luni , 17 februarie 2020
Home / Actualitate / De ce vrea Dodon de la o vreme să se pună bine pe lângă România

De ce vrea Dodon de la o vreme să se pună bine pe lângă România

„Nu arunca noroi în fântână. S-ar putea să mori de sete”. În această situație penibilă s-a pomenit Igor Dodon care, după ce a înjurat România ca la ușa cortului mai mulți ani de zile, practic de-a lungul întregii sale cariere politice, a ajuns astăzi să-i caute favoarea. Nu cumva pentru că în 2020 președintele rus ar fi tentat să înceapă o operațiune hibrid pentru refacerea fostei URSS după modelul Crimeii (cu omuleți verzi și politicoși) și Dodon nu va mai fi în grația Moscovei?

Sucirea președintelui – un miraj pentru fraierii rătăciți
Deși nu am un glob de cristal ca să văd viitorul, de la o vreme mă așteptam ca Igor Dodon să încerce să se pună bine pe lângă București. Sucirea sa era previzibilă – economia națională este la pământ, vistieria s-a golit. Deficitul bugetar se accentuează periculos. După 1 ianuarie un val de scumpiri s-a abătut peste Republica Moldova – au crescut aproape simultan prețurile la carburanți, energia electrică, transportul interurban și, implicit, alimente. Potrivit experților, lucrurile vor degenera și de acum încolo. Majorarea tarifelor la electricitate și gazele naturale va provoca o reacție în lanț, sporind costurile de producție în multe alte ramuri.
În naivitatea sa, Dodon a crezut că-l va ajuta Putin și Medvedev. Miza președintelui și a guvernului său de buzunar s-a dovedit a fi o bagatelă. Un miraj văzut de niște fraieri rătăciți pe niște drumuri geopolitice întortocheate. Moscova plătește pe ascuns, bineînțeles, oamenii săi și din fostele republici sovietice, și din multe țări vest-europene. În solda ei se află politicieni, partide, organizații nonguvernamentale, vedete din show-biz etc. Toate aceste cheltuieli sunt însă niște mizilicuri. Putin devine mult mai rezervat însă când vine vorba de credite acordate altor state. Țările beneficiare ale infuziilor financiare ruse pot fi numărate pe degete. Republica Moldova, nefiind o prioritate strategică pentru Moscova, nu are cum să se numere printre ele. Am spus-o și o repet: rușii vor să o subordoneze, ca să se infiltreze astfel în spatele Ucrainei și să ajungă aproape de gurile Dunării, dar fără să se cheltuiască tare. Ca să nu mai zic că în urma căderii guvernului Medvedev și a evoluției regimului Putin de la autoritarism la sovietism, resursele imediate ale Rusiei sunt redirecționate către proiectul nr. 1: refacerea parțială a URSS prin reîncorporarea Bielorusiei și Novorossiei. Se pare că în curând Kremlinul va denunța acordurile de la Belovezhskaya Pușcha în urma cărora Uniunea Sovietică a încetat să existe.
În 2020 Putin va purta război pentru refacerea URSS
La 17 ianuarie curent, într-un interviu pentru „Radio Echo Moscvî”, profesorul Valeri Solovei a declarat că 2019 a fost ultimul an pașnic în spațiul post-sovietic și că 2020 va deschide o perioadă tragică pentru Federația Rusă și republicile desprinse de fosta URSS. Istoricul și politologul rus consideră că este destul de mare probabilitatea unei agresiuni armate în cazul în care anexarea de teritorii după modelul Crimeii (cu omuleți verzi și politicoși) nu va avea sorți de izbândă. În februarie sau martie președintele rus ar fi tentat să înceapă o operațiune hibrid pentru refacerea fostei Uniuni Sovietice. Țintele vizate de Moscova sunt în primul rând Bielorusia și Ucraina. Nu este exclus și un atac împotriva Țărilor Baltice. Schimbările anunțate de Putin în 15 ianuarie curent și demisia guvernului Medvedev sunt strâns legate de pregătirea apropiatului blitzkrieg. Valeri Solovei crede că elaborarea noilor amendamente constituționale a început încă în 2017, scopul fiind nu transferul de putere de la Putin la succesorul său, iluzie a multor observatori politici, ci crearea unui cadru juridic pentru o viitoare UNIUNE RUSĂ ce trebuie să apară în urma războiului hibrid de anexare de teritorii din fosta URSS.
Valeri Solovei nu se pretinde profet și nu-i un ghicitor în cafea, însă are un formidabil dar al predicției politice. E un om de știință serios și cunoscut în Rusia. A fost profesor la MGIMO (Institutul de Stat pentru Relații Internaționale – n.r.), principala instituție de la Moscova care pregătește diplomați pentru MID (Ministerul Afacerilor Externe – n.r.), de unde s-a văzut silit să se concedieze în 2018, din cauza atitudinii critice față de politica oficială a Kremlinului.
Anexarea Crimeii și invazia mascată a Rusiei în Donbass ne-a învățat că de la Putin te poți aștepta la orice. Nimeni acum șase-șapte ani nu și-a putut imagina, bunăoară, că Rusia va dezlănțui un sângeros război de durată împotriva Ucrainei. Dar asta s-a întâmplat. În această situație, trebuie să fim atenți la avertismentele unor experți care urmăresc evoluțiile politice din fosta metropolă. Profesorul Solovei spune că, la o lectură atentă a schimbărilor inițiate de Putin, se poate întrezări scenariul revanșard al clanului kaghebist de la putere. Introducerea în constituție a prevederii că legislația națională are prioritate în fața dreptului internațional trebuie să împiedice tragerea la răspundere penală a decidenților ruși pentru crime de război. Misteriosul Consiliu de Stat ar urma să fie, probabil, un organ al puterii de stat în viitoarea Uniune Rusă. Din el vor face parte, pesemne, președinții țărilor constituante ale noului mega-stat al lumii ruse.
Valeri Solovei consideră că întreaga operațiune hibrid a Rusiei trebuie să se încheie până la 9 mai 2020, când liderul de la Kremlin dorește să celebreze cu mult fast cea de-a 75-a aniversare a încheierii „marelui război pentru apărarea patriei”. Dacă îi va ieși pasiența, va avea și el un mare război victorios în palmares. Putin ține cu tot dinadinsul să intre în istorie drept un lider providențial care a adunat teritoriile risipite ale Maicii Rusia. Cum pentru președintele rus „dispariția URSS a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului”, el se dă de ceasul morții să refacă imperiul pierdut.


