vineri , 13 decembrie 2019
Home / Tara de dincolo de tara / De ce vor socialiștii acord de lungă durată

De ce vor socialiștii acord de lungă durată

În canicula care ne încearcă rezistența după câteva runde de ploaie, vacanța politică basarabeană nu ne lasă totuși fără subiecte demne de comentat. Unul dintre ele, poate cel mai incitant, este virtualul acord de lungă durată cu Blocul ACUM pe care și-l doresc aprig socialiștii.

 

S-au auzit destule voci dinspre PSRM – Dodon, Greceanîi, Bătrîncea – perorând pe această temă de pe când noua guvernare se afla abia la început. Recent, Comitetul Politic Executiv (CPE) al PSRM menționa într-un comunicat „că acordul provizoriu cu blocul politic ACUM, semnat la 8 iunie 2019, a fost îndeplinit în cea mai mare parte și a recomandat ca fracțiunea parlamentară PSRM să semneze un nou acord.” Mai devreme și Igor Dodon declarase că viitoarea înțelegere între cele două componente ale actualei guvernări trebuie să cuprindă nu doar alegerile locale din 20 octombrie, ci să acopere, dacă s-ar putea, întreaga legislatură.
Dinspre Blocul ACUM nu se aud declarații de aceeași intensitate sau comentarii mai desfășurate. Această reținere este cumva explicabilă. Cele două partide, PAS și PPDA, sunt angajate nemijlocit în actul guvernării – fie în Executiv, unde administrează sectoare complexe și au o agendă supraaglomerată, fie la conducerea unor comisii parlamentare ocupate cu anchete, audieri, solicitări adresate instituțiilor de drept pe tema unor dosare grele lăsate moștenire de regimul Plahotniuc. Atâta timp cât rezistența sistemului n-a fost înfrântă, cât timp marii vinovați n-au ajuns pe banca acuzaților, iar schemele și rețelele de influență ocultă n-au fost destructurate, dezoligarhizarea rămâne doar un deziderat. Aici intervine marea diferență între abordările celor doi parteneri. Dacă Blocul ACUM resimte din plin povara așteptărilor populare și își dorește o reformare din temelii a statului, PSRM pare mulțumit de obiectivele atinse, cum se vede și din comunicatul CPE al PSRM.
De ce își doresc atât de mult socialiștii un acord de lungă durată cu proeuropenii? Răspunsul este simplu și de suprafață: pentru că le convine. Blocul ACUM, care a dat guvernul condus de premierul Maia Sandu, este interfața valoroasă, frecventabilă, credibilă a actualei puteri. Întrebați-i pe partenerii externi ai Republicii Moldova, întrebați-i pe cetățeni care își pun nădejdea în schimbările promise. Dacă regimul Plahotniuc ar fi continuat în datele sale de până la 8 iunie, dacă nu se forma actuala coaliție și s-ar fi ajuns la anticipate, supraviețuirea PSRM ar fi stat sub un mare semn de întrebare, iar Igor Dodon ar fi avut un destin politic de neinvidiat. Pentru că îl trădase pe Plahotniuc, cu care a negociat până în ultima clipă un parteneriat PD-PSRM și chiar federalizarea Republicii Moldova. Despre federalizare au vorbit ambii, și Dodon și Plahotniuc, apoi, după ce nu s-au înțeles, au început să-și arunce unul altuia această bilă fierbinte, știind cât de contestată este în Moldova federalizarea convenabilă eminamente intereselor rusești și unor cercuri din Occident (cum se anunță, din nou, Germania) dispuse să ajungă la o „soluție” cu Moscova peste capul nostru.
Nici Blocul ACUM nu prea a avut alte opțiuni decât să facă o alianță nefirească, scrâșnită, impusă de conjunctură, cu socialiștii. Regimul Plahotniuc nu ar fi cruțat cele două partide antioligarhice, PAS și PPDA, cu rigorile lor europeniste, eticiste și legaliste. Ori dacă ACUM și PSRM au fost condamnate să facă alianță în fața unui inamic comun, cei care profită mai mult de acest parteneriat sunt socialiștii, iar pierderile de ton, ritm și susținere populară sunt doar pentru Blocul ACUM. Electoratul Blocului ACUM este mai pretențios, mai exigent. Tot aici se găsește și marele număr al unioniștilor. Pentru mulți dintre ei continuarea acordului cu PSRM, acceptat cu greu, devine aproape insuportabilă, mai