S-au scris cărţi întregi despre felul în care prezenţa animalelor ne îmbunătăţeşte viaţa. Ne relaxează, ne ajută să trecem peste diverse traume, ne ajută să socializăm mai uşor. Dacă nu eşti convins încă de utilitatea unui necuvântător în viaţa ta, uite câteva motive.
Fiecare animal ne ajută la nivel energetic într-un anume fel. De exemplu, când sunt adevărate „baterii” de energie pozitivă care ne încearcă şi pe noi, la fel ca şi copiii mici, de aceea fac minuni în cazul persoanelor în vârstă sau cu anumite probleme de sănătate, în special stări depresive, anxietate sporită. Acesta este motivul pentru care la unele cămine de bătrâni, din străinătate mai ales, sunt aduşi periodic câini în vizită pentru a îmbunătăţi viaţa locatarilor din aceste instituţii. Şi în cazul copiilor cu tulburări din spectrul autist, cu sindrom Dawn şi fobii, s-a dovedit că terapia asistată cu câini ajută semnificativ. Pisicile, pe de altă parte, au calitatea de a anula energia negativă dintr-un loc sau un om, de aceea se aşază singure direct pe zona suferindă a stăpânului care, în scurt timp, simte o alinare.
La nivel psihologic, un animal de companie se dovedeşte prietenul necondiţionat care oferă mereu afecţiune şi astfel sporeşte încrederea în sine a copilului, care obligat fiind să aibă grijă de cineva, devine mai responsabil, mai atent la lumea din jur, la reacţiile prietenului necuvântător. Copiii sunt puşi adesea în situaţii noi, unele problematice, dar vor învăţa să ia decizii, să găsească rapid soluţii, ca să se adapteze, să socializeze bine. Cine are grijă de un câine sau o pisică, învaţă să comunice mai uşor, să se exprime mai nonşalant, scapă de timiditate, devine mai empatic. Copiii care de mici vin în contact cu animalele prezintă un risc mult mai scăzut de a face diverse boli, inclusiv de a avea reacţii alergice. Prin expunerea permanentă la anumiţi microbi de pe blana câinelui sau a celorlalte animale, sistemul imunitar este antrenat, aşa că şi riscul de a face anumite boli este diminuat.
Persoanele care au în grijă un animal de companie sunt mai active, mai optimiste. Cei ieşiţi la pensie sau care deja resimt lipsa copiilor plecaţi în străinătate sau la casele lor sunt motivaţi să îşi continue viaţa în acelaşi stil, au pe cineva alături pentru care se simt responsabili, iar asta le dă putere când se simt singuri. Aşadar, tu când adopţi un animăluţ?