Sper totuși ca predicția lui Valeri Solovei să fie greșită. Ar fi bine ca Putin să se sperie de propria nesăbuință, deoarece, dacă se avântă într-o aventură militară de proporții, aceasta ar putea să-i fie fatală, făcând țândări Rusia. Totodată, nici să ne liniștim la modul nepermis nu-i cazul. Lucrurile nu sunt în regulă nici la noi acasă, nici în regiune. Atâta timp cât există Rusia lui Putin avem sabia lui Damocles deasupra capului.
Republica Moldova este oare la adăpost?
După episodul 2014 (anexarea Crimeii) pentru Putin nu-i nicio problemă să recurgă iarăși la forță. Mai cu seamă că acum șase ani a eșuat tentativa de a crea în estul Ucrainei Novorossia, stat marionetă ce s-ar întinde de la Harkov până-n sudul Basarabiei. Dacă reușește în 2020, întreg estul Ucrainei (Donețk, Lugansk, Harkov, Herson, Nicolaev și Odessa) ar putea fi anexat la pachet cu Bielorusia, formând Uniunea Rusă, condusă de un Consiliu de Stat în frunte cu Putin. Astfel s-ar rezolva problema anului 2024, când expiră mandatul actualului președinte al Rusiei.
În cazul în care liderul de la Kremlin se încumetă să atace iarăși Ucraina, va fi afectată și Republica Moldova. Formarea Novorossiei impune o invazie rusă în zona Odessei pentru a crea un coridor de la Marea Neagră până la gurile Dunării și Transnistria. Lucrurile se complică în condițiile în care la Chișinău puterea politică este deținută de partida filo-rusă. Altfel spus, rușii vor avea de partea lor nu doar coloana a cincea, ci și guvernarea moldovenească. Pe acest fundal se circumscriu vorbele lui Dodon despre un posibil împrumut rusesc de 500 milioane dolari, planurile guvernului Chicu de a repara cât mai multe drumuri și de a construi două aeroporturi. Nu cumva Moscova a ordonat supușilor săi de la Chișinău să pregătească terenul pentru o invazie militară din Răsărit? Kremlinul nu dă bani unui stat a cărui putere politică se poate schimba mâine. Lui îi plac certitudinile, dar ele lipsesc între Prut și Nistru. Ca și balticii, ne putem baza doar pe sprijinul extern. SUA are interese la Marea Neagră, iar România în Basarabia. În aceste condiții riposta lor este previzibilă. Astfel că Moscova se pregătește de o iarnă internațională lungă, de o congelare de durată a relațiilor cu Occidentul, fapt ce nu-i exclus pe alocuri să conducă și la conflicte armate. Toate acestea reclamă o mobilizare generală a Rusiei și pe plan politic, și pe cel financiar. Nu este de mirare faptul că în atare condiții rușii i-au propus lui Dodon să-și diminueze nițel poftele. Să iubească Rusia și din entuziasm, nu doar pe banii proveniți din offshore-urile miliardarilor de curte ai președintelui rus. Moscova l-a sfătuit pe Dodon să mai profite și de asistența economică a UE. N-a fost să fie însă. Demolarea guvernului Sandu n-a fost digerată la Bruxelles și în cancelariile europene. Iată de ce banii occidentali pe care a contat guvernul Chicu nu au mai venit la Chișinău. Nici pe Erdogan nu se poate bizui Dodon, deoarece nu-i în stare să-i întoarcă datoria pentru reparația sediului prezidențial. În afară că i-a extrădat abuziv pe cei 7 profesori turci, acesta mai urma să transfere în proprietatea guvernului de la Ankara și liceele „Orizont” din Chișinău. Nu mai poate însă face asta, deoarece există obstacole juridice insurmontabile – rețeaua de licee „Orizont” a trecut în proprietatea „SA Lumina” din România încă în 2018.