ales că năravurile socialiștilor, românofobia lor structurală nu s-au schimbat. Dodon cere partenerilor din ACUM să nu abordeze teme de geopolitică și ideologie, dar vine el însuși cu inițiative care învrăjbesc oamenii, dezbină societatea, insultă inteligența, spiritul, convingerile alegătorilor Blocului ACUM, formația lor culturală. Dorința lui Dodon de a sărbători cu mult fast pe 24 august așa-zisa eliberare a Moldovei de sub jugul fascist și obsesia lui cu cei „660 ani de statalitate a Moldovei” ne împing în zona eternelor dispute identitare și a războiului istoriografic. Să sărbătorești pe 24 august eliberarea Moldovei și trei zile mai târziu, pe 27 august, independența de URSS, adică să celebrezi… „eliberarea de eliberatori”? E ridicol, stupid, dar mai ales criminal. Ca să fie consecvent până la capăt, Dodon ar trebui să glorifice nu doar ziua de 24 august 1944, ci și data de 23 august 1939, când a fost încheiat pactul Hitler-Stalin, care a permis Uniunii Sovietice să „elibereze” prima dată Basarabia! Nu poți lua din istorie doar secvențele care-ți plac, care convin intereselor tale de putere. Trebuie să ai onestitatea să o privești în întregul ei și să-ţi asumi consecințele.
S-au scris destule comentarii revoltătoare pe acest subiect. I s-a demonstrat lui Dodon, prin simple exerciții logice, că dacă serbezi reinstaurarea comunismului în perioada postbelică, independența Republicii Moldova nu mai are nici un sens și își pierde relevanța și funcția de președinte pe care Dodon a câștigat-o prin fraudă, cu ajutorul celor „30 de mii de sirieni”. Populismul grosier al lui Dodon șubrezește încrederea dintre cele două entități aflate la guvernare și, automat, întărește sistemul construit de Plahotniuc. Însă prezidentul se află în continuă campanie și trișează, minte grosolan, nu are nicio sensibilitate față de istoria noastră tragică. El bombardează mințile moldovenilor derutați și disperați de sărăcie, exact ca Putin, care nu le poate oferi rușilor o viață mai bună și atunci exaltă, compensator, mitologia stalinistă.
Blocul ACUM e obligat să aibă o reacție față de toate aceste diversiuni puse la cale de „aliatul” socialist, într-un moment când miza cea mare este unitatea coaliției pentru reformă. Deocamdată, exponenții ACUM nu i-au dat nicio replică lui Dodon, dar vor trebui să o facă, dacă nu vor să-și contrarieze susținătorii. Cum se va comporta Dodon, dacă i se va cere să renunțe la discursul său pro-sovietic care aruncă în aer baza fragilă a alianței de guvernare? Vor să vadă socialiștii cât de tare pot întinde coarda, după ce s-au ales cu câteva posturi-cheie în instituții?
Unii parlamentari ACUM probabil vor comenta acid tumbele ideologice ale lui Dodon, dar opinia publică așteaptă atitudinea de ansamblu a Blocului. O „guvernare a consensului politic”, „o guvernare a ieșirii din criză”, cum o califică unii analiști occidentali, ar trebui să arate altfel decât ca un triumf al discursului neo-bolșevic, după ce demagogia europenistă a fostului regim oligarhic în realitate ne-a îndepărtat de Europa. Inflamarea spiritelor pe teme de istorie și identitate, într-un moment când sistemul corupt își încordează mușchii, amplificarea nemulțumirilor electoratului pro-român și pro-european nu este cea mai bună pregătire a terenului pentru încheierea unui acord de coaliție între PSRM și ACUM. Or, judecând prestația kremlinoidă din aceste zile a lui Dodon, ai zice că socialiștii își doresc acord de lungă durată cu Blocul ACUM nu pentru a edifica statul de drept și a elimina mafia din instituții, ci pentru a-i compromite pe partenerii lor pro-europeni și a-și asigura o guvernare monocoloră în următorul ciclu electoral.

Check Also

Rusia, pregătită militar pentru un conflict de tipul crizei rachetelor, din 1962

Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a declarat că Rusia este pregătită din punct de vedere militar …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *