăm probleme sociale, trebuie să relansăm economia națională care, la moment, nu există, iar asta durează”.
Premierul Maia Sandu s-a arătat și dânsa nedumerită de acest discurs-raport al șefului statului în legislativ. În cadrul întrevederii cu Christian Danielsson, directorul general pentru Politica Europeană de Vecinătate și Negocierile de Extindere al Comisiei Europene, la remarca acestuia despre nemulțumirile lui Dodon, premierul a recunoscut că nu a avut timp să asculte raportul, dar a precizat: „Eu credeam că dânsul a mers să vorbească despre raportul de activitate pentru cei trei ani de zile de când este președinte.”
Ce a reușit actualul Guvern și ce nu în 100 de zile?
Cei din arcul guvernării consideră că au „mișcat carul din loc” și a început schimbarea. Și că cea mai mare realizare a cabinetului Sandu în 100 de zile este faptul că a dat jos guvernarea „Plahotniuc”. Cel puțin cu asta se laudă deputații din Blocul ACUM și cei din PSRM. „Nu am văzut niciun rezultat plauzibil. Dezoligarhizarea este o resubordonare a instituțiilor statului. Curtea Constituțională, CNA-ul, toate instituțiile au nimerit sub influența politică a partidelor de la guvernare”, consideră democratul Alexandru Jizdan din opoziție. De aceeași părere este și colegul său Vladimir Cebotari, care crede că Maia Sandu va avea un „raport de o pagină”, cuprinzând doar câteva cuvinte: „Nu am reușit nimic”. Ce crede însă cabinetul de miniștri însuși?
„Se spune că un premier are 100 de zile spre a dovedi că e bun sau nu, el sau echipa sa. Dacă e o echipă foarte puternică, dacă sunt oameni care știu deja sistemul, în 100 de zile poți veni cu dovada că da, ne-am apucat de lucru și știm unde mergem”. Sunt afirmațiile Maiei Sandu din 2015, când era ministru al educației. În ziua învestirii Guvernului, deja premierul Maia Sandu trasa trei priorități ale cabinetului său: eliberarea statului de sub captivitate prin implementarea pachetului anti-oligarhic, curățarea instituțiilor statului de corupți; scoaterea republicii din izolarea internațională și relansarea dezvoltării economice; crearea condițiilor pentru asigurarea bunăstării și creșterea calității vieții. Acum, că se împlinesc 100 de zile de la învestirea Guvernului ACUM-PSRM, pune pe un taler de cântar promisiunile pentru prima perioadă de activitate, iar pe celălalt cele îndeplinite, cele aflate în desfășurare sau care trenează.
Primele două priorități par să fie mai realizate. Guvernul a obținut eliberarea din funcție a șefilor mai multor instituții din subordine prin demiteri (Inspectoratul General de Poliție, Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, Agenția Proprietății Publice, Compania Națională de Asigurări în Medicină, Casa Națională de Asigurări Sociale, Agenția Medicamentului), dar și prin demisii (Serviciul Vamal, Poliția de Frontieră, Poșta Moldovei), iar modificările în legislație au permis demiterea secretarilor de stat ce ar fi făcut campanie pentru PDM; a promovat proiectul de lege ce a interzis comercializarea produselor petroliere în regim duty-free, este în desfășurare anchetarea schemelor de corupție în instituțiile subordonate Guvernului (monopolul exportului de nuci, schemele de la Metalferos, Moldtelecom, Poșta Moldovei). Demisiile de la SIS, DNA, CEC, CSJ, Procuratura Generală este atribuită legislativului, deși premierul nu o dată s-a pronunțat tranșant în această privință. A fost o curățire sau o vendetă? se întreabă și azi opoziția, dar și unii moderatori de opinie. Cine are dreptate, am putea afla, posibil, în următoarele 100 de zile sau mai degrabă, după alegerile locale din 20 noiembrie. Pe ultima „sută a zilei” – modificarea Legii Procuraturii. Nu s-a reușit, în pofida presiunilor premierului, schimbarea șefilor la Consiliul Audiovizualului, Institutul Național de Justiție și Autoritatea Națională de Integritate, reforma justiției avansează prea greoi. Din planul de Acțiuni pentru 2019-2020 lipsesc câteva inițiative asumate în primele 100 de zile – mecanismul excluderii din sistem a procurorilor și judecătorilor corupți și neprofesioniști, crearea DNA și a Curții specializate anti-corupție.
Cât privește scoaterea republicii din izolarea internațională, una dintre reușitele considerate de importanță este deblocarea primei tranșe a asistenței macrofinanciare din partea UE, dar și câteva acțiuni ale ministrului Nicu Popescu, ale premierului la București, Bruxelles, Lituania, care au confirmat clar cursul spre integrarea europeană. Mai greu e cu crearea condițiilor pentru asigurarea bunăstării și creșterea calității vieții – majorarea salariilor medicilor care fac ture de noapte este doar o picătură de apă în nisipul unui pustiu saharian. Atât. Declarația Comisiei Europene din 12 septembrie curent – „În urma schimbării Guvernului în luna iunie 2019, R. Moldova a înregistrat progrese solide în punerea în aplicare a reformelor esențiale menite să oprească deteriorarea standardelor democratice și a statului de drept” – credem că e mai degrabă un avans de încurajare decât o constatare de fapt.
La tragerea cortinei ședinței plenare a legislativului și în a 101 zi de guvernare, Blocul ACUM și PSRM au semnat un nou Acord de colaborare. Alianța temporară ACUM-PSRM a murit. Trăiască noua alianță! – ironizează moderatorii de opinie.
„Eu cred în parcursul european și revenirea la Patria-mamă”
Concluzia generală a acestor 100 de sută de zile de guvernare ACUM-PSRM este că, deocamdată, e devreme să tragem niște concluzii. Suntem cobaii unui experiment care întrunește „consensul” unor jucători internaționali importanți care urmăresc scopuri diferite? Trăim într-o fabulă modernă, în care racul, broasca și o știucă s-au apucat să ducă sacul Republica Moldova din punctul A în punctul B, deși unul dintre ei, cel mai puternic, consideră că sacul îi aparține și nu trebuie să ajungă nicăieri? Întrebări fără răspunsuri clare. Ce este evident, e faptul că viteza dezoligarhizării e mică și de fapt s-a transformat într-o repolitizare a instituțiilor. Din toată această dezoligarhizare câștigă socialistul Dodon, consideră editorialistul Nicolae Negru. „Per total, aș pune o notă de cinci. Bună pentru URSS, dar proastă pentru UE”.
De cu totul altă părere este economistul și ex-deputatul Veaceslav Ioniță. Potrivit lui, noua putere de la Chișinău a înregistrat câteva realizări importante în domeniul economic. În primul rând este vorba de reluarea asistenței externe, care în 2018 a înregistrat cel mai mic volum din istoria Republicii Moldova raportat la PIB – 0,2%. Expertul s-a referit și la modificările fiscale, criticate de opoziție și reprezentanții mediului de afaceri, dar, care, în opinia sa, erau necesare pentru a relua discuțiile cu Fondul Monetar Internațional. Totuși, consideră Veaceslav Ioniță, noua guvernare nu a lucrat la capacitate maximă. „Mi-aș fi dorit anumite investigații pe piața petrolieră, spre exemplu, lucru care nu s-a făcut. Cred că sunt multe lucruri care ar fi putut fi făcute și trebuiau grăbite, dar, după mine, n-au lucrat la performanța maximă. Aș pune o notă de șapte, dar cu rezerve mari”.
Dar ce așteaptă cetățeanul simplu și cum apreciază el „schimbarea” în aceste 100 de zile? Lipsa de locuri de muncă bine plătite, a condițiilor pentru a-și câștiga o existență decentă, Moldova să fie o țară prosperă. În primul rând, cetățeanul să trăiască bine, să fie mulțumit și de putere. Or, orice reformă de anvergură este una amplă, lucru pe care cetățeanul simplu, evident, nu-l înțelege. Mai ales când politicul promite uneori soluții care par realizabile peste noapte. Și astfel se nasc așteptările exagerate. Altminteri, deprins să acționeze în umbrele economiei tenebre, cetățeanul simplu, dar mai ales cel departe de politică, nu prea se zbate pentru democrație, rămânând pasiv în alegeri sau lăsându-se cumpărat de lepădături politice.
Iar printre cei care cugetă liber, mi-a fost dat să aud, aș zice în a suta zi, o concluzie simplă, țărănească: „Eu cred în parcursul european și poate eu nu voi mai fi, dar totuși Moldova va reveni la sânul Patriei-mamă.”