Dodon, singur acasă și singur în lume?
La toate acestea se adaugă izolarea politică a Republicii Moldova. Spațiul ei de manevră pe arena internațională la ora actuală este mai îngust ca oricând de la proclamarea independenței încoace. Kievul devine tot mai ostil, iar Bucureștiul îl ignoră. Ambii vecini privesc cu suspiciune regimul Dodon.
Deși a vânat la Ierusalim, într-o singură zi, vreo 24 de „lideri mondiali” (sic!) pentru a se fotografia cu ei, asta nu-i folosește la nimic. Dodon rămâne indezirabil în țările pe care aceștia le reprezintă. Fală goală, traistă ușoară. În aceste împrejurări, Republica Moldova devine neguvernabilă. Infracționalitatea în prezent e mai proastă ca oricând în ultimele două decenii. A ridicat capul crima organizată ce părea pusă la respect. Diferite grupuri de interese își reglează conturile la lumina zilei ca și cum statul nu ar avea stăpân. Chiar dacă Dodon a vrut să fie al doilea Plahotniuc, e clar că nu-l ține cureaua. Situația îi scapă de sub control. Degeaba strânge mâna regilor, episcopilor, președinților și premierilor pe unde apucă. Ce folos că ÎPS Theophilos III, Patriarhul Ierusalimului și al Întregii Palestine, l-a decorat la Ierusalim cu Ordinul „Cavalerilor Sfântului Mormânt”? Zbaterea sa e absolut zadarnică. Politic vorbind, el este astăzi singur și acasă, și în lume. Așa că s-a văzut silit să-și calce pe inimă și să încerce să intre în voie Bucureștiului. Momentul potrivit a fost vizita la Ierusalim, unde a participat la comemorarea Holocaustului. Printre liderii cu care a reușit să-și facă selfie a fost și Klaus Johannis. Profitând de ocazie, Dodon a hotărât să capitalizeze întâlnirea cu omologul său de la București. În disperare de cauză, pesemne, s-a apucat să facă complimente României pe pagina de Facebook, subliniind că aceasta este „partenerul nostru strategic”. Românii pe care i-a blamat ani de zile cu aburi la gură au devenit brusc „frații noștri de peste Prut”. Curios, nu? Or, acum un an susținea că Bucureștiul „pune la cale distrugerea Republicii Moldova”. În noiembrie 2017 le spunea politicienilor români care veneau la Chișinău: „Nu aveți ce umbla pe aici cum umblă Băsescu prin sate. Mare erou, l-au fugărit de la dânsul din țară și a venit să ne facă nouă aici politică”. Ca să nu mai vorbim de atitudinea față de unioniști, care deveniseră ideea lui fixă. „Și acum, din cauza la niște lepădături (sic!), se răstea la adepții unirii cu România, să distrugem speranța milioanelor de moldoveni ce vor să se întoarcă acasă, pentru ca să ne unim nu știu cu cine?”
Și după toate acestea Igor Dodon crede că poate trece peste scârboșeniile sale cu o simplă lingușire? Că e posibil să intre în grațiile României cu niște măguleli ieftine? Zadarnică iluzie. Astfel de insulte la adresa unui stat nu se iartă. Ele se plătesc. Și se ispășesc. Până atunci vorbele sale dulci sunt curată ipocrizie. Nu-l mai crede nimeni.

Check Also

Să fi revenit oare moda raportărilor false? Uite că DA!

Primarul Ploieștiului, Adrian Dobre, scrie negru pe alb: „Am putut atrage fonduri europene de peste …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inline